Cu peripeţii şi un traseu anevoios, expediţia spre Laponia a ajuns în Ucraina, la Lvov!

Traseul expediţiei polare din acest an, din Moldova spre Laponia, e diferit faţă de cel din anii precedenţi, traversând Moldova spre nord, apoi vestul Ucrainei, astfel economisind peste jumătate de mie de kilometri în distanţă faţă de ocolirile pe care le făceam anul trecut. Dar prima zi a expediţiei avea să ne convingă încă o dată că nu întotdeauna un traseu mai scurt este şi mai rapid sau mai econom în materie de costuri şi riscuri...

Dimineaţa am început-o, aşa cum era programat, la staţia Petrom de la ieşirea din Chişinău, pe traseul M2. Aici am avut onoarea să fim vizitaţi şi de câteva echipe TV ce ne-au surprins în obiectivele camerelor lor în momentul de start al marii expediţii. Tot aici am făcut plinul automobilelor noastre expediţionale BMW X1 xDrive20i şi BMW Seria 3 Touring 330d xDrive – benzină pentru primul şi diesel pentru cel de-al doilea. Am resetat şi odometrele de pe bord, ca să pornim numărătoarea kilometrilor din expediţie de la zero şi am mai resetat, fireşte, şi cifra de consum, întrucât ne dorim să dăm o şi o mare bătălie la eficienţă între cele două automobile expediţionale! Şi am pornit la drum!

Am apucat-o spre nord pe traseul M14, renumitul traseul „de beton” spre nord – în primul rând pentru că aşa ar fi trebuit s-o ţinem tot pe el până la Criva, la capătul nordic extrem al Moldovei, iar în al doilea rând pentru că trece prin mult mai puţine localităţi şi prin urmare este mai rapid.

Scrisorile erau depozitate în siguranţă în portbagajele maşinilor, iar noi intram încet-încet în ritmul expediţiei de distanţă lungă, adaptându-ne şi stilul de condus. În primii vreo 80 de kilometri ritmul de condus a fost unul mai alternant, cu un dinamism mai pronunţat, iar asta nu ne-a permis să obţinem un consum foarte eficient. Apoi am făcut o pauză de cafea şi am convenit că avem nevoie de un ritm mai domol de condus, pentru o cifră de consum mult mai bună.

Nu ne-a luat foarte mult timp să constatăm că Seria 3 Touring oferă un confort mai mare la drum lung decât X1, mai ales datorită ampatamentului mai lung, centrului de greutate mai coborât şi a suspensiei mai moi. Pe de altă parte, X1 oferă o poziţie mai înaltă şi un vizor mult mai bun spre carosabilul Moldovei şi calitatea lui, făcând observarea eventualelor gropi mai timpurie şi mai uşoară.

Am continuat călătoria îmbunătăţindu-ne constant cifra de consum. Iar atunci când am trecut de Edineţ şi am zărit o staţie Petrom, ne-am zis că ar fi tocmai momentul să ne umplem rezervoarele, întrucât mai aveam doar vreo 50 de kilometri până la vamă. Aici am dat şi peste un lucru de care aveam cu siguranţă nevoie, dar pe care-l omisesem până acum: lichid de parbriz de rezervă, din acela care poate rezista la temperaturile arctice spre care ne îndreptăm. Am avut de ales între mai mult mărci şi configuraţii, dar într-un final l-am ales pe cel mai scump dintre ele, cu brand Petrom, fiind şi unicul ce promitea rezistenţă la minus 30. Am turnat în ambele maşini cât a încăput, apoi am depozitat recipientul în portbagaj şi am mers să sorbim câte o cafea. Ceea ce se poate spune cu siguranţă despre reţeaua Petrom este că în ultimul timp nivelul staţiilor din teritoriul ţării, departe de capitală, a crescut considerabil, ele conformându-se unor noi standarde de funcţionalităţi, servicii asociate şi curăţenie impecabilă. A fost o descoperire plăcută şi pentru noi, întrucât prin trecuse vreme bună de când nu mai vizitasem aceste colţuri îndepărtate ale Moldovei, mai şi având nevoie de a alimenta maşinile.

La vamă am constatat că există un soi de punct comun de trecere, în care ghişelele funcţionarilor vamali ai Moldove sunt poziţionate alături de cele ale Ucrainei. Dar oricum totul se procesează dublu, din ambele părţi, aşa că facilitatea e doar în distanţă, nu şi în proceduri birocratice. Iar acestea s-au dovedit destul de anevoioase, din start mai mult din cauza părţii moldoveneşti, cu o deschidere mai mare din partea ucrainenilor, apoi ucrainenii au uitat să ne pună nişte ştampiluţe pe nişte hârtiuţe de însoţire şi a trebuit să facem cale întoarsă de la ieşirea din vamă spre ghişeele lor. Toată birocraţia a durat vreo oră de vreme, în care n-am înaintat, ci doar am stat la perfectarea procedurilor birocratice. Într-un final ieşeam din vamă şi ne îndreptam spre Cernăuţi, iar cu câţiva zeci de kilometri înainte de Cernăuţi fusesem poftiţi la un prânz târziu de un bun prieten de familie de-al lui Dan Untură, unul din aventurierii noştri. Cei care ajung rar prin părţile Cernăuţiului ar putea constata cu mirare, la fel ca şi noi, că aceşti oameni vorbesc aproape cu toţii româna şi au o comunitate extrem de bine închegată. Masa pregătită de gazda noastră ni s-a potrivit perfect, întrucât eram deja înfometaţi de-a binelea. Între timp, afară se făcuse noapte, era trecut de ora 5 deja, iar noi mai aveam de parcurs încă 300 de kilometri până la Lvov, locul de popas de astăzi. Drumurile prin această parte a Ucrainei s-au îmbunătăţit considerabil faţă de cum erau acum un an şi mai bine, dar oricum există segmente foarte dificile, în care gropile apar pe neaşteptate după segmente ideale de drum, iar gropile ucraineşti sunt, parcă, mai de rasă, mai anapoda, cu nişte muchii ascuţite şi dureroase pentru roţi…

Am dat de câteva ori cu maşinile în asemenea gropi, evitarea lor fiind îngreunată şi de faptul că ningea deja, iar pe jos era un strat de zăpadă amestecat cu noroi, care făcea carosabilul foarte alunecos. O manevră bruscă de evitare ar fi putut destabiliza cu uşurinţă maşina. Am încercat, totuşi, să evităm la maxim gropile, să reducem viteza pe unde dădeam peste noi zone dificile. Dar la un moment dat am dat brusc pentru o zonă în care gropile erau peste tot, şi chiar dacă am început a face un slalom de urgenţă cu tracţiunea integrală, Seria 3 a nimerit cu roţile în două dintre gropi, suspensia maşinii provocând sunete mecanice surde. Ah! Drumurile astea! X1 s-a descurcat mai bine datorită vizibilităţii mai bune şi a faptului că el urma al doilea în coloană. După ce-am trecut de acea zonă critică şi am virat imediat stânga, am început să auzim un sunet suspect la Seria 3 Touring, de parcă am fi avut vreo bombare la anvelopă. „Până aici a mers soldatul” – ne-am zis. „Ne-a trebuit să traversăm Ucraina în locul României, Ungariei şi Slovaciei?”…

Am coborât şi am încercat să inspectăm vizual anvelopele cu o lanternă, în special cea din dreapta faţă, de unde venea sunetul. Nu era nimic vizibil. Apoi am auzit un sunet de fundal la radio ce semăna cu ceea ce-am auzit noi. Am oprit sunetul şi am pornit mai departe. Din nou se aude. „Eh, ce nebunie, acum va trebui să căutăm mâine vreun service BMW prin Lvov, iar până la Lvov mai erau vreo sută şi un pic de kilometri, pe care trebuia încă să-i putem face. Am mai mers un pic, şi când am sporit viteza, sunetul s-a atenuat. Apoi am redus-o din nou pentru a intra la o staţie peco pentru verificări suplimentare, şi sunetul n-a mai reapărut. Am inspectat din nou, cu mai multă lumină, anvelopa, dar nu găsisem nicio problemă la ea. Jantele erau de asemenea în regulă. Aşa că ne-am continuat drumul şi, paradoxal, sunetul dispăruse în totalitate. Să fi fost mişcarea gheţii de sub aripi de la gropi, care a atins de anvelopă în primii metri? Să fi fost o piatră mai mare ce intrase între lamelele anvelopei, şi pe care am scos-o la inspecţii? Sau să fi fost Moş Crăciun cel care a făcut o magie pentru a îndepărta orice defecţiune de noi, ca să ne putem continua drumul spre ţara lui cu scrisorile copiilor la bord? E inexplicabil, dar orice sunet şi urmă de defecţiune au dispărut şi ne-am continuat drumul în completă siguranţă, cu un comportament absolut normal al maşinii! Într-un final, seara târziu, pe la aproape 11, ajungeam la Lvov, iar atunci când am traversat centrul lui, nu ne-am putut abţine şi de la nişte poze frumoase. Un pic stresaţi de peripeţiile pe care am trecut, am mers direct spre hotel şi ne-am zis că Ucraina poate fi trecută doar ziua, atunci când vezi de departe carosabilul. Dar, în aceaşi timp, aşa cum ne-a scris un vizitator – „dacă aţi ajuns la Lvov cu toate 4 roţi întregi şi în mai puţin de 14 ore, înseamnă că e foarte bine”. Şi nu putem să nu-i dăm dreptate! Totul a fost bine până la urmă, iar astăzi, după o odihnă bună, urmează să ne continuăm drumul cu scrisorile la bord către Polonia, iar noi sperăm să avem un ritm mai lejer de înaintare, astfel încât să putem folosi din nenumăratele gadget-uri aduse la bord de către cei de la Enter!

Care maşină a fost mai eficientă în prima zi, după peste 600 km parcurşi?

Ei bine, cea cu motor diesel de 3 litri a bătut-o pe cea cu motor turboaspirat pe benzină de 2.0 litri. BMW X1 xDrive20i a indicat un consum mediu de 8.8 litri/100 km, în timp ce BMW Seria 3 Touring 330d xDrive – un consum de doar 6.9 litri/100 km! Cine ştie, poate s-ar putea şi mai bine de atât?

Staţi pe aproape! Cu fiecare nouă oră şi zi, suntem tot mai aproape de Laponia, ţara lui Moş Crăciun!