Tadaaam!... Ziua de astăzi a expediţiei noastre a fost marcată de un traseu lung, cu foarte, foarte multe urcări şi serpentine, dar cu o puternică aromă de James Bond. Şi asta pentru că am trecut prin Furkapass, locul în care s-au filmat renumitele scene de urmăriri cu maşini din „Goldfinger” cu agentul 007, inclusiv scena în care

James Bond taie roţile unui Ford Mustang cu un mecanism special ataşat la maşina sa!

De dimineaţă am coborât în parcarea subterană a hotelului nostru din apropierea St. Moritz şi am resetat din nou consumul şi distanţa, pentru un

nou episod al expediţiei. Traseul nostru de astăzi cuprinde două puncte, primul din ele fiind renumitul Furkapass, după care trebuia să ne îndreptăm spre hotelul nostru din zone offroad, aflat la alte 100 km depărtare de Furkapass. În total, aveam de parcurs cam 280 km de trasee pline de provocări!

Dar primii 79 de kilometri ai traseului s-au dovedit a fi foarte lejeri. Am mers pe trasee extra-urbane frumoase, cu viraje, dar puţine schimbări de altitudine. Ne-am îndepărtat de St. Moritz spre zone un pic mai coborâte, dar foarte verzi şi nuanţate ale Elveţiei.

Iar condusul lejer a însemnat şansa unei eficienţe remarcabile pentru noi, cel puţin pentru prima parte a traseului! După 78.9 km parcurşi, aveam o medie de 5.2 litri/100 km!

Deci, consumul de 5 litri la sută, obţinut de noi în Moldova, se confirmă încă o dată în Elveţia pentru xDrive25d, cu condiţia să nu vă aventuraţi în pasuri montane! SUV-ul ăsta chiar poate fi impresionant de eficient!

Dar ca să nu-l lăudăm prea mult pe BMW X5 xDrive25d şi să fim obiectivi până la urmă, trebuie să remarcăm şi o problemă pe care am sesizat-o ieri şi astăzi. Exemplarul testat de noi e

dotat cu regim de frânare automată în cazul în care sesizează un obstacol periculos în faţă. Totul funcţionează după scenariul avertizării vizuale iniţiale, apoi sonore, apoi, dacă şoferul nu intervine, maşina recurge la frânare. Dar toate aceste etape pot fi

urgentate într-o singură clipă dacă maşina sesizează un pericol mai mare, astfel că la sesizarea unui obstacol foarte periculos, maşina recurge imediat la frânare, cu tot cu avertizare sonoră şi vizuală. Toate bune, dacă în ultimele zile nu am fi

avut două cazuri de frânare bruscă în momente total inoportune şi nenecesare. Într-unul din cazuri maşina a sesizat un autobuz care venea pe contrasens pe drumul îngust, dar drept, al unei treceri montane. Traiectoriile noastre nu se intersectau, dar maşina a considerat această situaţie drept una cu pericol major şi ne-a servit o frânare agresivă preţ de vreun sfert de secundă. Apoi, situaţia

s-a repetat la traseul extra-urban de care vă vorbeam mai sus – treceam lejer un drum de sub un pod, care cobora şi urca rapid pentru a trece dedesubt, iar maşina a sesizat, probabil, partea cu urcuş a drumului, din faţă, drept un obstacol, şi ne-a servit o nouă frânare bruscă. În ambele cazuri nu am avut nicio maşină în spatele nostru, şi frânarea a durat maxim o pătrime de secundă

până când maşina şi-a înţeles eroarea şi a eliberat frâna, dar ne-a dus gândul şi la o posibilă situaţie neaşteptată pentru un eventual vehicul care ne-ar fi putut urma. Există, deci, loc de perfecţionare pentru sistemul de scanare a zonei frontale şi aplicare a frânării automate. Dar admitem că în unele situaţii critice anume el ar putea fi salvator.

Începând cu kilometrul 80, ziua noastră a început a mirosi a cinematografie legendară, întrucât ne apropiam tot mai mult de Furkapass. Am parcurs iniţial un traseu cu curbe mai puţin strânse, foarte plăcut de condus, care urca la o altitudine tot mai mare. Evident, consumul nostru creştea şi el, pas cu pas, spre valori ce depăşeau deja 6 litri, apoi 6.5 litri...

Şi uite că ajungem şi la indicatorul multaşteptat: Furkapass. Deschis abia de curând, pasul Furka ajunge până la peste 2,400 metri altitudine şi îşi bucură vizitatorii cu privelişti magnifice. Faţă de trecerile anterioare, aici carosabilul e de o calitată mult mai bună, iar marginile traseului sunt mult mai bine construite, astfel încât peste tot există loc de două benzi, câte una

pe sens, şi se poate circula cu viteze mai intense. Nu în zadar pe aici am întâlnit zeci de maşini clasice, maşini sport sau supercar-uri. Pentru că aici e adevăratul rai al lor, nu autostrăzile alea drepte şi plicticoase. Ne-a străpuns ideea că o maşină proiectată

acum 40-50 de ani, cu frânele de atunci, e supusă la o provocare incredibilă pe aceste trasee şi ne întrebam cum de rezistă ele. Dar, se pare că anume acei ani erau anii în care aceste pasuri montane erau cu adevărat elogiate şi glorificate de pasionaţii auto – nu în zadar regizorii lui „Goldfinger” au ales să filmeze aici.

Erau anii în care orice pasionat de maşini, care îşi putea cumpăra o maşină cu caracter sportiv la un preţ moderat, venea pe aici pentru a savura plăcerea condusului suprem, puritan, chiar dacă cifra cailor-putere de sub capotă era cu totul alta faţă de ceea ce avem astăzi. Au fost zeci de maşini astăzi, proprietarii cărora aveau acel zâmbet de satisfacţie sublimă...

Şi chiar dacă maşina pe care o conducem noi e mult mai sofisticată şi performantă, o variaţie a acelui zâmbet e prezent şi pe feţele noastre. Aceste locuri te fac să înţelegi cât de multe locuri minunate există în geografia lumii noastre şi cât de trist ar fi să trăieşti fără să vezi o dată în viaţă măcar o parte din ele... Sunt de-a dreptul magnifice!

Reacţiile maşinii noastre sunt prompte şi de o precizie maximă chiar şi în aceste viraje solicitante, unele din ele la peste 180 grade! Motorul reacţionează excelent în urcuşuri, deşi nu conducem în regim Sport, ci în Eco Pro, pentru a avea un consum mai bun. Chiar şi în regimul ultra-eficient, înveţi în timp scurt să gestionezi

pedala cu anticipaţie, astfel încât să ai cuplul dorit la momentul potrivit, dar să păstrezi şi eficienţa în consum. Virajele sunt trecute cu excelentă de BMW X5, tracţiunea integrală distribuind superb cuplul către cele patru roţi,

astfel încât să avem o traiectorie de precizia unui ceas elveţian! Unele curbe le-am trecut cu roţile şuierând în timp ce înscriau traiectoria perfectă, iar zâmbetul de pe feţele noastre a devenit tot mai larg şi mai nuanţat!

BMW-urile se descurcă excelent pe trasee montane, ne-am convins de asta în ultimele trei zile!

Am oprit şi la punctul James Bond de pe pasul Furka. Se pare că aici, anume aici, agentul 007 stătea lângă maşina sa de spion şi admira locurile urmăririlor din film. Ne-am zis că atunci când revenim acasă trebuie să

mai revedem o dată „Goldfinger”, dacă tot am condus prin aceste locuri!

După atingerea punctul de vârf al pasului Furka, a urmat o coborâre la fel de spectaculoasă, pe care, graţie lăţimii suficiente pentru două benzi a traseului, am putut să o facem mai rapid. Am lăsat motorul să frâneze

pe alocuri, aducându-şi contribuţia în menţinerea maşinii, dar am apăsat intens şi frâna înaintea fiecărui viraj. Am făcut-o pentru că zilele trecute nu am ajuns niciodată la punctul de încălzire a frânelor, în care am fi simţit că eficienţa lor scade. Astăzi am forţat nota fără rezerve! Şi am rămas absolut uluiţi că nici în asemenea condiţii frânele lui BMW X5 nu şi-au atins rezerva inginerească de funcţionare! Au continuat să frâneze la fel de precis şi eficient, cu aceeaşi reacţie în pedală. Şi asta în timp ce alături un bătrân Q7 îşi odihnea frânele încinse de coborâre... BMW X5 are

frâne impecabile, doamnelor şi domnilor! Performanţa bavareză nu e vorbă goală, e inginerie consistentă, cu mari rezerve de exploatare!

Ei bine, după coborârea pasului Furka a trebuit să mai urcăm imediat pe un alt pas, numit Grimsel pentru a ne îndrepta spre hotel. Acesta a urcat la „doar” 2,164 metri şi a fost înţesat de noi peisaje superbe. Apoi am coborât din nou spre o zonă mai puţin muntoasă a Elveţiei, unde am mai parcurs vreo 50 de kilometri pe marginea unui lac de culoare albastră-verzuie fantastică...

Traseul lipsit de urcuşuri pronunţate n-a durat mult, întrucât am început o nouă ascensiune spre zona Grindelwald. E o zonă într-atât de muntoasă, încât numărul de trasee care duc aici e extrem de limitat şi toate vin doar prin partea nordică. Mai mult ca atât, aici există şi o localitate

declarată „liberă de maşini”, unde maşinile sunt interzise, iar toate drumurile pentru ele sfârşesc la intrarea în localitate, unde pot fi parcate, apoi oamenii se pot deplasa cu telecabina şi transportul public. Un soi de orăşel eco dus la absolut... Localitatea hotelului nostru e aflată

în apropiere, dar, din fericire, acolo maşinile sunt lăsate să intre. Atunci când ne-au mai rămas să parcurgem doar 8 kilometri până la hotel, drumul a luat-o spre o ascensiune directă pe munte, pe un drumuşor de o singură bandă, dar acoperit cu asfalt. Am urcat

cu treapta 1, foarte rar cu a 2-a, întrucât nu putea dezvolta o viteză mai mare din cauza lăţimii mici a traseului, care mai era şi uşor îngrădit pe alături. Pantele deveniseră uneori atât de abrupte, încât eram siguri că iarna e imposibil să urci pe aici cu orice maşină. Opt kilometri parcurşi într-o urcare atât de abruptă ne-au spulberat eficienţa zilei de astăzi!...

Am urcat până mai sus de nori, la propriu! Dar n-a fost un adevărat offroad, cel puţin nu în sensul pe care-l ştim noi. Au fost pante ameţitoare, dar sub roţi până acolo sus am avut asfalt, deşi de o lăţime foarte mică. Asta e infrastructura rutieră elveţiană, drum asfaltat până în orice vârf de munte, la

orice casă... Am ajuns sus, la hotelul nostru şi ne simţeam cu capul în nori, pentru că norii treceau alături de noi. Ploua episodic, de fiecare dată când un nou nor ne vizita şi trecea „prin” noi...

Ne-a fost spulberată eficienţa la care am putut spera atunci când am văzut afişat pe bord 5.2 litri/100 km, înaintea pasului Furka. Dar cele două pasuri ameţitoase şi apoi căţărarea ăsta de 9 kilometri pe munte ne-a majorat consumul departe de cifra de mai sus. Am ajuns sus, pe munte, cu o medie finală a zilei de 7.5 litri/100 km! După 282.1 kilometri parcurşi! N-o fi chiar

5 litri la sută, dar pentru asemenea condiţii, e un consum fantastic de bun! Cine este, deci, câştigătorul zilei de astăzi?

Ei bine, cu fiecare zi ne bucurăm să primim tot mai multe mize, iar astăzi numărul este record. Valori apropiate au pus foarte mulţi vizitatori, dar pe cea exactă - 7.5 litri/100 km - doar unul! E vorba de utilizatorul Andrei (id 00165)! Felicitări!

Ultimele 3 zile ne-au demonstrat eficienţa SUV-ului bavarez în cele mai

dificle şi grele condiţii. Iar instalarea motorului diesel de 2.0 litri pe noua generaţie X5 a fost un pas cât se poate de potrivit şi înţelept! De mâine spunem adio munţilor şi avem o altfel de provocare! Dar despre traseul zilei de mâine vom vorbi mâine dimineaţă!

Redacţia PiataAuto.md, din Elveţia