Am călătorit deja sute bune de kilometri până în acest punct al SUV Maratonului şi am putea spune multe despre calitatea precară drumurilor şi a infrastructurii Moldovei, dar nu şi de oamenii ţării noastre. Am ajuns în sate

în care omul de la ţară e încă aşa cum e descris în epoca de aur a satului moldovenesc – simplu, curat la suflet, ospitalier, preţuitor al valorilor esenţiale în viaţă şi gospodar la el

în sat, după principiul „decât codaş la oraş, mai bine în sat fruntaş”. Şi cât de frumoase şi calde sunt satele cu mulţi fruntaşi, care fac sufletul acelei comunităţi şi care o fac să pară drept comuniune a unor oameni harnici şi gospodari.

După înnoptarea echipajelor Moldova SUV Maraton pe malul Răutului, ne-am trezit atunci când razele soarelui au

ajuns de după dealurile stâncoase ale defileului şi au început a ne mângâia cald feţele. Deşi dormisem în aer liber, ne simţeam revigoraţi şi plini de forţă pentru o nouă alergare motorizată cu cele 6 SUV-uri din expediţia noastră – Dacia Duster, Mazda CX-5, Nissan Qashqai, Renault Kadjar, Skoda Yeti şi Suzuki Vitara. Erau toate aici, parcate în forma unui semicerc, aşteptând o nouă comandă de galop.

Galopul a fost înlocuit de trap, însă, pentru prima etapă, pentru că următoarea destinaţie era chiar casa unor gospodari din satul lângă care poposisem noaptea în aer liber – Ciutuleşti. Aceştia ne-au poftit la un dejun moldovenesc la ei în curte, dar drumul de la defileu către casa lor a însemnat nişte urcuşuri pe pietre şi denivelări uriaşe, pe care credeam că n-o să le mai treacă SUV-urile noastre. Dar le-au trecut, iar când le-am păşit pragul ogrăzii am dat peste o masă mare, pusă la umbra deasă şi caldă a

unor copaci. Numai gândul de a sta la un popas aici, la umbra aceasta ferită de toate grijile lumii, ne încânta. Uneori, când eşti pe aici te loveşte câte un gând dur, ca o locomotivă, că poate

simplitatea oamenilor ăştia de la ţară, înţesată într-o filozofie nespusă a lucrurilor simple şi absolut esenţiale, e mai dreaptă şi mai aducătoare de fericire decât goana noastră urbană după performanţă, după agonisire şi creştere, iar uneori chiar zbaterea pentru supravieţuire. Aici simplitatea pare să le rezolve aproape pe toate şi numai un leneş fără margini s-ar putea plânge de neajunsuri critice. În rest, orice gospodar de treabă va găsi ce să pună în zeama din fiecare zi şi

din ce să-şi încropească o mămăligă cu brânză.

Iar gospodarii la care ne aflăm nu s-au menajat cu noţiunile de „mic dejun”, pentru că pentru omul de la ţară e de neconceput cum ar putea să-i ofere unui oaspete un croasant şi lingură de magiun dimineaţa, aşa cum te omenesc francezii, spre exemplu. „Dacă nu

mâncăm bine dimineaţa, măi băieţi, noi nu luptăm peste zi”, ne spun gospodarii şi ne invită să gustăm din zeama de casă, apoi şi din păstăile preparate tot de iscusita gospodină. Toate sunt savuroase şi ne dau nişte senzaţii înălţătoare, făcându-ne să înţelegem cât de norocoşi suntem să ne aflăm în această magnifică expediţie-maraton cu SUV-uri prin Moldova!

Iar gospodarii de astăzi s-au şi modernizat între timp, chiar dacă au acelaşi suflet. Oamenii care ne-au adăpostit – familia Untură din Ciutuleşti, pentru că despre ei este vorba – au şi internet de mare viteză, dar şi baie cu duş şi tot ce e nevoie pentru condiţii de igienă modernă. Ne debarasăm, dragii noştri, încetişor cu încetişor de

arhaismele specifice ţării noastre la acest capitol!

Ei bine, după ce vitejii de la bordul SUV-urilor şi-au întremat puterile, le-am mulţumim din suflet gazdelor şi ne-am

încălecat caii noştri motorizaţi să pornim mai departe în direcţia Sorocii. Pe drum, însă, în satul Cenuşa, am avut parte de o altă interacţiune surpriză cu localnicii. Cei de aici ştiau cu toţii de maratonul nostru şi de faptul că acesta

va trece pe aici, iar familia Bulai, împreună cu alţi oameni buni din sat, s-au adunat pe marginea aceluiaşi defileu al Răutului, pe lângă care trecea şi drumul nostru şi ne-au întâmpinat cu pâine şi cu sare şi cu arborarea

drapelului Moldovei. Dar meritul acestor oameni e mult mai mare decât acest gest de bunăvoinţă şi ospitalitate. Locul în care ne aflăm era o gunoişte câţiva

ani în urmă, neîngrijită şi
neamenajată. Şi tocmai familia Bulai
s-a apucat de amenajarea lui cu
instalarea unor bănci de
admirare a defileului, din proprie
iniţiativă şi cu forţele proprii.
Dacă vrei să schimbi ceva,
fă-o chiar tu, la tine în

comunitate – ne spun ei cu o înţelepciune simplă de o profunzime debordantă. Dacă ar face mai multă lume din Moldova aşa, am fi o cu siguranţă o ţară şi mai frumoasă, şi mai curată!

În scurt timp, însă, a trebuit să urcăm din nou la bordul armăsarilor noştri de fier şi să ne continuăm SUV maratonul prin Moldova! Ziua de azi avea să fie foarte plină de locuri frumoase şi oameni frumoşi, iar despre ele vă spunem în următoarea noastră relatare. Până atunci, plecăciune pentru oamenii cu care am interacţionat în această dimineaţă fantastică şi care ne-au

convins că oamenii ţării noastre sunt admirabili, sunt înţelepţi şi extraordinari de plăcuţi la o vorbă bună!

Alergăm SUV-urile mai departe, astăzi ele vor avea de înfruntat verificarea cifrelor de consum şi căţărarea în offroad spre multe locuri fantastice!

Ilie Toma