21 de zile, 21 de ţări, 3 bărbaţi: am ajuns cu bine în Lituania, după 36 de ore de condus!
6 Iulie 2015, 11:06
Am început expediţia cu un segment extrem de solicitant , care însemna parcurgerea a aproximativ 2,000 km prin ţări cu trafic lent şi drumuri rele, întreaga distanţă fiind făcută fără popasuri consistente.

Şi dacă înaintea startului oficial am făcut un în înconjur turistic frumos
al Moldovei, vizitând locuri precum Orheiul Vechi, dar şi câteva vinării renumite, atunci dimineaţa zilei de sâmbătă a însemnat pentru noi pronunţarea cuvintelor de adio şi pornirea directă în expediţie. Încă de la prima vamă au început aventurile şi momentele ilare pentru noi: „unde vă îndreptaţi?”, ne-a întrebat lucrătorul vamal. „Păi... în Maroc”. „Aoleu, tocmai
acolo cu maşina?”, a întrebat pe un ton mirat şi pozitiv, dar foarte avizat cel de la vamă. La intrarea în România a trebuit să stăm aproape 2 ore în rând, deşi numărul maşinilor din faţa noastră nu depăşea 15 atunci când am ajuns acolo. Aveam nişte ore rezervă pentru traseul nostru, dar am fi preferat să le cheltuim pe somn, nu pe procesul de aşteptare în vamă.
România ne-a întâmpinat cu trasee cam defectuoase la început, mai ales cel dintre vama Albiţa şi Iaşi, dar Opel Insignia Country Tourer s-a descurcat bine, având o capacitate de absorbţie a gropilor foarte bună. Alimentasem cu un rezervor plin de diesel la staţia Rompetrol Moldova de dinaintea vămii, iar cu o autonomie de 1000-1300 km a maşinii, însemna să putem circula
lejer toată România şi să alimentăm abia înainte de graniţa cu Ungaria doar pentru a beneficia de combustibil la un preţ un pic mai mic.
Atunci când am ajuns în zona munţilor României, soarele era deja pe cale să apună. Un apus atât de frumos în munţii României nu am văzut niciodată! Alex, directorul nostru de creaţie, regizorul şi producătorul cinematografic al
expediţiei, ne-a impus pur şi simplu să facem un popas înălţător în acele locuri, să privim apusul, să inspirăm aerul curat al muntelui, în timp ce el a imortalizat
toate aceste locuri superbe! Ah, dar cât de frumos începe expediţia noastră! Cine ştie câte apusuri, care de care mai frumoase, în cele mai diverse condiţii geografice ale planetei vom mai vedea!
Ne-am continuat înaintarea în noapte. În adâncul întunericului, ne-a toropit dorinţa de somn şi ne-am zis să tragem un pic pe dreapta, pentru o oră sau două de odihnă cel puţin. Dar
somnul a fost nemilos cu noi şi ne-a răpit tocmai 5 ore, iar noi ne-am trezit ca arşi pe la 5 dimineaţa, fiind încă în România! Aoleu! Diseară trebuie să fim în Kaunas, tocmai în Lituania! Iar noi
suntem încă în România! Avem a trece în faţă ţări cu trafic lent şi drumuri defectuoase, ori traversarea Poloniei în partea ei estică seamănă leit cu România – drumuri înguste, trafic mult, nici zare de autostrăzi. Aşa că am prins a goni pe cât posibil de repede, să ajungem spre vamă.

Între timp, maşina ne-a afişat un mesaj pe cadranele de bord: „AdBlue reserve 2500 km”. Motorul nostru e
unul Euro 6, care foloseşte aditivul AdBlue pentru a neutraliza gazele de eşapament. Se pare că germanii nu au umplut rezervorul de AdBlue înainte de a ne oferi maşina, întrucât un rezervor plin ar trebui să ajungă pentru vreo 10 mii km cel puţin. La o staţie Rompetrol din apropierea Oradei am găsit aditivul necesar, care costa vreo 19 euro la recipient de 10 litri. Am zis că-l turnăm mai pe urmă, să nu pierdem vremea. Aşa că în scurt timp ajunsesem la
vama româno-maghiară şi aşteptam să alergăm mai departe prin Ungaria.

Am setat adresa sistemului nostru de navigare către Kaunas şi ne-a luat cu fiori: acesta estima că vom ajunge în Kaunas abia la 3:30 dimineaţa… Aoleu!

Dar nu ne-am descurajat. Cei 3 bărbaţi de la bord au ajuns în această expediţie tocmai pentru că sunt cutezători şi ambiţioşi. Am alergat mai departe pe
vreo sută de kilometri de autostrăzi maghiare cu viteze mari de tot, apoi am alergat prin unica zonă cu relief deluros din această parte a Ungariei, iar atunci când am vrut, totuşi să turnăm aditivul în rezervorul maşinii, ne-am pomenit că
pâlnia pe care o aveam nu era potrivită. „Ok, mai târziu”, ne-am zis şi am urcat în fugă la bord din nou. Însă maşina ţinea să ne atenţioneze la fiecare câteva secunde că rezerva de AdBlue ajungea pentru mai puţin de 1,600 km, ceea ce era un pic prea deranjat, deşi înţelegem deranjamentul, pentru că fără acest aditiv maşina nu porneşte. În fine, pentru a nu vă obosi prea mult cu subiectul aditivului, vă vom spune că în Polonia am găsit pâlnia necesară şi am alimentat rezervorul de aditiv. Job done, am uitat de el.

Slovacia ne-a adus o altă provocare. Traseul normal era închis pentru reparaţii şi a trebuit să facem un ocoliş
de câteva zeci de kilometri, care ne-a mai consumat din timpul critic pe care-l aveam. Însă am avut astfel ocazia să mergem prin nişte locuri extraordinar de frumoase, pe care altfel nu le-am fi descoperit.

În Slovacia am dat şi peste un local de popas, chiar la marginea drumului. Am intrat să luăm prânzul acolo şi mare ne-a fost mirarea când am văzut că o zeamă costă 0.90 euro, friptura – 3.50, iar salata Shopsky – 1.35. Plus WiFi gratis. Extraordinar!

În scurt timp ne făcusem şi intrarea în Polonia, iar de aici a început un drum şi mai istovitor, şi mai plin de trafic. Părea
că nu mai ajungem la destinaţia noastră. Kilometrii ne sporeau încet, feţele noastre arătau mai obosite şi, aşa cum ziceam Anatolie, în asemenea condiţii „vezi cât coşti şi până unde-ţi sunt limitele”. Din fericire, toţi trei ne-am păstrat cumpătul şi atmosfera frumoasă în comunicare, astfel încât, deşi mai tăcuţi din cauza oboselii, tot am înaintat plăcut mai departe. După Lublin traficul a devenit mult mai liber şi abia aici am început a recupera timpul pierdut. Toată acest prim segment maşina noastră a fost chinuită să alerge în forţă, cu ritm galopant, dar după Lublin ea a trebuit să reziste unui ritm excesiv de condus sportiv cu ritm foarte des schimbat, de la frânări la accelerări şi schimbări
precise de direcţii, intrări cu acceleraţia în curbe şi sute de depăşiri de traseu. Am avut a aştepta vreo 30 minute şi într-un ambuteiaj de traseu, din cauza unul accident, însă tuturor condiţiilor maşina le-a făcut faţă cu excelenţă!

Au urmat X-sprezece cafele pentru noi, timpul părea că se scurge mai încet, ca
să ţină cu noi şi, kilometru după kilometru ne apropiam de hotarul cu Lituania. Soarele pe aici apune deja pe la 22.30-23.00, aşa că am fost favorizaţi cu lumină naturală mult mai mult timp.

Abia pe la 00:15 ajungeam în Kaunas, în sfârşit, după aproape 2000 km parcurşi. Eram istoviţi, dar ştiam că cea mai grea distanţă tocmai a fost trecută. Urmează provocări mai grele şi mai
interesante, dar pe distanţe mai mici sau cel puţin în condiţii de trafic mai lejer. Ştiam că vom cădea „morţi” pe paturile hotelului din Kaunas, pe care-l bronasem, apropo, cu aplicaţia mobilă Booking Now. Mai ştiam că începând de astăzi, a doua zi, lucrurile vor fi mult mai vesele şi mai savuroase pentru noi! Aşa că staţi pe aproape, pentru că cea mai frumoasă şi magnifică parte a expediţiei abia a început!
PiataAuto.mdIlie Toma
5
4,319
GALERIE FOTO (30 IMAGINI)
COMENTARII (1)
Andrei
Ialoveni, Moldova
la 6 Iulie 2015 - 15:56
pozele sunt superbe succes!
0
0
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!