La Salonul Auto de la Detroit din 1999, Volkswagen a surprins publicul cu un concept neobişnuit, numit simplu – Concept D. Conceptul, care părea să nu prevestească nimic, întruchipa o limuzină de lux de talie mare, cu o caroserie fastback, inspirată din conceptul Bugatti EB112. Şi pe bună dreptate, căci cu un an mai devreme Volkswagen achiziţiona brandul

Bugatti, pentru al reînvia. Totuşi, caroseria fastback ar fi fost prea extravagantă pentru nava amiral Volkswagen, de aceea aceasta a fost adaptată de Porsche Panamera.

Eroul articolului nostru, Volkswagen Phaeton, apare în 2002 la Salonul Auto de la Geneva, de-a dreptul şocând lumea auto. Nimeni nu-şi putea imagina „maşina poporului” în ipostază de automobil de lux.

Mulţi îl criticau pe şeful de atunci al Volkswagen, Ferdinand Piech, în iraţionalitatea acestui automobil, pentru care publicul nu era încă copt.

Dar Ferdinand Piech, a depus tot sufletul în această maşină, cu
scopul de al surclasa pe marele Mercedes-Benz S-Class – de BMW Seria 7 „avea grijă” Audi A8. Chiar dacă are un logo, care s-a impus pe piaţa „maşinilor pentru popor”, modelul Phaeton merită atenţie, fiind conceput de Piech ca „cel mai bun automobil din lume”. Pentru a-şi realiza visul, Piech

avea cerinţe fără compromis, înaintând reguli stricte echipei de ingineri, printre care posibilitatea maşinii de a circula o zi întreagă cu o viteză de 300 km/h, cu o temperatură la bord de 22 de grade, atunci când afară sunt 50 de grade Celsius! Probabil anume din aceste considerente a şi fost conceput primul sistem de climatizare din lume cu patru zone, disponibil pe Phaeton!

E de menţionat, că platforma „D1”, care stă la baza lui Phaeton, a fost atât de perfectă, cu a sa tracţiune integrală şi suspensie pneumatică, care rezistă 350.000 km chiar şi pe drumurile noastre, încât aceasta a fost utilizată şi pe modelele britanice de lux Bentley Continental GT şi Bentley Flying Spur! Şi de aceste bijuterii britanice, Phaeton practic nu se deosebeşte.

Doar aspectul modest, subliniat de logo-ul Volkswagen, ascund superioritatea acestui model. Cât face doar atitudinea la producerea lui Phaeton! Spre deosebire de acelaşi Audi A8, care este produs pe o linie de asamblare cu roboţi, Volkswagen Phaeton este produs manual! Procesul de manufactură îl pot urmări chiar şi simplii trecători al oraşului Dresden, unde este situată magnifica uzină din sticlă. Abundenţa sticlei face ca tainele producerii să iasă la iveală.

Dar care este secretul maşinii în sine? Pentru a afla acest lucru, noi am hotărât să găsim un Volkswagen Phaeton la mâna a doua, pentru a ne asigura de excelenţa calităţii asamblării manuale. Astfel, în mâinile noastre a nimerit un Phaeton pre-facelift din 2005, dotat cu un V6 TDI de 3.0 litri, 225 CP şi 450 Nm. Nu este un W12 de 450 CP, dar cuplul îi este suficient, pentru a mişca din loc această „balenă”.

Majoritatea vede în Phaeton un Passat mai mare, mulţi chiar îl confundă cu cel din urmă… Probabil această asemănare a şi ştirbit un pic imaginea navei amiral, care a devenit pentru mulţi o parodie a clasei de lux. Dar pentru cei nepretenţioşi, această prezenţă „neoficială” poate servi drept scut de protecţie, fiind în cele mai multe cazuri neobservat prin mulţime, dar având posibilitatea de a savura luxul clasei superioare în linişte şi nederanjat de nimeni.

Multe sisteme, pe care le putem avea acum pe maşinile concurenţilor, Phaeton nu le are, doar din cauza vârstei sale de 12 ani. Iar acest exemplar ne-a întristat din cauza grilei şi logo-urilor acoperite cu o imitaţie ieftină de fibră de carbon. De ce majoritatea acoperă aceste elemente? Cu grila cromată descoperită şi logourile la vedere, partea frontală arată mult mai prezentabil şi mai bogat.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre posterior. Situaţia este salvată de forma originală al geamurilor uşilor spate şi pilonii spate generoşi, care accentuează apartenenţa maşinii la clasa sedanurilor de lux de talie mare.

Dar să urcăm în habitaclu. Anume
aici începe adevărata magie!

Chiar şi versiunea cu ampatament scurt are un interior extrem de generos, chiar şi pentru pasagerii scaunelor spate, unde se pot acomoda persoane cu o înalţime de 1.90 metri.

Bordul este
străpuns de o inserţie
din lemn natural, după
care se ascund prizele de
aer al sistemului de ventilare.

La apăsarea unor butoane, „cortina”
se deschide lejer. Ideea este originală, dar este surclasată de britanicii de
la Jaguar, deşi realizarea celor

de la Volkswagen arată mult
mai somptuos. Inserţia din lemn
îşi continue drumul către uşi, fiind întreruptă de către pilonii centrali,
pe care sunt amplasate prize de aer pentru aerisirea pasagerilor spate.

Tunelul central dispune şi el de prize de ventilare, dar aspectul acestuia îl strică capacul deteriorat, care nu se mai închide… Ieşite din fucţiune sunt şi nişele pentru păhare, capacele cărora ar trebui sa se afunde şi se ridice la apăsare… Aceste mici detalii strică integritatea unui interior bine lucrat manual.

Mă aşez în tronul de pluş, ajustez volanul şi scaunul şi mă mir de modul dublu de pornire a motorului! Acesta poate pornit de la cheie, sau prin apăsarea butonului de pe tunelul central! Probabil, la conceperea automobilului, cei de la Volkswagen nu au uitat şi de clienţii mai vârstnici, care sunt obişnuiţi cu cheia simplă şi nu au timp să caute micul buton. Într-un cuvânt, este o maşină pentru orice posesor indiferent de vârstă.
Izolarea fonică este impecabilă.

La interior nu se face auzit nici diesel-ul şi nici curenţii de aer, datorită sticlei duble a geamurilor laterale. Pentru o limuzină de talie mare, acceleraţia de la 0 la 100 km/h de 8,8 secunde pentru cea mai slabă motorizare, este destul de bună.

Dar se simte intensa nevoie de un propulsor mai potent, iar astfel de unităţi există în gama lui Phaeton.
Cel mai impresionant este lucrul insesizabil al transmisiei automate în 6 rapoarte (uitaţi de DSG-ul în 10 trepte!) şi a confortului superb, pe care îl oferă suspensia pneumatică! Ultima poate fi reglată pe înalţime şi dispune de 4 poziţii prestabilite – confort, sport şi două intermediare.

Este imposibil de descris ceea ce simţi atunci, când suspensia trece de la „Confort” la „Sport”! Acest sentiment trebuie să-l simţi pe propria piele. Maşina de parcă primeşte un duş rece, după o noapte de beţie! Ea cu adevărat învie, iar acest lucru îl simţi cu fiecare centimetru al corpului tău!

Phaeton devine mai ascultător, mai ales în curbe, iar diminuarea confortului este neînsemnată. Chiar dacă Phaeton mi-a plăcut mai mult în regimul „Sport”, regimul Confort necesită o menţiune aparte. Suspensia este extraordinar de moale!

Orice denivelare este înghiţită fără deranj şi zgomote, iar acest Phaeton are 200.000 de km parcurşi!

Este regimul ideal pentru călătorii lungi. Dar fiţi atenţi în curbe cu denivelări, oscilările mari ar putea să vă sperie.

Regimul „Sport” poate fi inclus pe traseu neted cu o serie de curbe, iar pentru a spori confortul pe drumuri curbate cu denivelări, mai oportună este folosirea regimurilor intermediare.

La interior nu am depistat nici un sunet suspect, iar după spusele posesorului, în decurs de câţiva ani, el nu a efectuat reparaţii majore la maşină, schimbând doar filtrele, uleiul şi alte elemente

uzuale, iar deservirea acestuia nu este atât de costisitoare, pe cât ar părea la prima vedere. Este un plus mare în favoare lui Phaeton.

Volkswagen Phaeton este un automobil pentru cei ce ştiu a număra banii, dar nu vor să fie lipsiţi de luxul pe care îl oferă această clasă de maşini. Este un „erou invizibil”, care îl va delecta pe posesor cu un lux pentru

bani puţini. Este „cel mai bun automobil din lume”, după concepţia lui Ferdinand Piech, pe care acesta a dorit să-l împartă cu toată lumea, dar pentru aceasta, Phaeton a fost „decorat” cu logo-ul „maşinii poporului”, de care nimănui nu i-ar trebui să fie ruşine. Nici cei de la Volkswagen nu sunt ruşinaţi de Phaeton, fiind în pregătiri al noii generaţii, care va apărea către
anul 2017.

Valeriu Bahnaru