Portret:
Nume: Gheorghe Efros
Model deţinut: Toyota Land Cruiser Prado
Anul fabricării/achiziţiei: 2012
Kilometri parcurşi: 40,000 km

Redacţia PiataAuto.md, în parteneriat cu Centrul Toyota Chişinău „Continent”, continuă proiectul „Toyota Stories”, în cadrul căruia discutăm franc, relaxat şi amical cu proprietari de maşini, pregătiţi să ne împărtăşească experienţa lor, cu bunele şi rele, cu secrete şi observaţii pe care doar în timp le poţi afla. Astăzi am avut ocazia să discutăm cu Dl. Gheorghe Efros, fondatorul şi CEO-ul

unei companii reputate de consultanţă. Chiar la începutul discuţiei noastre, dânsul ne-a mărturisit că deţine în prezent cel de-al doilea Land Cruiser Prado din experienţa sa, precedenta sa maşină fiind de acelaşi model, dar aparţinând, evident, generaţiei precedente. Prin urmare, n-am putut decât să începem prin a-l întreba despre alegerea sa repetată din familia Land Cruiser.

Dacă tot sunteţi la cel de-al doilea exemplar Land Cruiser pe care-l deţineţi, fapt care certifică, probabil, un grad de satisfacţie mare pe care-l aveţi, vreau să ne spuneţi impresia

generală despre model şi de ce aţi rămas fidel modelului atunci când aţi optat pentru o nouă maşină?

Alegerea unei maşini este pentru fiecare persoană o decizie importantă, dat fiind faptul că e şi o investiţie serioasă şi atunci din mai multe variante trebuie să alegi una care corespunde dorinţelor şi cerinţelor pe care le ai. Noi ne-am decis să investim în primul Land Cruiser din mai multe considerente, probabil şi datorită faptului că am avut şansa uriaşă de a vizita câteva uzine japoneze de producere Toyota, unde am rămas impresionat de sistemul de management al calităţii de producţie, de excelenţa operaţională. Al doilea factor care m-a motivat spre această alegere a ţinut de unii experţi străini – noi activăm într-o companie de instruire şi consultanţă, prestăm servicii şi peste hotare, şi e necesar să fii la client exact la timp. Pentru aceasta e nevoie de o maşină foarte fiabilă, o maşină care nu te va da de gol nici în timpul de iarnă, când sunt ninsori mari, nici într-o altă perioadă dificilă a anului. Am avut foarte multe deplasări în ţările balcanice şi de fiecare dată trebuie să treci munţii. În asemenea momente, ţi-e frică de condiţiile de drum, mai ai şi colegii în maşină. Noi, însă, vedeam pe carosabil maşinile staţionate, întroienite,

dar Land Cruiser Prado continua să înainteze şi reuşeam să ajungem la destinaţie fără probleme. Un al treilea factor vine de la modelul japonez de analiză Kano, care include calitatea unui produs plus cea a serviciilor aferente – poţi să ai un produs foarte bun, dar dacă serviciile aferente nu sunt corespunzătoare, vei avea bătăi de cap. Iar în cazul primului Land Cruiser Prado am fost convins că având un produs bun, vom putea beneficia şi de servicii bune de mentenanţă. L-am exploatat timp de 9 ani şi l-am deservit doar la centrul autorizat de deservire Toyota din Chişinău, niciodată în altă parte, iar în rezultat costul serviciilor calitative a fost extrem de mic raportat la numărul de ani şi lipsa de probleme. Toate aceste elemente ne-au făcut să ne genereze un nivel de satisfacţie înalt – pur şi simplu uiţi ce înseamnă a fi nevoit să ai legături de fiecare dată cu un mecanic, cu care să te porţi bine, ca el să aibă dispoziţie să-ţi repare maşina, să stai în rânduri, să pierzi timp. De fiecare dată veneam la simple deserviri programate, dădeam cheia şi timp de două ore se făceau toate serviciile necesare. Considerând că achiziţia unui automobil este o investiţie mare, la momentul alegerii noi am făcut inversia abordării moldoveneşti şi am optat pentru a avea cheltuieli investiţionale iniţiale mai mari, ca ulterior să avem cheltuieli de mentenanţă/operaționale mai mici. Şi

dacă vom compara un automobil ca Land Cruiser, care poate fi utilizat minim 500,000 km, cu o investiţie iniţială de 40,000 euro, vom avea un preţ de 0.08 cenţi la kilometru. Comparând cu alte mărci, ca să nu supăr pe nimeni, dacă e să analizăm resursele de kilometri şi să calculăm costurile per kilometru, vom vedea uşor unde înclină balanţa. Am fost convinşi deci, că e mai bine să facem o investiţie mai mare în faza iniţială decât ulterior să ai cheltuieli exploataţionale imense. Tot aici vă pot da exemplul anvelopelor livrate cu maşina originală, din lista celor aprobate

de producător – ele au servit 130,000 km fără nicio problemă – în timp ce oricare alte cauciucuri cumpărate ulterior rezistă 40-50 mii km, maxim 60 mii km. De asemenea, în timp de 9 ani la primul Prado nu am schimbat acumulatoarele niciodată – erau două la număr şi, fiind foarte puternice, au rezistat impecabil. Un alt avantaj, pe care l-am simţit abia la revânzare, a fost valoarea reziduală/de recuperare mare. Dacă am cumpărat-o cu aproximativ 40,000 euro, atunci peste 9 ani am revândut-o cu 25,000. Şi asta înseamnă că noua maşină o cumperi, de fapt, cu

noul preţ minus preţul obţinut din vânzarea celei anterioare, iar astfel toate maşinile ulterioare te costă mult mai ieftin. Apropo, actualul proprietar exploatează acel Prado deja de 2 ani şi jumătate fără probleme. De asemenea, când cumperi o maşină trebuie să faci distincţia dintre preţ şi valoare. Preţul este, evident, un indicator al valorii, însă valoarea pentru fiecare în parte poate fi diferită. Pentru noi automobilul a fost o soluţie, de a ne putea deplasa spre orice destinaţie în orice condiţii meteo, iar această proprietate a fost pentru noi extrem de valoroasă. Ne-am putut duce întotdeauna la client, făcând-o în siguranţă, i-am putut presta oricând servicii şi, respectiv maşina a avut pentru noi o valoare enormă, cu totul altfel percepută. N-am fi putut face

acelaşi lucru cu o maşină cu preţ de vreo 10-15 mii euro chiar dacă iniţial ne-ar fi părut că vom economisi. Atunci când a venit timpul să achiziţionăm noul automobil, am analizat din nou mai multe mărci şi una din ele chiar era pe punctul de a ne convinge cu un preţ de achiziţie mai atractiv, însă până la urmă o analiză mai complexă şi mai raţională ne-a făcut să revenim în acest showroom şi să achiziţionăm tot un Land Cruiser Prado. După doi ani şi jumătate de exploatare a noului automobil, pot spune din nou că nu am nicio problemă cu el, vin la deservire doar pentru întreţinerile tehnice programate. Apropo, în ciuda dimensiunilor mari ale lui Prado, ambelegeneraţii s-au dovedit a fi foarte eficiente în consum – primul automobil

avea un consum mixt de aproximativ 8 litri/100 km, iar la distanţe mari consumul mediu ajungea la 6.5 litri/100 km. Credeam că e ceva cu totul neobişnuit, dar actualul Prado consumă la traseu 5.5-6.0 litri/100 km, iar în Chişinău, în ora, până spre 8.5 litri/100 km.

Aveţi motorul 3.0 litri diesel,
bănuiesc?

Da! Despre acest motor e vorba în ambele cazuri!

Un consum extraordinar de bun!

Aş mai vrea să adaug un pic la valoarea alegerii unui automobil. Cred că pentru noi a fost şi un element de imagine,

statut, dacă vreţi. Serviciile de consultanţă şi instruire pe care le prestăm nu sunt materiale, palpabile, în timp ce maşina cu care te înfăţişezi la un client – este. O maşină cu aspect ponosit, neîngrijit, nu inspiră încredere pentru munca ce o prestezi, în timp ce o maşină mai respectabilă sugerează oarecum şi gradul de calitate pe care poţi să-l oferi, nivelul serviciilor tale. Toyota Land Cruiser ne-a ajutat, în sensul ăsta.

Acum aş vrea să vă întreb cum de aţi avut ocazia să vizitaţi uzinele Toyota din Japonia? Şi ce anume v-a impresionat în procesul de producţie acolo?

Vizita mea în Japonia a fost efectuată în cadrul unui proiect de instruire a mai multor conducători de entităţi economice din Moldova. A fost o vizită lungă, care presupunea şi o parte teoretică, însoţită imediat şi de nişte vizite practice la uzinele nipone. Am

avut şansa să vizitez atât uzinele care produc piese şi componente pentru Toyota, cât ţi uzinele de asamblare propriu-zisă a maşinilor. M-a fascinant iniţial sincronizarea perfectă a procesului de producţie, cu livrarea componentelor la secunda exactă pe linia de asamblare, fără depozite şi stocuri inutile, toate sincronizându-se perfect într-un produs integru, iar fiecare nou produs are specificaţii individuale, care reuşesc să fie asigurate prin acest proces complex. Pentru niponi e extrem de important de a asigura calitatea întregului proces, nu calitatea produsului ca la noi, iar calitatea excelentă a procesului asigură calitatea produsului, întotdeauna aceeaşi, la orice oră, în orice zi, indiferent de factorul uman.

Şi dacă tot aţi menţionat de calitate şi fiabilitate, având două generaţii Prado exploatate, aţi avut vreodată vreo defecţiune tehnică, vreo intervenţie neprogramată cu ele?

Nu, niciodată. Am avut un RAV4, tot timp de nouă ani, la care o dată am schimbat amortizoarele, însă la Prado niciodată n-a trebuit să schimb nicio piesă decât consumabile. Doar deserviri tehnice programate, schimb de ulei şi filtre la timp şi asta a fost tot. Nicio bătaie de cap!

Ce părere aveţi de preţurile pentru deservirea tehnică la distribuitorul oficial?

Din câte îmi amintesc, preţurile pentru o deservire tehnică pentru modelul precedent erau în jurul a 2,000 de lei la 10 mii de km. Din nou, dacă împarţi preţul un pic mai mare la numărul de kilometri parcurşi şi dacă mai cooptezi siguranţa de a avea nişte lucrări îndeplinite la cel mai înalt nivel, constaţi că e rentabil să deserveşti maşina astfel. Desigur, e valabil pentru o maşină nouă, sau în stare tehnică foarte bună, pe care să o menţii în asemenea stare. Am nişte amici care se sfătuiau ce maşină să cumpere. Le-am recomandat să opteze pentru una nouă. Le spuneam că dacă nu le ajung bani, mai bine împrumută, azi existând multe posibilităţi de finanţare. Din păcate, acest sfat nu a fost urmat, şi am fost martor la cheltuieli enorme în reparaţii. Le-am propus ulterior să calculeze cât au cheltuit în reparaţii de-a lungul timpului, dacă nu cumva era mai rentabil să opteze pentru o maşină nouă.

Noile automobile au şi o mulţime de tehnologii la bord, unele din ele menite să salveze, altele să asiste. Aţi avut vreo situaţie în care aţi simţit că tehnologiile v-au ajutat să

evitaţi sau să depăşiţi o situaţie potenţial periculoasă?

Probabil iarna am simţit cel mai mult, atunci când condiţiile meteo, zăpada imensă, îi împiedică pe ceilalţi să circule, iar cu Toyota Land Cruiser Prado, dacă ai pus în funcţiune blocajul de diferenţial, sistemele de asistenţă la suişuri şi coborâşuri, atunci înaintezi şi simţi că eşti ajutat de aceste tehnologii. Din fericire, n-am avut nevoie de protecţia aibag-urilor sau a altor tehnologii de siguranţă pasivă, dar ştiu că sunt multe şi acest capitol m-a interesat la achiziţie.

Se zice că proprietarii de SUV-uri ies arareori, de fapt, în offroad adevărat. În acelaşi timp, Land Cruiser Prado este mai mult decât un SUV, fiind un offroader sadea. Cât de des aţi experimentat în exploatare terenurile accidentate?

Am un bun amic care locuieşte în vârful unui munte în România. Îl vizitez destul de des şi n-a fost niciodată să nu mă pot urca tocmai în vârf de munte – ori ploua, ori ningea, şi la urcare şi la coborâre am putut înainta. Am avut situaţii când înaintam prin adevărate hăuri şi noroi, cu tracţiune integrală adevărată pe patru roţi am putut întotdeauna înainta. Cine mergea cu mine în maşină spunea „nu, nu, n-o să putem trece”, dar maşina învingea terenul întotdeauna!

Deci e nevoie şi de un spirit aventurier al proprietarului de offroader?...

Cel puţin te ajută să înaintezi cu curaj! N-a trebuit niciodată să mă scoată cineva împotmolit. Garda la sol înaltă şi tracţiunea adevărată fac o treabă minunată. Apropo de gardă la sol, cred că pe drumurile noastre e nevoie de o maşină cu gardă la sol mai înaltă. Iar Land Cruiser Prado are şi nişte roţi cu profil mare al anvelopei, care protejează janta la şocuri în gropi. Am condus anterior maşini germane destul de bune, cărora drumurile le făcuseră roţile pătrate – profilul mic al anvelopelor

făcea imposibilă exploatarea jantelor pe un termen mai lung. Odată cu ambele roţi faţă am nimerit cu o maşină în nişte gropi care mi-au distrus roţile şi am stat noaptea în drum. De când cu Land Cruiser am uitat ce înseamnă această problemă.

Şi deoarece exploataţi un diesel în ţara noastră, vreau să aud experienţa Dvs. raportată la calitatea presupus mai proastă a dieselului din ţara noastră, dar şi raportată la pornirile în timpul iernii?

Eu nu presupun, eu sunt sigur că ce ține calitatea dieselului e mai proastă

în Moldova, iar uneori şi foarte proastă. De aceea, când sunt în deplasări, fac plinul înainte de a intra în Moldova şi exploatez maşina cât de mult pot cu acel combustibil mai bun. Cu acel rezervor peste hotare parcurg cu 300 km mai mult decât în ţara noastră, ca şi autonomie, un plin îmi ajunge la peste 1,100 km, în Moldova ajung la maxim 800-850 km. Totuşi, am grijă de motor încercând să-i un ofer un tratament pe cât posibil de bun – alimentez succesiv 3 rezervoare de diesel obişnuit, după care un rezervor plin de Efix, cu aditivi, şi repet acest ciclu încontinuu. N-am avut niciodată iarna probleme, chiar dacă lăsam maşina parcată pe noapte

afară. Oriunde eram, pornea din prima. Există un filtru de combustibil la maşină – la prima generaţie schimbarea lui era recomandată o dată la 150,000 km, iar la această generaţie, cu motor adaptat condiţiilor din CSI, e recomandat să fie schimbat o dată la 50,000 km. Nu costă mult, dar trebuie neapărat schimbat la timp şi atunci nu vei avea probleme. Am un bun amic care exploatează de mai mult timp un Land Cruiser diesel în ţara noastră şi a ajuns să aibă 500,000 km la bord cu motorul în stare perfectă.

Din punct de vedere al confortului, al spaţiului, ce puteţi spune despre Land Cruiser?

Tot ansamblul ăsta se numeşte ergonomie. Dacă ai parcurs o mie de kilometri şi te simţi bine, înseamnă că ergonomia e bună. Probabil Land Cruiser-ul e un pic mai rigid, în comparaţie cu unele mărci mai luxoase, de exemplu. Japonezii lucrează pe principiul îmbunătăţirii continue. Dacă scaunul şoferului, spre exemplu, e foarte confortabil şi are toate reglajele pe care le poţi dori, atunci uşile lasă impresia că sunt făcute pentru japonezi – încape numai o sticluţă mică, în timp ce noi, dacă pornim la drum, luăm nişte sticle mai mari, care nu încap. Încap numai câteva documente şi restul nimic. Câteodată, dacă vrei să pui ceva mai

mare acolo, trebuie să deschizi uşa. Asta ar fi problemele. În rest, confortul şi ergonomia sunt la un nivel înalt. Ai tot la îndemână, cu efort minim. Cruise-control-ul e o chestie excelentă la drum

lung. E o revoluţie. Primele maşini pe care le conduceam, erai implicat cu două mâini şi două picioare, absorbit la maxim şi transpirai să faci vreo 400 de kilometri. Cu asta lejer faci distanţe

lungi – cea mai lungă distanţă e care am făcut-o a fost aproape 1,500 km, cu o singură staţionare rapidă pentru realimentare, din Chişinău până în Ljubljana.

În final, v-aş ruga să daţi şi câteva recomandări altor oameni care ar putea ţinti spre un Land Cruiser?

O parte din ele le-am menţionat atunci când am spus de ce am ales eu Land Cruiser pentru prima şi a doua oară. Totuşi, le-aş recomanda tuturor să opteze pentru o maşină nouă, dar şi să o întreţină regulat şi coresunzător. Există service autorizat unde maşina e cunoscută în detaliu şi procesele au loc aşa cum scrie cartea, nu se merită să încerci alternative care-ţi economisesc aparent nişte bani, apoi îţi anulează toată economia falsă făcută. Maşina bună, întreţinută în curăţenie şi deservită regulat va ţine mult timp fără bătăi de cap, la costuri mici!

Ilie Toma