Noua generaţie Mercedes-Benz C-Class la 15,000 km. O testăm şi pe timp de iarnă!
29 Decembrie 2014, 11:55
„Hm!... Tracţiune spate... Vă va fi cam dificil la iarnă!” – e una din expresiile pe care le-am auzit cele mai deseori de la achiziţia noului nostru automobil redacţional – Mercedes-Benz C-Class W205 – în primăvara acestui an. Uite că de atunci au trecut câteva luni bune, iar între timp odometrul maşinii a trecut de bariera 15,000 km, iar noi vrem să venim cu o relatare mult mai
informativă, din care să vă spunem noi aspecte pozitive pe care le-am remarcat între timp, dar şi negative. Da, există şi aspecte negative, dar despre ele ceva mai jos. Şi deoarece astăzi avem în Chişinău şi prima ninsoare adevărată, tocmai am avut ocazia să simţim noua generaţie C-Class şi pe timp de iarnă, atunci când zăpada e prezentă din belşug sub roţi!
Epopeea alegerii anvelopelor de iarnă pentru Mercedes-Benz C-Class W205
Întotdeauna când auzeam întrebarea cu care am început articolul, răspundeam că un set de anvelope bune, ajutat de sistemele moderne antiderapaj, ar trebui să rezolve în mare parte „problema” tracţiunii spate. Nu credeam vreodată că achiziţia unui set bun de anvelope de iarnă în Chişinău poate fi atât de dificilă şi anevoioasă.
Primele căutări le-am pornit la începutul lunii noiembrie, atunci când am echipat şi B-Class-ul redacţional cu un set nou de anvelope de iarnă Pirelli. La dimensiunea 205/55 R16 un set bun de anvelope n-a fost deloc dificil de găsit – e o dimensiune foarte răspândită, iar cei de la Pirelli Moldova le aveau în stoc. Problema a fost rezolvată în minute numărate. Am
întrebat atunci şi despre dimensiunea lui C-Class – 225/50 R17 – şi s-a dovedit că e o dimensiune mult mai rară, aşa că asemenea anvelope nu existau în stoc, ci trebuiau doar comandate. Noi am ezitat să le comandăm, gândindu-ne că vom încerca să găsim în alte părţi un set bun, poate are cineva în stoc.
O caracteristică specifică a anvelopelor de iarnă, la care foarte puţini şoferi atrag atenţia, o reprezintă termenul de valabilitate a acestora. Compoziţia de cauciuc folosită la producţia anvelopelor e uneori mai importantă decât însăşi forma profilului benzii rulante, iar această compoziţie îşi pierde în timp caracteristicile de aderenţă. Germanii recomandă folosirea anvelopelor de iarnă pe un termen de maxim 3 ani de la producţia
acestora, pentru a beneficia de caracteristici bune. Ulterior, cauciucul nu mai are aceeaşi aderenţă şi elasticitate, şi o anvelopă cu profil încă neros poate fi extrem de slab performantă... Aşa că noi ne-am apucat să tot căutăm anvelope premium pentru C-Class, dar pentru noi conta, evident, şi anul producţiei anvelopelor. Pentru că atenţie – foarte mulţi distribuitori de anvelope din
Moldova fac achiziţii din stocurile anilor precedenţi la preţuri mai reduse şi astfel vă pot vinde anvelope „ceva mai vechi”. Dar staţi să vedeţi ce înseamnă „ceva mai vechi”. Ah, să nu uităm – întotdeauna puteţi verifica spusele vânzătorului uitându-vă direct pe anvelopă – acolo există un marcaj de genul „3514”, încercuit, unde 35 înseamnă numărul săptămânii din an, iar 14 – anul. Respectiv – săptămâna a 35-a din anul 2014.
Noi am căutat şi câteva magazine online şi câteva tradiţionale. Ne-a venit în minte marca Michelin. Cei de acolo aveau doar un singur model de Michelin pentru dimensiunea noastră, la un preţ de aproape 4 mii de lei bucata. Era cam prea mult şi nu avea rost să mai întrebăm anul producţiei. Ni s-au produs alternative mai bugetare, a căror mărci nici nu le mai ţinem minte. Le-am pipăit fizic – cauciucul lor semăna mai degrabă cu săpunul decât cu o compoziţie care să asigure aderenţă, aşa că am renunţat. Apoi am văzut pe un magazin online anvelope Nokian Hakkapeliitta R la un preţ de doar vreo 2,500 lei bucata. Aproape prea frumos ca să fie adevărat. I-am contactat, ne-au confirmat că acele anvelope există în
stoc, i-am întrebat de anul fabricării. A urmat un „îîîî” lung, după care ni s-a spus că vor verifica cu furnizorul şi vor reveni cu un telefon. Noi între timp am dat o scurtă căutare online şi am descoperit că modelul Hakkapeliitta R nu se mai produce de vreun an şi jumătate. Au revenit cei de la magazinul online, ne-au spus că anvelopele sunt fabricate în anul... 2011! 2011! Să cumpărăm anvelope expirate deja?! Noi ne-am prezentat peste tot ca şi clienţi absolut obişnuiţi, iar ăştia cu anvelopele din 2011 au încercat să ne ademenească cu
„garanţie” de 2 ani oferită de distribuitor! Garanţie pentru ce, domnilor? Anvelopa aia va arăta vizual bine, dar calităţile ei vor fi dramatic reduse de cei 3 ani pe care i-a petrecut prin depozite. I-am întrebat dacă au ceva „proaspăt”, fabricat în 2014. Şi-au luat răgaz să mai caute. Au revenit după mult timp şi ne-au spus despre probabil acelaşi set de anvelope Michelin...
Am încercat ulterior să contactăm o altă companie care promovează vânzarea anvelopelor Nokian. Nu avea nimic în stoc fabricat în 2014, potrivit dimensiunii noastre! Cel mai proaspăt model era fabricat în 2013, iar majoritatea în 2012. Majoritatea fabricate la uzina Nokian din Rusia.
Încă un motiv de îndoială, deşi acea uzină e una bine echipată tehnologic.
Apoi a urmat expediţia noastră şi ne-am luat o pauză în căutarea anvelopelor şi abia când am revenim am repornit căutarea. Aceleaşi situaţii, iar acel set de anvelope Michelin fusese deja vândut. Altul în stoc nu era, iar noi livrări nu se prevedeau. Maşina expediţională a avut anvelope Continental pe ea, iar noi ne-am zis încă din expediţie că vom încerca să îi contactăm şi pe reprezentanţii Continental în Moldova, de la care achiziţionasem acum mai mulţi ani
câteva seturi de anvelope, pentru a verifica dacă au ei vreun set potrivit proaspăt. Am mers la unul din sediile lor, ni s-a propus un tip de anvelopă. Anul fabricării – 2012. Ni s-au propus din nou anvelope de alternativă – Barum şi alte mărci. Nu am vrut să le luăm în calcul. I-am întrebat direct, domnilor, chiar nu aveţi un set de anvelope Continental fabricat în 2014? A urmat un telefon spre celălalt sediu al companiei şi uite că acolo exista un set de anvelope ContiWinterContact TS 850 de dimensiunea noastră. Când e fabricat? „2814” ni se spune – săptămâna numărul 28 din anul 2014,
adică undeva pe la sfârşitul lunii iulie, e producţie normală pentru sezonul curent! În sfârşit! Unde e fabricat, întrebăm noi? Setul ăsta e fabricat chiar în Germania! Am întrebat şi preţul final, ni se oferise o reducere de 10%, iar preţul rezultat însuma tocmai 13 mii de lei pentru 4 anvelope! Adică
vreo 3250 lei per anvelopă! Mărimea 17 muşcă la preţ! Dar era în sfârşit ceea ce căutam şi, deşi am fi preferat să nu cheltuim pentru anvelope mai mult de vreo 10 mii de lei, ne-am gândit că achiziţia unui set de anvelope de iarnă cu adevărat bun va fi o decizie înţeleaptă. Aşa că am ales
într-un final anvelope Continental ContiWinterContact TS850. Din primii kilometri parcurşi vă putem spune că sunt mult mai moi decât anvelopele Pirelli de vară, instalate pe maşina noastră şi chiar un pic mai silenţioase. Cum se comportă ele pe timp de iarnă! Chiar azi am descoperit asta!
Mercedes-Benz C-Class W205 pe timp de iarnă
Uite că azi dimineaţă devreme ne trezim şi vedem de după geam un strat generos de zăpadă aşezat peste tot. Va fi prima încercare adevărată a noului C-Class pe timp de iarnă! Am pornit de dimineaţă din una din suburbiile Chişinăului, acolo unde curăţătoarele ajung mai greu, iar prima pornire era în pantă şi curbă, unde
curba impune întotdeauna o funcţionare specifică a diferenţialului, care provoacă imediat probleme la demararea oricărei maşini. Aşa că tracţiunea spate a dat de veste şi maşina nu prea vroia să prindă aderenţă. Plus că sistemul antiderapaj, integrat în ESP, înăbuşă destul de mult motorul şi nu-ţi permite să turezi
motorul aşa cum ştii tu că ai putea roade un mic zăpada de sub roţi cu nişte anvelope bune. N-am stat să forţăm nota, ci am luat un alt unghi şi, am îndreptat maşina la un unghi revers mai mic şi am cuplat marşarierul. În retur maşina a urcat panta fără probleme, iar roţile spate şi-au făcut de minune treaba în a tracta maşina după
ele, deşi erau primele pe sens şi forma benzii rulante era astfel inversată. La sfârşitul pantei trebuia să cedăm şi trecerea şi, din motiv că am oprit, iar unghiul pantei acolo e mai pare, nu am mai putut porni. A trebuit să mergem un pic mai spre jos şi să avem un pic de viteză. Dar din nou ESP-ul ne
menţinea forţat turaţiile în zona a 1,200-1,500 rpm, iar acest fapt nu părea tocmai cea mai inspirată soluţie.
În fine, tot traseul ulterior de traversare a oraşului a fost foarte plăcut şi fără dificultăţi. Mici derapaje se produc în viraje şi la porniri în pantă, dar
anvelopele şi maşina reuşesc să-şi facă bine treaba şi nu te lasă în mijlocul drumului! Ba chiar condusul e distractiv! Evident, aici nu merge soluţia apăsării acceleraţiei în viraje, pentru că provoci imediat un drift, ci mai degrabă menţinerea constantă a ei şi eventual rularea pe inerţie.
Şi uite că ajungem la parcarea de la biroul nostru, care are o intrare îngustă într-o pantă abruptă. Încercăm să urcăm şi ESP-ul ne dă de veste că treaba e foarte alunecoasă... Dăm înapoi, pentru ceva mai multă viteză, dar nu prea există spaţiu prea mult. Încercăm din noi şi tocmai când era să prindem un pic de viteză care să ne ajute, ESP-ul ne înăbuşă sadic motorul pe la 1,100 rpm şi ne opreşte într-un derapaj lent. Eh, tehnologia cui te are! Hai să oprim ESP-ul ăsta! Însă cei de la Daimler sunt inventatorii ESP-ului şi
tare nu vor să le deconectaţi invenţia, aşa că au ascuns deconectarea ESP-ului într-o ramură adâncă de meniu. Noi am găsit-o, însă, şi l-am deconectat. Apoi am apăsat acceleraţia şi acum motorul în sfârşit nu mai era înăbuşit. Roţile spate au prins a roade un pic carosabilul de sub ele şi au apucat imediat aderenţa
necesară, iar noi am urcat din prima fără probleme! Uite bre că fizica şi un pic de abilitate fac mai multe în acest caz decât un ESP cu ochi de soacră...
Aşa că asta e soluţia în cazul în care vă pare că maşina nu prea face faţă la un urcuş. Deconectaţi ESP-ul, treceţi cu bine porţiunea dificilă, apoi
reconectaţi-l înapoi. Pentru că fizica acestor maşini e deja una bună, iar cu nişte anvelope bune face treabă mai
bună decât vă aşteptaţi. Pe noi primele experienţe de iarnă la bordul lui C-Class ne fac să avem şi mai
multă încredere în el şi să nu avem bătăi de cap cu tracţiunea spate!
Despre aspecte pozitive şi negative
În 15 mii de kilometri, aproape 16 mii deja, reuşeşti să observi şi mici neajunsuri ale unei maşini şi cei care ne citesc cu fidelitate ştiu că noi n-am ezitat niciodată să spunem direct şi onest despre aceastea. Dintre neajunsurile noii generaţii C-Class putem remarca un fenomen mai puţin întâlnit până acum – izolarea fonică a posteriorului maşinii, în zona lunetei şi a uşii portbagajului. În mod normal, când rulaţi, sunetele din partea spate nu se propagă aproape deloc spre habitaclu, pentru că se crează un efect fizic şi aerodinamic la deplasare. Şi dacă toate celelalte zone ale
habitaclului lui C-Class sunt bine izolate fonic, atunci posteriorul pare cumva dezgolit la acest capitol. Iar despre asta îţi poţi da seama doar dacă stai parcat cu spatele spre un drum, spre exemplu. Atunci te miri de ce auzi maşini din spatele tău atât de sonor în habitaclu şi aproape deloc alături sau în faţa ta. Se vede că cei de la Mercedes-Benz au mizat pe efecte fizice şi aerodinamice şi au considerat
că pot să nu mai izoleze suplimentar zona posterioară.
Un alt punct negativ e dat de uzura pielii scaunului şoferului. Pe marginea stângă a zonei şezutului şoferului au apărut primele încreţituri. S-ar putea că e o zonă mai expusă mototolirii la fiecare aşezat la volan, dar parcă am fi dorit o rezistenţă mai sporită la uzură aici.
Încă un deranjament observat abia în timp ţine de funcţionarea cutiei de viteze în regim Eco. Noi preferam să mergem în acest regim în oraş datorită unei uşoare sporiri a capacităţii de absorbţie a suspensiei, însă în timp am observat un simptom deranjant. În
acest regim cutia de viteze e obsedată de eficienţă şi se manifestă printr-o obsesie de a decupla treapta în regim neutru la prima ocazie de rulare pe inerţie. Imediat ce există o secundă în care maşina rulează pe inerţie, transmisia se şi decuplează, iar odată cu apăsarea ulterioară a pedalei de acceleraţie, transmisia recuplează
treapta. E un algoritm binevenit la rularea pe o coastă, când poţi rula măcar câteva sute de metri pe inerţie, dar în oraş, când pur şi simplu ridici pedala de pe accelerator ca să reduci un pic viteza după valul de trafic, te pomeneşti la un moment dat un pic sâcâit de decuplările astea frecvente şi inutile până la urmă. Însă
adevăratul deranjament nu vine de la algoritm, ci de la mici rateuri mecanice în recuplarea treptei din regim neutru în oricare din trepte. O dată într-o săptămână-două, transmisia dă câte un rateu la recuplare şi produce o zmuncitură neplăcută şi
îngrijorătoare. Paradoxul e că un simptom similar l-am simţit şi la BMW-ul expediţional, la o transmisie cu totul diferită, produsă de cu totul altcineva. Concluzia e una simplă, decuplarea obsesivă în regim neutru încă nu e un proces bine şlefuit în algoritmul acestor transmisii, fiind mai degrabă dictat de obsesia pentru ecologie şi eficienţă declarată. Pe noi acest simptom ne-a determinat să renunţăm la condusul în regim Eco şi să conducem în regim Confort, unde transmisia rămâne cuplată în treapta
curentă întotdeauna, chiar dacă ridici piciorul de pe pedala acceleraţiei şi astfel orice deranjament a dispărut cu desăvârşire.
Iar un ultim punct pe care aproape că l-am eliminat e dat de senzaţiile de suspensie un pic dură a versiunii Avantgarde, pentru care am optat noi. De multe ori pe porţiuni autohtone
denivelate avem impresia că nu putem trece pur şi simplu liniştit peste ele, dar trebuie să le trecem de parcă am avea un ou pe tavă plată. Am fi vrut o capacitate de absorbţie a suspensiei mai mare, nu una adaptată doar pentru traseele europene ideale. Dar ziceam că aproape am eliminat acest capitol, pentru că, de îndată ce am schimbat anvelopele de iarnă, capacitatea de absorbţie s-a majorat esenţial. Se pare că anvelopele dure şi sportive Pirelli purtau o mare parte din vină, în timp ce anvelopele de iarnă Continental au făcut maşina cu mult mai
capabilă de absorbţia şocurilor. Acum în sfârşit nu mai mergem de parcă am duce pahare de cristal în interior pe zone denivelate – maşina le trece mult mai natural şi fără griji.
La capitolul părţilor foarte plăcute, de care te bucuri în timp, sunt plăcerea de condus, care ia întotdeauna cote sublime, indiferent dacă te afli în oraş sau în afara lui. Mercedes-Benz
C-Class e un model extraordinar de plăcut în condus! Poţi să-l conduci încet şi să-l savurezi precum condusul unei limuzine mari, pentru că nu-i lipseşte graţia acelei din urmă, sau poţi să pui la treabă motorul turboaspirat de sub capotă şi să ai o ţinută foarte sportivă! Farurile inteligente LED se dovedesc a fi o alegere superbă, care asigură o vizibilitate excelentă atât pe timp de ceaţă, cât şi în condiţii de ninsoare, ploaie, sau orice alte condiţii dificile. Fasciculele lor active îşi fac treaba într-atât de bine, încât începi să te obişnuieşti cu aceste tehnologii şi le
simţi lipsa când treci la volanul altor maşini. Sunt plăcute şi cele două porturi USB din cotieră, unul din care îţi permite să-ţi încarci telefonul, spre exemplu, iar celălalt să asculţi un album preferat în sistemul audio. Iar sistemul audio, la rândul lui, e unul care scoate un sunet de o fidelitate excelentă, de care tot continui să te
bucuri. V-aţi putea mira, dar încă nu am folosit niciodată slotul CD prezent pe consola centrală! Se pare că CD-urile sunt deja parte din trecut! Şi chiar dacă acel slot citeşte şi DVD-uri, tot nu am ajuns să privim încă vreun film în maşină...
Eh, şi de ce să nu recunoaştem că şi formele maşinii sunt unele pe care îţi tot place să le admiri, la exterior şi interior. Iar combinaţia de culoare gri închis şi jante bicolore cu gri închis ne pare pe zi ce trece tot mai inspirată.
Şi poate partea cea mai plăcută pentru noi, pentru că o considerăm deosebit de importantă, e lipsa oricăror probleme ale
maşinii, care ne-ar determina să avem vreo adresare pe garanţie. Până în acest moment Mercedes-Benz C-Class W205 s-a dovedit a fi excelent de fiabil şi nu ne-a dat niciun motiv să ne plângem de vreun rateu tehnic. Aşa că putem continua să afirmăm, pe baza propriei experienţe îndelungate
deja, că noul Mercedes-Benz C-Class este cu adevărat unul din cele mai BUNE modele create de Mercedes-Benz în ultimii ani!
Un articol excellent ! Cel mai mult ma bucura ca ati folosit termenul de "tractiune spate" si nu "propulsie spate" ,pentru ca multi folosesc termenul de propulsive.,care nu mi se pare deloc potrivit. Un nou an fericit!
1
0
Robert
Bucureşti, România
la 2 Ianuarie 2015 - 00:07
E un paradox.Se stie ca au MARI probleme cu fiabilitatea motoarelor, dar totusi continua sa spele pe creier nepriceputii in materie de cultura automobilistica. Interesant este ca nu au folosit clipsurile de plastic asiatice, acum folosesc cuie din aluminiu de unica folosinta , probabil ca sunt mai ieftine.
In domeniul auto se defineste urmatoarele criterii, corecte : tractiune fata, propulsie spate, tractiune integrala (4x4). Oricum motorizarea de pe acest C class este ceva special cu needs. Ce pot sa mai spun? Aproape nimic.Din punctul meu de vedere(ca mecanic),daca am ocazia sa lucrez la o asemenea masina,primele lucruri pe care le voi face vor fi: spalatul riguros pe maini,sa iau echipamentul necesar(halat alb,papuci,manusi,etc) si apoi sa incep "operatia". Pacientul este diferit.Pentru un Mercedes ordinar nu merita efortul pregatitor.
1
0
berta
Alba Iulia, România
la 4 Ianuarie 2015 - 22:16
Ha,ha,ha,ha,ha,ha,.......... FWD,RWD....Explica -mi si mie ce inseamna. Macar primul,pentru ca RWD stiu ce inseamna. "R" vine de la propulsie,asa-i? Spor la copiat ! Asa sunt geniile cateodata. Lipsa de idei.Dar doar cateodata. Nu e cazul tau.Tu nu ai idei proprii de foarte mult timp.De fapt nu ai idee de loc. Cum se numesc astia ? Oricum,depui o gramada de efort fizic,(effort intelectual nu ai cu ce sa depui) ca sa scrii toate comenariile altora. Cum faci? Le transcrii cumva pe un caiet si apoi le mai rearanjezi,ca sa para ca-s ideile tale? Sunt curios cand o sa preiei si comentariul meu de ma sus!
