Pagina principală
Anunţuri auto
Cumpăr vând
Ştiri
Teste drive
Automobile noi
Club
Magazin auto
Service A-Z
Marea Cursă Auto – prima cursă înconjurul lumii a avut loc în 1908! (Video)
6 Februarie 2017, 18:25
Vă imaginaţi o călătorie înconjurul lumii? Dar o cursă auto în jurul lumii?! Nu doar o expediţie, dar o adevărată cursă, între şase maşini, înconjurul lumii! Prima cursă de acest gen a avut acum mai bine de un secol, în 1908, fiind şi unica de felul său! Având în vedere popularitatea nesemnificativă a automobilelor, care erau considerate
doar jucării pentru bogataşi, lipsa totală a infrastructurii drumurilor şi distanţa pe care aveau să o parcurgă, era un efort la fel de semnificativ precum primul zbor în cosmos.

Totul a început de la o competiţie dintre ziarele „Le Matin” (Franţa) şi „New York Times” (SUA), care au hotărât să
stabilească o cursă înconjurul lumii, care ar favoriza vânzările ziarelor, în care ar apărea articole despre cursă, în timp ce producătorii auto vedeau relaţia clară dintre apariţia pe prima pagină şi vânzările automobilelor. Iniţiatorii nu şi-au imaginat însă, ce lanţ de evenimente fără precedent au pornit datorită acestei curse, care a ajutat la modelarea lumii în care trăim.
Automobilele, care au participat în Marea Cursă Auto, probabil, nu vă sunt cunoscute - Thomas Flyer (SUA), Protos (Germania), Zust (Italia), iar De-Dion, Motobloc şi Sizaire-Naudin, reprezentau Franţa. Cele 6 automobile cu un total de 18 persoane la bord,
aveau câte trei persoane per echipaj – conducătorul, mecanicul şi însoţitorul, de obicei un jurnalist, care scria istorii şi le trimitea prin telegraf, iar uneori şi cu ajutorul hulubilor!

Mii de oamenii s-au adunat în Times Square, New York, pe data de
12 februarie 1908, pentru a urmări startul cursei impresionante. Începutul secolului XX a fost unul, care deschidea orizonturi, iar oamenii credeau că totul este posibil. Participanţii însă, nici nu intuiau ce îi aşteaptă. Erau adevăraţi aventurieri, care se confruntau cu problemele tehnice şi cu natura.
Deja pe teritoriul Americii, aventurierii s-au confruntat cu nămeţi de zăpadă, care au răpus două dintre cele trei echipaje franceze, încetinind echipajele rămase la viteza melcului. Totuşi, după 41 de zile echipajele au ajuns în San Francisco, de unde automobilele au fost îmbarcate în vapor către Alaska. Din cauza condiţiilor meteorologice severe însă, ruta a fost modificată şi echipajele au fost redirecţionate către Japonia, pe care au traversat-o, ca mai apoi să îmbarce într-un alt vapor către Vladivostok. Până la acel moment doar trei echipaje mai rămâneau în cursă - Thomas Flyer, Protos şi Zust, echipajul celor de la De Dion-Bouton ieşind din cursă după 11,800 km parcurşi.
Lipsa combustibilului, mai cu seamă în regiunea siberiană, îi făcea să care câte 600 de litri de combustibil la bord, iar inexistenţa drumurilor forţa aventurierii să meargă sute de kilometri pe calea ferată transsiberiană.

Echipajele se orientau după calea ferată, după urmele lăsate de trăsuri şi inclusiv după stele – nici pomină de indicatoare rutiere sau navigatoare! Când era posibilitatea, echipajele luau un ghid local cu ei, care le arăta calea.

Împotmolit în regiunea Vladivostokului, echipajul german a fost ajutat de către echipajul american.
În semn de recunoaştere pentru această faptă, Hans Koeppen a deschis sticla de coniac, preconizată pentru victorie, pentru a celebra împreună cu americanii acest moment. O groază de momente amuzante şi nu prea, s-au întâmplat de-a lungul cursei. Americanii au fost nevoiţi să scape din tunel, văzând apropierea unui
tren, ca mai apoi să fie atacaţi de călăreţi armaţi, pe care i-au lăsat în urma sa accelerând puternic – maşina Thomas Flyer putea atinge 60 de mile pe oră (96 km/h). În timpul acestei curse nebunatice a fost inventată şi prima centură de siguranţă automobilistică! De fapt, a fost o curea cu care era securizat pasagerul faţă, pentru ca cel din urmă să nu cadă în timp ce dormea. În Rusia a avut loc şi o tragedie. Vrând să recupereze timpul pierdut, echipajul italian accelera puternic, speriind caii unei trăsuri, care au dat peste un copil, omorându-l. Cei trei italieni au fost ţinuţi în închisoare timp de trei zile, până s-a decis că vinovatul a fost căruţaşul.
După 166 de zile primul în Paris a ajuns echipajul german la volanul lui Protos (2.5 tone, 4.5 litri şi 30 CP), cu patru zile înaintea echipajului american şi aproape două luni înaintea celui italian. Germanii însă au primit o penalizare de 30 zile, care i-a aruncat pe locul secund, din cauza că nu au mers cu vaporul spre Alaska şi că au călătorit 150 km cu trenul din cauza unei defecţiuni. Astfel, primul loc a fost luat de către americanul George Schuster, care a ajuns la finiş după 169 de zile la volanul maşinii Thomas Flyer cu motor de 60 CP, care era procurată cu doar 4 zile înaintea competiţiei cu o sumă de 4,000 de dolari!
Totuşi, la intrarea în Paris, echipajul american a fost stopat de către autorităţi, care nu permiteau să intre în capitala franceză, din cauza că maşina avea doar un bloc optic funcţional, cel de-al doilea fiind spart de la o accidentare a unei păsări. În ajutor a venit un biciclist, care a oferit farul bicicletei sale, pentru a fi instalat pe maşină. Pentru că nu au avut posibilitate de a demonta farul, echipajul a urcat bicicleta pe capotă – aşa şi au finisat cursa!
Mediatizările competiţiei apăreau zilnic în New York Times, iar lumea începu să îndrăgească tot mai mult automobilele şi să se adeverească de fiabilitatea acestora, dar şi perspectivele de mobilitate pe care o oferă.
Această cursă a dat un imbold imens industriei auto, dar şi a sporit crearea infrastructurii drumurilor pentru automobile, care au demonstrat că pot ajunge în siguranţă oriunde în lume.
Ceea ce ţine de compania Thomas Flyer, aceasta s-a închis, precum şi mute altele, după revoluţia pe care a făcut-o Henry Ford, prin creare primului automobil asamblat la scară largă pe linia de asamblare – Ford Model T.

Istoria câştigătorului însă, nu se oprise aici. Despre el şi-a reamintit lumea întreagă în anul 1963, atunci când antreprenorul american
William F. Harrah a găsit vehiculul câştigător, iar după ce a fost identificat şi confirmat, de către însăşi George Schuster, automobilul a fost expus în muzeul lui Harrah, nu şi înainte de a fi restaurat meticulos şi fugărit în deşert, pentru al uza exact până la aceeaşi stare, în care ajunseră la finiş în Paris.
Acum vehiculul se află la acelaşi muzeu Harrah’s Automobile Collection în Reno, Nevada. Incredibil, dar sponsorii au neglijat să acorde 1,000 de dolari premiu câştigătorilor cursei
din 1908, acesta fiind oferit cu 60 de
ani mai târziu, în 1968, lui George Schuster. Cel din urmă s-a stins din viaţă în 1972, la vârsta de 99 de ani, istoria sa însă trăieşte şi până astăzi.
PiataAuto.mdValeriu Bahnaru
0
717
GALERIE FOTO (16 IMAGINI)
GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!