Bine te-am regăsit, Europa! Cei 3 moldoveni aventurieri schimbă peisajele africane pe regiunile riverane de lux
20 Iulie 2015, 07:38
Ne convinsesem cu o seară înainte că Tangerul, unul din cele mai netradiţionale oraşe din Maroc, are o bucătărie mult mai puţin gustoasă decât celelalte oraşe prin care reuşisem să
ajungem. Micul dejun reconfirmase aceste percepţii şi abia de am putut găsi câteva fructe, pe care să le înfulecăm cu repeziciune pentru a porni mai repede spre Ceuta, locul din care
trebuia să luăm feribotul spre Europa. Aparent, nu trebuia să fim într-o mare grabă, pentru că feribotul pornea abia la 13:00, dar Ceuta e o regiune de câţiva kilometri pătraţi, care aparţine Spaniei,
iar asta înseamnă un fus orar cu 2 ore diferenţă, iar în timp marocan pornirea se face, deci, la 11:00. Plus că avem nevoie să fim cu o oră înainte pentru check-in, deci 10:00. Plus că avem vreo 70 km până acolo din Tanger, deci încă vreo oră şi jumătate cu rezervă, deci 08:30. Plus că avem şi vamă de trecut, cea marocană, care poate însemna lesne o oră, o oră şi jumătate de proceduri, deci trebuia să ieşim din hotel pe la 7 dimineaţa. Uh, cât procese pentru ziua de azi!
Am pornit la timp şi am constatat că oraşul era complet gol dimineaţa. Cu o seară înainte avusese loc dezlegarea de la postul de o lună al localnicilor şi toţi chefuiseră întreaga noapte. Am mers, deci, destul de lejer spre Ceuta. Procedurile vamale de părăsire a Marocului s-a dovedit a fi un pic mai simple, aşa că nu ne-a luat decât vreo 40 de minute să ne luăm adio de la zona vamală. Apoi, în Ceuta am făcut şi plinul maşinii, la un preţ de 0.94 euro per litru de diesel. În Maroc e şi mai
ieftin dieselul, şi făcusem plinul cu vreo 280 km distanţă în urmă, dar decisesem să nu ne mai pierdem timpul în căutarea unor noi staţii de alimentare, având vama cu procedurile ei în faţă. În fine, eram deja în Ceuta şi, cu rezervorul plin, eram pregătiţi să ne îmbarcăm pe feribotul spre Europa.

După o lungă aşteptare, cu motorul pornit şi sistemul de climatizare în funcţie, ne-am îmbarcat pe feribot. Apucasem să dormim un pic în maşină
în timp ce aşteptam, iar
ora de pe feribot nu a putut fi folosită pentru altceva decât pentru un nou episod de somn... Călătoriile astea lungi de învaţă să profiţi de fiecare oră statică, dedicând-o recuperării forţelor dacă tot trebuie să stai nemişcat.
În sfârşit sunase sirena, care ne anunţa că ne apropiam de ţărmul spaniol. A fost suficient să coborâm de pe vas şi să mergem câteva sute de metri, pentru a simţi imediat o diferenţă culturală şi de abordare uriaşă. Parcă e o distanţă mică ce desparte cele două continente pe aici, dar ai impresia că sunt în continuare două lumi diferite. Admiram cu naivitate micile detalii de amenajare a străzilor, comportamentul oamenilor pe străzi, bucurându-ne de lucrul
elementar de a fi revenit „acasă”, pe continentul în care ne simţeam „ai noştri”.

Am oprit un pic şi ne-am felicitat reciproc pentru un fapt care ne stătea în minte tuturor, dar pe care nu doream să-l rostim până nu călcăm pe continent european, ca să nu ne poarte ghinion. Ne-am felicitat reciproc că am cucerit cu succes Africa, ajungând peste tot unde ne-am dorit să ajungem ba chiar şi în
destinaţii neaşteptate, iar dincolo de toate, cea mai importantă realizare a cuceririi Africii era că o făcusem fără nici un incident. Maşina nu primise nici o zgârâietură pe ea, nici o pană, nici un rateu, noi nu fuseserăm nici jefuiţi, nici răpiţi, nici rătăciţi fără veste – într-un cuvânt Africa a fost extrem de provocatoare, cu pericole la tot pasul, dar reuşisem să le depăşim pe toate şi să revenim în siguranţă pe continentul european! Iar după aproape o
săptămână în Africa, în asemenea condiţii, eram toţi 3 de părere că merităm să alegem un traseu pe coasta sudică a Europei spre casă. Ne era dor de bucătăria spaniolă gustoasă, de libertatea şi savoarea unor orăşele riverane europene pe care să le savurăm. O recompensă pentru cuceririle noastre de mai devreme,
dacă vreţi. O recompensă, care vine după o misiune realizată cu succes. Aşa că am apucat-o iniţial spre regiunea Malaga, din Spania, urmând să avem o staţionare în orăşelul Nerja, la vreo 55 km mai departe de Malaga spre est.

Dacă primii vreo 170 km de la Gibraltar spre Malaga, i-am făcut pe autostrăzi
rapide, atunci din Malaga spre Nerja ne-am dorit să mergem pe drum lipit de coastă, în afara autostrăzilor. Însă coasta spaniolă e atât de aglomerată şi populată, încât ne-a luat vreo 2 ore să facem ultimii 55 de kilometri. În schimb, am vizitat renumita Malaga, savurând fiecare stradă, fiecare peisaj, fiecare componentă a unei atmosfere civilizate şi plăcute.
Spre seară, ajungeam în Nerja – un orăşel riveran extraordinar. Coasta e superbă aici, apa e limpede azurie, iar centrul pietonal al oraşului e chiar pe malul mării. Am parcat maşina în
subteran, aproape de centru şi de hotel şi am savurat acest minunat loc pe jos. Atmosfera clocotea de viaţă, pozitivism, lejeritate. Muzică pe străzi, oameni care-şi savurează cina, toţi se simt bine. Ne-am aşezat şi noi la terasa unui restaurant şi ne-am comandat câte o imensă paella cu fructe de mare, la doar 9.50 euro bucata. Savuram mâncarea
bine pregătită, preţurile accesibile şi mai ales siguranţa şi pozitivismul de pe străzile din jurul nostru. După ce revii din Africa, în care la fiecare pas eşti agăţat, iar uneori şi urmărit, începi să preţuieşti siguranţa şi civilizaţia europeană ca pe un atribut extraordinar de valoros... Am mai savurat străzile din Nerja, apoi am mers în camerele de hotel.

Astăzi avem o distanţă mare să parcurgem, în jur de o mie de
kilometri pe autostrăzi riverane, pentru a ajunge spre Barcelona şi a o depăşi chiar. Suntem, însă, în Europa, continent cu o infrastructură exemplară, care face ca o distanţă de 1,000 km într-o singură zi de vară să constituie o misiune perfect realizabilă!

Avem deja peste 9,500 kilometri parcurşi şi încă multe mii de kilometri până acasă! Se pare că expediţia noastră va însuma mai mult de 13,000 km, decât ne-am propus iniţial! Odometrul maşinii noastre expediţionale – Opel Insignia Country Tourer – a
trecut de 19,000 km în total, iar astăzi va trece, cel mai probabil, de 20,000 km, deşi când am pornit din Chişinău
avea vreo 9,700 km la bord! Uleiul şi filtrele nu trebuiesc schimbate, încă, ne anunţă sistemul electronic de diagnosticare a maşinii. Perfect! Avem
toate şansele să ajungem acasă fără necesitatea unei deserviri tehnice programate!
PiataAuto.mdIlie Toma
3
3,308
GALERIE FOTO (38 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!