„Da, într-o bună zi, fiind în SUA şi având deja o afacere relativ bine pusă pe roate acolo, mi-am zis „vin acasă şi gata! Revin în Moldova!”. Şi nu-mi pare rău! Mai sunt adeseori greutăţi, te mai întrebi uneori de ce lucrurile se întâmplă anume aşa în ţara noastră, dar mergem înainte, muncim mult şi nu-mi pare rău că am revenit în ţară!”

Dimineţile sunt extraordinar de frumoase la sud-estul Moldovei, mai.

ales dacă aveţi o viziune frumoasă spre podgoriile şi văile dinspre est, aşa cum se întâmplă la Et Cetera, complexul hotelier şi vinicol unde eram noi cazaţi. Razele răsăritului bat astfel direct dinspre aceste minunate podgorii, scăldând văzduhul cu un contrast dintre răcoarea unei dimineţi de toamnă şi lumina caldă a astrului ce abia a apărut pe cer.

Toată coloana celor 5 SUV-uri premium care ne poartă în acest maraton tomnatic – Porsche Macan, Mercedes-Benz GLE, Land Rover Range Rover Evoque, Jaguar F-PACE şi BMW X4 – era parcată în faţa restaurantului în care noi savuram micul dejun într-o ambianţă

rar întâlnită în Moldova, unică poate. De aici până la prima destinaţie pe ziua de

azi nu era decât un drum de 20 de minute cu maşinile. Urma să-l cunoaştem pe Ion Tulei, unul din cei mai performanţi şi extraordinari agricultori de la sudul minunatei noastre ţări.

Odată ajunşi lângă livezile acestuia, am fost invitaţi să înaintăm cu maşinile mai spre adâncurile lor, pe drumurile

prevăzute pentru deplasarea tractoraşelor şi tot pentru tot soiul de utilaje care servesc la lucrările de întreţinere. Sunt livezi cu suprafeţe imense pe aici, iar în scurt timp aveam să aflăm că multe dintre fructele cele mai frumoase, ce se regăsesc pe rafturile supermarket-urilor din ţara noastră, sunt crescute anume aici.

Ion Tulei este, în prezent, unul din cei trei proprietari ai acestor terenuri şi a

afacerii pe care o dezvoltă. E un tânăr ce a trăit mult timp în SUA, unde muncise iniţial în rol de camionagiu, apoi ajunsese să-şi fondeze acolo o companie ce deţinea câteva camioane, creându-şi astfel o afacere de transportator. După cum zice chiar el, odată pus pe roate procesul, avea de muncă şi totul decurgea oarecum predictibil şi chiar uşor. De la un moment dat, banii pe care-i câştigase în SUA începuse să-i trimită acasă, unde

tatăl său avea menirea de începe achiziţionarea de terenuri pentru o viitoare livadă.

Afacerea din SUA mergea în continuare bine, ajungând la o etapă în care camioanele sale făcuseră un număr de kilometri ce le recomanda pentru o reînnoire a parcului său. Aflat la etapa în care fie trebuia să investească într-un nou parc de camioane în SUA, fie să facă marele pas pentru care se

pregătea mai evaziv de mult timp, Ion a decis: gata, revin în Moldova! Era anul 2009.

Aici totul a pornit de la terenurile pe care reuşise să le achiziţioneze. Cu banii de care dispunea, investiţiile s-au materializat rapid în creşterea suprafeţei, dar şi în construcţia unui

frigider de păstrare a fructelor şi a unei linii de sortare şi ambalare a lor, or, pentru tânărul agricultor era evident că nu poţi face agricultură de performanţă fără tehnologii corecte, fără capacităţi de ambalare modernă şi păstrare.

Între timp, suprafeţele livezilor s-au mărit de la an la an, pe lângă livezi aici

se creşte şi struguri, iar frigiderul a primit şi o cameră de răcire ultra-rapidă şi super performantă a fructelor. Iar noi astăzi asistăm la un exemplu de agricultură modernă admirabilă, aici, la noi acasă, în Moldova!

Livezile sunt plantate corect, pentru a putea fi mai uşor lucrate. Pe tot

procesul de creştere, se face tratarea chimică necesară, monitorizându-se în acelaşi timp ca nivelul nitraţilor să fie unul minim. Dacă totul se face corect, ne spune agricultorul, livezile noastre n-au nevoie de foarte multă tratare chimică, pentru că în aceste regiuni plouă destul de rar pe perioada roadei, or, anume după ploaie sunt perioadele critice în care se solicită tratarea chimică de protecţie. Anul trecut, reţeaua magazinelor Lidl din România a încheiat un contract de achiziţie permanentă cu el, iar cei de la Lidl i-au cerut expedierea de mere către laboratoarele dorite de Lidl din Germania, pentru verificarea calităţii şi nitraţilor. Calificativul a fost de un „excelent plus”, iar verificările ulterioare permanente din loturi au confirmat aceste calităţi.

Aplicarea tehnologiilor corecte a permis acestor livezi de măr să aibă atât de multe fructe astăzi, multe din ele aproape omogene. Cele care cad pe jos se îndreaptă la producţia de suc, fiind livrate la o fabrică de sucuri din Moldova. Cele de pe copac sunt culese atent, fără a se tasa şi lovi unul de celălalt şi sunt puse în lăzi, apoi în containere din remorcile unui tractoraş

ce înaintează pe măsură ce muncitorii culeg merele din copaci, la diferite înălţimi.

Apoi merele merg la linia de sortare, unde sunt iniţial spălate, apoi merg la maşina de sortare. Aici e o întreagă tehnologie, cu soft de care rămâi uluit. Se setează dimensiunile dorite ale mărului pentru fiecare categorie de selecţie – spre exemplu 70-75 mm în diametru într-o parte, cele de 75-80 mm – în alta, cele de 80-85 în alta, 85-90 în

alta şi tot aşa mai departe. Pe acel soft se afişează grafic silueta mărului cu dimensiunile orientative, iar categoriile de selecţie pot fi definite după cum te duce capul şi dorinţa, sau mai degrabă, după cum îţi solicită diferiţi clienţi. Spre exemplu – cu un magazin ai contract de o anumită talie de mere, cu altul – de alta. Iar toate aceste mere ajung ulterior fiecare în categoria sa, iar de acolo în cutii frumoase de carton, unde sunt puse cu grijă. În rezultat, se obţin lăzi frumoase, cu mere de dimensiuni

omogene, care arată frumos şi au potenţial de vânzare mult mai mare, iar pe lângă asta – calităţile lor gustative şi chimice sunt de calitate superioară, după cum ne convinge chiar eroul nostru de astăzi. Mihai, unul din aventurierii din echipa noastră, chiar a intrat în echipa de sortare şi a participat direct la această muncă nobilă. Zeci de oameni din satul Olăneşti şi din jur lucrează aici la sortare, având un loc de muncă permanent sau sezonier, iar performanţa acestor livezi face ca în

total în perioadele de vârf numărul angajaţilor să fie de ordinul sutelor. Câţiva oameni care schimbă o întreagă regiune, de câteva sate din jur, deci, oameni care aduc progres şi schimbare reală în comunitate din care fac parte.

Apoi, am mers şi la frigiderul imens, unde se pot păstra mii de tone de fructe şi struguri. Camera de răcire intensă le

aduce iniţial la temperatura de păstrare timp de câteva ore, după care acestea sunt depozitate în camerele frigorifice imense şi stau acolo în stare proaspătă până le vine momentul să ia calea livrării.

L-am întrebat pe agricultor dacă nu are probleme cu pieţele de desfacere şi dacă nu-i pare rău pentru că a revenit

acasă şi s-a implicat într-o asemenea investiţie majoră. Am aflat că nu există probleme de desfacere, pentru că asemenea fructe şi struguri de masă sunt întotdeauna căutate, dacă nu au nitraţi, dacă sunt frumoase şi arată bine şi dacă pot fi livrate cu ritm constant şi ambalaj civilizat. Iar toate aceste etape de creştere corectă cu tehnologii moderne, păstrarea stocurilor pentru

asigurarea livrărilor constante şi sortarea cu ambalarea lor corectă există aici. Mai mult ca atât, livezile au început a fi acoperite cu plase de protecţie împotriva grindinei, iar livezile de cireşi sunt acoperite cu folii de protecţie în perioada coacerii fructului, pentru ca ploile să nu-l afecteze. Progresul nu se

opreşte pe aici, acum pornindu-se construcţia pentru o extindere a frigiderului, iar în viitor se planifică extinderea suprafeţelor protejate prin plase din livadă.

„Da, mai sunt adeseori tot soiul de probleme, lucruri imprevizibile, greutăţi

de depăşit, dar nu-mi pare rău că am ales să revin în ţară. Avem de lucru până peste cap şi muncim mult ca să satisfacem această cerere şi să ne dezvoltăm şi mai departe, iar dacă avem de lucru, cu toate greutăţile care or exista, ar fi păcat să mă plâng. Muncim şi mergem mai departe,

muncim mult şi ne dezvoltăm” – ne spune Ion Tulei în încheiere. Între timp, un tractoraş trece pe lângă noi plin cu lăzi de miere şi le duce la linia de sortare. Între timp, teancul de lăzi de struguri creşte tot mai mult alături. Oamenii muncesc cu zâmbet sincer, deloc forţat, pe faţă, un pic mai siguri pe ziua de mâine. Doamnele de la prima

linie de împachetare a liniei de sortare vorbesc între ele despre subiectele satului în timp ce mâinile le lucrează harnic la plasarea atentă a merelor în ladă. La poartă este aşteptat să sosească în curând un camion să încarce fructe pentru export, apoi ceva mai târziu un altul pentru distribuţie locală în ţară.

Se poate deci. Se poate munci cu performanţă şi cu tehnologii performante şi în agricultură, şi în agricultura din Moldova. Se poate şi dezvolta, dacă se caută soluţii de progres, în loc de scuze pentru stagnare. Oricât de banal ar suna, asemenea oameni mişcă ţara asta înainte, iar asemenea exemple pe

care SUV Maratonul nostru le cunoaşte prin ţară ne conving, a câta oară, că tabloul adevărat al ţării noastre are pe cât de multă diversitate, pe atât de mult optimism şi potenţial de dezvoltare!

Le-am strâns mâna cu profund respect acestor agricultori de la sudul ţării

noastre şi ne-am continuat calea Maratonului nostru mai departe, pentru a cunoaşte noi oameni, noi locuri de excepţie şi noi experienţe! Avem încă atât de multe în faţă la Moldova Premium SUV Maraton!

Ilie Toma