La Salonul Auto de la Geneva din 1957 apărea, probabil, cea mai elegantă decapotabilă din istoria Mercedes-Benz – modelul 300 SL Roadster W 198. Reprezentând versiunea decapotabilă

a legendarului coupe 300 SL „Gullwing”, Mercedes-Benz 300 SL Roadster avea blocuri optice faţă

verticale, portiere convenţionale şi un substrat tehnic identic coupe-ului.

Totuşi, inginerii au modificat şasiul, pentru ai păstra aceeaşi rigiditate, dar şi implementa portierele clasice, care necesitau un prag mai jos comparativ cu 300 SL „Gullwing”. Şasiul a fost

modificat şi în partea posterioară, pentru adaptarea unei suspensii spate modificate şi sporirea volumului portbagajului. La un portbagaj mai practic a ajutat şi un rezervor mai mic,

volumul căruia a fost redus de la 130 la 100 de litri. În rezultatul modificărilor greutatea roadster-ului a crescut cu 120 kg, însă acest surplus nu a influenţat comportamentul sportiv, care a fost un etalon pe acele timpuri.

În anul 1958 a apărut opţiunea acoperişului rigid demontabil, iar în 1961 apar frânele cu discuri pe ambele axe. Sub capotă se ascundea aceeaşi

unitate M 198 de 3.0 litri în 6 cilindri în linie, ce dezvolta 215 CP. În 1962 blocul

motor din fontă a fost înlocuit cu unul realizat din aluminiu, care cântărea cu 44 kg mai puţin.

Fiind derivat din maşina de curse 300 SL W 194 din 1952, roadster-ul a servit drept prototip pentru două noi maşini de curse numite 300 SLS, care erau decapotabile şi concurau în

campionatul nord-american al sport-car-urilor în sezonul 1957. Maşinile de curse erau cu 337 kg mai uşoare, iar propulsorul livra 235 CP. Paul O’Shea, care a câştigat campionatul

nord-american la volanul unui 300 SL “Gullwing” în anii 1955 şi 1956, l-a câştigat şi a treia oară, în 1957, de această dată cu ajutorul roadster-ului de curse 300 SLS.

Nici versiunea de producţie nu a fost mai prejos în ceea ce priveşte performanţele. În noiembrie 1958, un exemplar Mercedes-Benz 300 SL Roadster echipat cu cel mai “lung”

diferenţial disponibil cu raport de 3.25, cu parbriz de curse şi locul pasagerului acoperit cu o bucată de piele pentru

îmbunătăţirea aerodinamicii, a reuşit să înregistreze o viteză maximă de 242.5 km/h pe autobanul München-Ingolstadt.

În data de 8 februarie 1963 la uzina germană din Sindelfingen a fost produs ultimul, al 1,858-lea la număr, 300 SL Roadster. Astăzi, 300 SL Roadster W 198 este unul dintre cele mai căutate

şi valoroase modele clasice Mercedes-Benz. Preţurile pentru un asemenea exemplar sar mult peste un milion de euro.

O asemenea operă de artă pe roţi merită toţi banii!

Valeriu Bahnaru