Situaţia economică din Moldova, şi implicit oscilaţiile puternice ale cursului valutar, generează îngrijorare constantă şi chiar panică în rândurile celor mai mulţi dintre noi. Cât va costa mâine un euro sau un dolar? Ce îmi vor putea permite luna viitoare din salariul pe care îl câştig? Nu mă voi pomeni mâine dimineaţă că toate economiile pentru

care am muncit nu mai valorează decât o ceapă degerată?

Unde mai pui că toate aceste gânduri au şi traume psihologice adânc dosite în psihicul multor cetăţeni de-ai noştri, mai ales a celor de vârsta a doua şi a treia, care au trecut prin evaporarea economiilor lor de la începutul anilor 90,

prin devalorăzi cosmice ale efemerei valute moldoveneşti pe nume „cupon” şi prin devalorizări dureroase ale leului de la sfârşitul anilor 90... Se pare că suntem din nou într-un plin scenariu care ne duce pe o cale foarte lunecoasă de pe marginea unui abis. Ce facem, deci, în asemenea situaţii de oscilaţie puternică a cursului valutar? Este oare

înţelept să facem achiziţii majore, precum un automobil, atunci când cursului valulei naţionale sare galopant de la o zi la alta?

Maşina – o formă de conservare a valorii economiilor?

În momentele de oscilaţie puternică a cursului valutar, deciziile înţelepte trebuie să ţină cont de forma în care sunt formate eventualele Dvs. economii. Dacă sunt depozite bancare în lei, dobânda agreată iniţial în contractul cu banca s-ar putea să nu mai fie liniştitoare pe termen lungi, pentru că în final valoarea reală a banilor cu tot cu dobândă va fi mai mică decât cea iniţială. Pe de altă parte, conservarea economiilor în valută vă oferă un oarecare avantaj de păstrare a puterii de cumpărare a acestor de economii, însă convertirea valutei naţionale în aceste timpuri de panică este de obicei extrem de păguboasă, generând uneori pierderi şi mai mari decât simpla păstrare, aşteptare, sau investire într-o achiziţie mai mare. Poate e timpul potrivit să cumpăraţi un automobil, atunci, dacă aveţi economii formate în lei?

Întotdeauna spunem că un automobil este, de cele mai multe ori, o investiţie care ţine şi de utilitatea lui raţională, dar care aduce implicit şi o devalorizare în timp a valorii acestuia. Deci, dacă veţi căuta să investiţi banii într-un automobil pentru a conserva valoarea lor reală, trebuie să recunoaştem că nu e tocmai cea mai înţeleaptă decizie. Chiar dacă veţi ţine automobilul în stare nouă, valoarea acestui oricum va scădea odată cu trecerea timpului şi nu face să aveţi speranţe prea mari pentru o eventuală revânzare ulterioară cu recuperarea banilor investiţi. Dacă, însă, planificaţi oricum achiziţia unui automobil în timpul apropiat, având nevoie de un vehicul pe care să-l şi folosiţi, atunci direcţionarea economiilor în lei către o astfel de achiziţie e mult mai raţională, mai ales dacă trendul de creştere a valutei se menţine. Astăzi aţi putea face o achiziţie mai consistentă decât peste o săptămână cu aceeaşi bani în valută naţională, iar dacă automobilul va fi cu adevărat folosit atunci utilitatea lui practică pentru Dvs. rămâne constantă pentru o durată destul de lungă de timp, pentru mulţi ani înainte. Mai mult ca atât, în cazul multor distribuitori aţi putea beneficia şi de

reduceri importante de preţ la achiziţia maşinii cu plata imediată, iar asta v-ar putea spori şi mai mult consistenţa achiziţiei făcute. Deci, dacă aveţi economii semnificative în lei moldoveneşti, achiziţia în aceste momente a unui automobil de care aveţi nevoie s-ar putea dovedi o investiţie potrivită.

E mult mai greu de apreciat raţionalitatea unei achiziţii care se face parţial cu banii proprii şi parţial cu bani obţinuţi din finanţări bancare sau leasing. Majoritatea companiilor de leasing îşi estimează ratele în dolari sau euro, iar astfel toate fluctuaţiile viitoare ale cursului valutar vă vor afecta direct şi imediat mărimea ratei exprimată în lei pe care urmează să o achitaţi lunar. Dacă primiţi salariul stabilit în valută naţională, asta s-ar putea să fie o problemă gravă. Dacă, însă, aveţi un salariu raportat constant la o valută fortă, atunci acest risc e minimizat considerabil. Şi ratele la bancă, pot avea situaţii similare, mai ales în urma ridicării ratei de bază de către Banca Naţională. Noi v-am recomanda oricum să nu vă îndatoraţi până la un grad prea mare şi prea riscant din cota veniturilor Dvs. în aceste momente instabile. Şi, desigur, asiguraţi-vă mai întâi că lucrurile esenţiale pentru familia Dvs. sunt în afara riscurilor – spaţiu locativ, întreţinere, etc. Nu urmaţi clişee sociale absurde, în care unii tind la maşini luxoase în timp ce stau cu chirie într-un apartament, iar povara chiriei raportată în valută s-ar putea şi ea să crească în asemenea situaţii. Luaţi în consideraţie şi faptul că în asemenea momente dificile pentru economie multe companii ar putea avea dificultăţi economice serioase, iar unele din ele ar putea recurge la disponibilizări parţiale sau reduceri ale salariilor. Sperăm, fireşte, ca acesta să nu fie niciodată cazul angajatorului Dvs.

Ce ar trebui să facă cei care au economii mai mari în valută? Este acum, oare, momentul unei achiziţii de automobil? Poate părea paradoxal,

dar este, cu condiţia să nu vă
epuizaţi total economiile. Atât timp
cât mărimea economiilor vă permite
să extrageţi confortabil de acolo o
sumă echivalentă cu costul unei
maşini, atunci deveniţi imediat un
cumpărător-rege. Cine are bani
gheaţă, mai ales în valută forte, în

momente dificile, e rege. În
asemenea situaţii, puteţi beneficia de cele mai tentante reduceri de preţ, pentru că toţi distribuitorii vor fi bucuroşi să facă o vânzare la preţ mai mic, dar cu toţi banii obţinuţi imediat, în valută forte. Prin urmare, aţi putea da peste foarte multe chilipiruri pe piaţă!

Riscul este oricum prezent

Toate aceste modeste sfaturi pe care încercăm să vi le oferim mai sus sunt oricum însoţite de riscuri, pe care trebuie să vi le comunicăm cu sinceritate. Devalorizarea valutei naţionale poate lua brusc şi un trend invers, de întărire, mai ales atunci când motivele devalorizării nu sunt tocmai economice, ci mai degrabă cutremure nemaivăzute aplicate sistemului bancar, mai voalat fie zis. Iar în cazul în care Dvs. faceţi astăzi o achiziţie la un curs de 24-26 lei pentru un euro, iar peste o săptămână valuta europeană va coborî la un curs de 21 de lei pentru un euro, atunci e evident că veţi pierde o cotă importantă la diferenţa de curs. Sfaturile noastre sunt utile atât timp cât trendul este crescător sau în linie dreaptă, însă nici noi şi nici foarte mulţi alţii din ţara noastră, nu se prea pot da valoros cu părerea vizavi de trendul care va urma în raport cu cursul valutar. Cu toţii ne dorim o stabilizare, fireşte, şi o revenire „la normal” a cursului valutar, orice ar însemna asta în percepţia celor mai mulţi dintre noi.

Moldovenii nu prea au curaj să protesteze

Voi încheia acest articol cu o parte mai meditativă, poate. În aceste zile, pe reţele sociale pot fi văzute tot felul de întrebări retorice vizavi de răbdarea moldovenilor în faţa unor abuzuri nemaintâlnite din partea celor care îi conduc. Unii îşi epuizează în van pornirile rebele creând grupuri şi pagini de aderare în reţelele sociale, lăsând falsa impresie celor care aderă că ar pune cumva un gram de presiune pe autorităţi. Aproape că like-ul sau click-ul a devenit o formă de protest. Protestul ăsta, însă, tot virtual rămâne până la urmă, iar experienţa ultimilor ani ne-a demonstrat tuturor că supărările virtuale ale concetăţenilor noştri rămân întemniţate sub forma biţilor informatici, cu tangenţă încă prea mică în lumea reală şi tristă pentru spectatori a găştilor „Ocean’s 11, 12 sau 13”. Apropo, nici scenariştii de la Hollywood n-au îndrăznit să ajungă la cifre de miliarde de dolari în asemenea filme menite să fascineze prin amploare şi abordare precum seria filmelor „Ocean’s”... S-au limitat, sărmanii, la sute de milioane de dolari, crezând sincer că impresionează audienţa. Pe noi, moldovenii, un nou episod „Ocean’s 15” sau cât o mai fi acolo la număr, nu ne-ar mai impresiona, sunt sigur...

Deşi like-urile şi grupurile de pe Facebook nu fac decât să ne menţină pe noi, cei foarte conectaţi la lumea virtuală, într-o complacere confortabilă că am reacţiona cumva la tot ce ni se întâmplă, moldoveanul are, din păcate, sau din fericire, şi o altă formă de protest, pe care mi-e teamă că s-ar putea să o pună în aplicare hotărât, fără a trâmbiţa pe reţele de socializare despre asta. Da, din păcate noi, moldovenii, nu prea ieşim la acţiuni de protest şi mai ales nu o facem spontan. Şi dacă vom ajunge să analizăm multe, foarte multe proteste din lume, arareori vom descoperi spontanietăţi adevărate, care să nu fi fost strârnite de părţi interesate. Însă noi, moldovenii, avem o formă deocheată de tot de a protesta împotriva vieţii ajunse la limită. Plecăm. Plecăm cât e lumea de mare şi ajungem să ne confirmăm acolo, oriunde am ajunge în lume, că nu suntem nici leneşi, nici stupizi, nici înapoiaţi. Că putem fi oameni la fel de valoroşi ca şi oricare alt om civilizat din lumea civilizată. Mi-e teamă că oamenii noştri vor fi oripilaţi atât de mult de gustul amar al dezamăgirilor continue, al lipsei de bun simţ minim cu care sunt trataţi tot mai grosolan în fiecare zi, încât

vor pleca pur şi simplu, departe şi ireversibil, cu tot cu familii şi cu tot cu contribuţiile pe care le aduc zi le zi, lună de lună, în bugetul ăla de stat, numit, graţios, şi „treucă” uneori...

Imaginaţi-vă că „elita” noastră se va trezi într-o zi târziu de tot, cam pe la amiază, pentru că nu a mai avut cine da deşteptarea la radio. Că-şi vor contacta grăbiţi secretarii, care nu vor mai răspunde la telefon pentru că doar telefoanele au mai rămas în ţară. Că nu vor mai putea chema nici un amărât de taxi, fie el şi o Dacia Logan, pentru că nimeni nu mai stă în aşteptare, să le satisfacă mofturile. Că, doamne fereşte, nu mai are cine răspunde nici la urgenţe, sau cine să conducă o ambulanţă. E cumplit protestul moldovenilor, dragi creatori de proteste virtuale. Să apuci drumul lumii mari, schimbându-ţi radical viaţa şi acceptând de multe ori retrogradări ierarhice în forma de a-ţi câştiga existenţa, nu e o evadare, e un curaj nebun. Şi din păcate, curajul ăsta este pe aproape de punctul de fierbere la mult prea mulţi dintre moldoveni. Sperăm să existe cineva suficient de înţelept încât să trateze aceste sentimente apropiate de punctul de fierbere cu apă pură şi răcoroasă din izvorul bunului simţ. Doar de bun simţ e nevoie, cu toată complexitatea ascunsă după semnificaţia lui, pentru ca atunci când priveşti la pleiada elitei, să nu-ţi vină a spune „vai câtă lume, şi totuşi nici un om”...

Scuzaţi-ne abaterea de astăzi de la subiectele pur automobilistice. Ne mai apucă şi pe noi câte-un gând din ăsta mai special uneori. Am fost în Irlanda de luni până ieri la un test drive internaţional şi vă promiteam să vă

informăm în timp real despre minunăţiile acelui test şi acelei ţări. Dar, văzând cât de tumultoasă e situaţia de acasă, bunul simţ nu ne-a permis să ne expunem public experienţele frumoase de care aveam parte acolo. Citeam despre bătrâni moldoveni care plâng de valoarea tot mai infimă a propriei pensii. Iar noi eram serviţi cu delicii irlandeze în acel timp şi afară ne aşteptau vreo douăzeci de maşini de test la buna noastră alegere, gata să ne poarte prin relieful pietros al Irlandei. Era un contrast care ne mustra conştiinţa, deşi conştiinţa poate trebuia să-i mustre mai ales pe vinovaţii acestor situaţii din ultimele luni. Germanii ne întrebau de ce suntem mâhniţi. Era prea greu de explicat, am avea nevoie de seri lungi de discuţii cu ei pentru asta. Poate e de vină doar bunul simţ pe care l-am menţionat mai sus, în care chiar îţi pasă de cum ajunge să trăiască poporul din care faci şi tu parte?

Sperăm deci, să revină lucrurile cât mai rapid cu puţiinţă într-o albie a bunului simţ şi a vieţii trăite cu demnitate şi onestitate. Vrem să scrim despre maşini frumoase, cumpărate din plăcere pe bani munciţi. Vrem să scrim despre sfaturi de destinaţii splendide cu maşina Dvs. în loc să vă dăm sfaturi cum să vă protejaţi de evaporare economiile muncite de Dvs., şi sperăm ca articolul ăsta cel mult să ajute pe cineva să-şi facă achiziţia dorită în timp util, dar şi mai bine să revină situaţia la normalitate într-atât de repede, încât nici să nu mai apuce s-o facă. Vrem să scrim despre lucrurile frumoase ale vieţii, dacă se poate corelate cumva cu maşinile şi lumea lor. Scuzaţi-ne, deci, pentru această abatere de gânduri expuse aici...

Ilie Toma