Astăzi dimineaţă vă anunţam că avem de parcurs un sprint rapid de apoximativ 650 km pe autostrăzile germane, îndreptându-ne dinspre Essen spre Munchen. Doar că în Germania e un adevărat sezon al marilor reparaţii de autobahn, şi traseul nostru a fost puternic pestriţat cu zone de reparaţii, care au provocat un trafic extrem de aglomerat. Pe traseul iniţial, estimat de noi dimineaţă, se puteau vedea avertizările celor de la Google Maps despre existenţa a cel puţin 16 zone de reparaţii şi ambuteiaj!

Dar sistemul de navigare al maşinii primeşte date despre trafic în timp real şi la scurt timp după pornire şi estimarea unei distanţe iniţiale de doar 634 de kilometri, au început reclaculările episodice ale lui, din cauza ambuteiajelor copleşitoare de pe autostrăzi. Am fost informaţi că până şi traseul cel mai eficient ales de maşină în aceste condiţii va presupune mici tangenţe cu zonele „fierbinţi”.

Aceste mici tangenţe au însemnat, de fapt, vreo două ore de deplasare în

trafic aglomerat, sau staţionări în ambuteiaje. Am fost redirecţionaţi de mai multe ori prin trasee adiacente de conexiune între autostrăzi alăturate, am parcurs destul de mulţi kilometri şi prin localităţi rurale germane.

Timpul se scurgea rapid, însă kilometrii parcurşi creşteau foarte încet. Afară era o căldură de 30-33 grade Celsius, suficent ca să ne pună la treabă maximă sistemul de climatizare al maşinii... Mai ales că unul din indicatoarele temperaturii

carosabilului de autobahn arată vreo 46 de grade... Condiţii cu adevărat infernale, deci! Şi în asemenea condiţii noi ne mai doream şi eficienţă de consum! Plus că ne doream să ajungem cât mai curând în Munchen, pentru a returna maşina şi a porni spre ţara noastră!

La un moment dat, am început să ne simţim tot mai puţin confortabil de ambianţa climaterică de la bord. În maşină devenea tot mai cald, deşi sistemul de climatizare părea să fie setat la o temperatură răcoroasă de 17 grade, cu o intensitate medie de suflare. Am sporit intensitatea de

suflare şi aveam tot mai mult impresia că, deşi ventilatorul sistemului suflă deja mai intens, din gurile de aerisire nu iese aproape deloc aer răcoros. Eram în traficul autostrăzii de după amiază şi nu puteam opri, aşa că a trebuit să deschidem geamul, pentru că năduful devenise mai acut. Era clar că ceva se întâmplase cu sistemul de climatizare, am încercat să mai modificăm câteva setări, apoi colegul meu a deschis mecanic gura lui de aerisire care era semi-inchisă de mai devreme şi aerul a repornit la intensitate normală în toate prizele. Ooo, adevărata răcoare, din nou! Am închis fericiţi geamurile şi ne-am continuat drumul cu semne de

întrebare de ce ar fi putut afecta închiderea unei singure prize fluxul de aer spre celelalte, dar satisfăcuţi că totul revenise la normal. Normalul, însă, nu a durat decât vreo 15-20 de minute, aerul suflat devenind ulterior tot mai puţin cantitativ şi năduful revenind în atmosfera de la bord. Atunci, ne-am zis că e cazul să oprim la următoarea zonă de retragere de pe autobahn, pentru a estima mai bine situaţia. Am încercat să activăm funcţia trimiterii maxime a curenţilor de aer spre geamul faţă, am auzit redirecţionarea mecanică a canalelor de aer – deci nu e o problemă de ajustare mecanică a direcţiei de suflate. Am încercat până şi funcţia

AC MAX, care preia aerul din interior prin recirculare şi include ventilatorul la maximă funcţionare. Totul funcţionează, ventilatorul învârte puternic. Mi-am zis atunci că am senzaţia că totul lucrează pe interior, dar sistemul parcă nu ar avea de unde să tragă aer din afară, de parcă ar fi astupat canalul de admisie. Nu prea ar fi posibil aşa ceva, întrucât nu am mers prin condiţii deosebite de cele uzuale. În fine, am tras pe dreapta într-o zonă umbroasă de parcare de pe autobahn, am deschis capota şi am constatat că o problemă exista cu adevărat. Unul din furtunele sistemului de climatizare avea o scurgere. De aici şi problema în disfuncţionalitatea

sistemului. Trist, însă uite că, din câte zeci de exemplare bavareze testate de noi fără vreo disfuncţionalitate în ultimii ani a trebuit să o păţim o dată şi pe asta. Ne-am asigurat că motorul nu este afectat de scurgere, ne-am asigurat mai devreme că sistemul de răcire a motorului funcţionează în continuare impecabil şi ne-am gândit atunci că va trebui să ne continuăm pur şi simplu drumul cu sistemul de climatizare decuplat. Hm, dacă îl punem în regim de ventilator, cu AC OFF, ar trebui să sufle aerul de afară fără vreo problemă, nepunând furtunul afectat la treabă. De îndată ce am apăsat AC OFF în maşină prin

gurile de aer a venit adevărata briză răcoroasă, fără a întâmpina vreo rezistenţă. Temperatura de afară era de vreo 26 grade, puteam spera doar că odată cu lăsarea serii se va face mai răcoare şi vom avea parte de aer mai plăcut. Prima parte de drum am avut aer rezidual din sistem şi ne miram că e destul de răcoros, apoi, după câteva zeci de minute acesta a devenit mai natural, ca cel de afară. Am mai deschis geamul şi am mai parcurs o parte din segment cu geamul deschis, deşi întotdeauna zicem că mersul la viteze mari cu geamul deschis nu e tocmai cel mai

inspirat lucru. A fost
binişor pentru noi, iar odată cu lăsarea serii aerul de vreo 21-22 grade suflat de afară s-a dovedit a fi suficient de răcoros pentru a ne asigura confortul de la bord. Nu am mai vrut să

repornim aerul condiţionat,
deşi colegul meu sugera posibilitatea unei probleme temporare, ci le-am spus celor de la BMW la returnare despre disfuncţionalitate, pentru o verificare completă.

Odată cu lăsarea serii germanii au devenit tot mai puţini pe autobahn. Consumul nostru mediu de până atunci era de 6.6-6.7 litri/100 km, chinuit de ambuteiajele de mai devreme. Am oprit pentru o cafea de seară, apoi când am revenit pe autobahn, părea că toată lumea s-a dus dintr-o dată la culcare şi traficul s-a rarefiat până la minim! Eh, acum e acum! Am sporit tot mai mult viteza lui X5, până la 150, 170 şi chiar 180 km/h, iar autobahnul spre Munchen are foarte multe văi lungi şi mai puţine urcuşuri! Aşa că am savurat impecabilitatea unui tren de rulare

desăvârşit al maşinii, care te face să te simţi într-o siguranţă absolută chiar şi atunci când ai 180 km/h la bord! În acel moment, am înţeles încă o dată de ce platforma tehnică a noii generaţii BMW X5 a trebuit doar perfecţionată, nu şi schimbată în totalitate – pentru că ea este deja un produs desăvârşit tehnic, cu o ţinută de drum absolut exemplară. Cu toate că noi am condus la o asemenea viteză în regim ECO PRO, care menţine suspensia în regim „moale”, abordările virajelor de autobahn la asemenea viteze se fac superb de precis, relaxat şi sigur.

Paradoxal, dar acest ultim sprint la viteză super mare, pentru ultimii 100 km de traseu ne-a redus media de consum în loc să ne-o majoreze, astfel că am ajuns în Munchen cu o medie totală pentru ziua de azi de 6.4 litri/100 km! Cu această ultimă medie, BMW X5 xDrive25d ne demonstrează încă o dată eficienţa incredibilă pe care o poate oferi, chiar şi în condiţii total anormale şi infernale de trafic! Ah, da, nu mai mai parcurs doar 634 km din cei afişaţi iniţial, ci am mers tocmai 698.3 km cu tot cu întreg setul de

ocoliri sugerate de sistemul de navigare. Am ajuns târziu în Munchen, la 22:41 ora Germaniei, dar putem spune cu siguranţă că ziua de azi a fost cea mai dificilă pentru maşină, cu cel mai dificil trafic. Şi în asemenea condiţii maşina asta a indicat doar 6.4 litri/100 km consumaţi! „Ilie, ţi-ai cumpăra maşina asta cu aşa motor?” – mă întreabă colegul Valeriu de alături. „Ştii, ideea că maşina asta mi se potriveşte dorinţelor mele de

eficienţă sporită mi-a trecut de multe ori prin cap pe parcursul expediţiei şi apreciez spaţiul, confortul şi practicismul maşinii. Cred că dacă ar fi să cumpăr vreodată vreun SUV, sunt şanse foarte mari să aleg anume un BMW X5, iar dacă ar fi să cumpăr un X5, atunci aş alege cu siguranţă această motorizare! Evident, tuturor ne place sunetul motoarelor cu 6 cilindri în linie sau chiar a V8-ului pe

benzină de sub capotă, de care am rămas noi încântaţi la maxim la testul drive cu BMW X5 din Austria, iar cei care nu sunt limitaţi de buget ar trebui să aleagă anume aceste motorizări pentru plăcere maximă. Însă în lumea celor mult mai calculaţi la banii cheltuiţi, BMW X5 xDrive25d îţi dă un set de argumente care te conving imediat că e o alegere care îmbină plăcerea achiziţiei cu raţiunea iluminată şi realistă.

Ah, desigur! Câştigătorul zilei de azi, ultimei zile de provocare! Ne-am bucurat să vedem că media tuturor estimărilor Dvs. a fost de doar 5.5 litri – asta înseamnă că ultimele 6 zile ne-au convins pe toţi, pe experienţă reală, că avem de-a face cu o maşină superb de eficientă! Ba mai mult ca atât, numai un singur utilizator din cele peste o sută de mize recepţionate astăzi a mizat mai mult de 6 litri la sută! Nici noi, nici Dvs. n-aveam cum să prevedem un trafic atât de dificil, dar trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi să-l premiem cu corectitudine pe cel care a fost cel mai aproape de valoarea obţinută real.

Surprinzător, dar câştigătiorul zilei de astăzi este din nou utilizatorul Amator (id 00214), acelaşi care a câştigat şi în ziua 6! El a mizat 6.6 litri/100 km astăzi şi este astfel cel mai aproape de cifra reală. Asta e, am spus şi la începutul acestei provocări că şansa poate surâde şi de mai multe ori şi îl felicităm!

Ei bine, dragii noştri, noi avem în faţă o noapte lungă de condus rapid spre casă. De îndată ce revenim la sediul

redacţiei, vom publica o relatare sumară unde vom calcula eficienţa totală pe parcursul expediţiei, cu toate calculele sumate, vom recapitula toţi câştigătorii şi îi vom anunţa cum să-şi ridice premiile. Şi, nu în ultimul rând, vă vom spune şi impresiile noastre sumare despre tot ce a însemnat BMW X5 EfficientDynamics Challenge!

Redacţia PiataAuto.md, din Germania