Automobilele redacţiei: iarnă, tracţiune spate şi C-Class prin Alpi sau revenirea savuroasă a plăcerii în condus!
5 Martie 2017, 13:52
După cum vă spuneam în relatarea trecută, eram nerăbdători să simţim din nou sedanul nostru redacţional cu
tracţiune spate la un drum lung, odată ce a revenit din service şi ne-am convins de calitatea reparaţiilor efectuale.
Am mers la service doar pentru a schimba anvelopele – de la cele de vară la cele de iarnă. Facem această
procedură tot la service-ul oficial, întrucât nu costă scump şi avem încredere în echilibrarea finală bună a roţilor. Anvelopele de iarnă le aveam din anul trecut – un set de roţi bune Continental, care aveau încă o rezervă foarte bună de exploatare. Atunci când de pe jante au fost scoase anvelopele run-flat de vară Pirelli Cinturato, însă,
cei de la service ne-au spus că acestea şi-au epuizat resursele de exploatare şi trebuiesc aruncate. Aveau crăpături ciudate ale stratului interior, iar pe exterior ieşiseră liniile de siguranţă la suprafaţă. Prea repede s-au epuizat, credem noi, întrucât din cei vreo 54 de mii de kilometri parcurşi, poate 30-35 mii au fost făcute cu anvelopele de
vară. Dar, asta e, la primăvară va trebuie să cumpărăm anvelope noi. Cred că vom alege altceva decât Pirelli.

Ulterior, într-o zi cineva apropiat mă rugase să-l întâlnesc la aeroport. Venise cu două valize uriaşe de cală şi când le-am văzut mi-am zis că nu vor încăpea în portbagajul lui C-Class. Ştiţi
voi, ideea că e sedan, totuşi, nu break. Dar, mare mi-a fost mirarea când cele două valize uriaşe au încăput perfect şi pe lăţime şi pe lungime şi pe înălţime în portbagaj, şi chiar mai rămăsese loc de nişte rucsacuri.
Apoi venise şi marea zi, când după ultima expediţie a noastră din anul precedent, apucasem să pornim într-o călătorie în care puteam mai mult să savurăm momentul şi să punem accent pe relaxare, cu o pauză de la munca şi
relatările constante în regim LIVE. Destinaţia noastră era Austria, un orăşel mic şi liniştit din apropierea staţiunii Kitzbuhel, unde trebuia să petrecem câteva zile, după care să ne mişcăm mai departe.
Drumul înspre Austria a fost plăcut şi dificil în acelaşi timp. Dificil pentru că se acumulase o oboseală cronică de la săptămânile nedormite din expediţie şi a trebuit să lupt cu această oboseală la volan. M-au salvat din nou audiobook-urile descărcate pe telefonul mobil, pe care l-am conectat la sistemul multimedia al lui C-Class şi le ascultam în timp ce conduceam.

Dar oboseala m-a făcut să am un ritm mai puţin eficient de condus. Mergeam
mai repede pe autostrăzi, acceleram mai repede unde se putea accelera, se vedea că îmi doresc să ajung mai repede la destinaţie să cad într-un pat şi să dorm vreo 20 de ore fără întrerupere. Totuşi, drumul lung mi-a amintit încă o dată cu ce plăcere se conduce un C-Class la distanţă lungă, ce ţinută de drum impecabilă are, mai ales pe drumuri cu adevărat bune, ce plăcut e în general să-i ţii volanul în mână! Prin munţii României a fost şi zăpadă, iar sedanul nostru cu
tracţiune spate accelera jucăuş prin seprentine, în scurte drifturi.

Austria era lipsită totalmente de zăpadă, însă. Am condus prin munţi noaptea, iar prin acele serpentine farurile full LED sunt o adevărată comoară, cu lumini
clare şi bine direcţionate, cu o vizibilitate excelentă în faţa ta peste tot. Ajunsesem la destinaţie seara pe la vreo 10, după aproape 24 de ore de condus şi făcusem exact ce aşteptasem cel mai mult – căzusem într-un pat mort de oboseală.
Au urmat zile în care am condus puţin, prin împrejurimi, dar cu multă plăcere. Când eşti, în sfârşit, odihnit, poţi savura fiecare clipă la volan. Am mers într-o zi până într-un oraş aflat la vreo 65 km depărtare şi ce consum credeţi că am obţinut cu C-Class C180? Ei bine – 5.4 litri/100 km! Cu un motor pe benzină, turboaspirat!
Apoi a venit şi multaşteptata zăpadă adevărată. Dar noi trebuia deja să plecăm în ziua următoare. Totuşi, am prins o zăpadă frumoasă, iar online văzusem că în România şi Moldova tocmai se anunţă venirea codurilor galbene şi portocalii de ninsoare. Ei bine, asemenea veşti pentru o maşină cu tracţiune spate sunt întotdeauna îngrijorătoare, dar parcă drumul anterior
prin munţii României, atunci când deja ningea frumos şi pe carosabil era zăpadă, ne confirmase că anvelopele bune de iarnă şi configuraţia lui C-Class ne pot asigură o aderenţă destul de bună.

În prima seară făcusem un popas la Viena. Ningea frumos şi în capitala austriacă. Rezervasem un hotel în
centrul Vienei, pentru că, paradoxal, deşi trecusem de zeci şi ori în Viena la tot soiul de evenimente şi călătorii, niciodată nu ajunsesem în faimosul centru al acestui oraş. Parcasem într-o parcare subterană la un cartier distanţă de hotel, o parcare cu o istorie de peste o sută de ani! Ca să vezi, încă o sută de ani în urmă austriecii se gândiseră să facă o parcare subterană în centrul
capitalei loc, o sută de ani în urmă când existau încă foarte puţine maşini în lume!
A doua zi a urmat un drum extrem de captivant. Ningea puternic şi de îndată ce am ajuns pe teritoriul Ungariei zăpada a început a domina peisajele din jur. Conduceam mult mai prudent, dar în acelaşi timp, dacă nu faci manevre nechibzuite, Mercedes-Benz C-Class îţi asigură o ţinută de drum foarte sigură, în ciuda tracţiunii spate. Chiar şi în virajele nu prea strânse înaintarea maşinii dădea o senzaţie de încredere. Iar plăcerea în condus nu slăbise câtuşi de puţin.

Însă ninsoarea abia prindea forţă. Când am ajuns în România, posturile de radio
anunţau deja cod galben în toată zona vestică, centrală şi sudică. Noi aveam programat un ultim popas nocturn în munţii României, dar până acolo mai era mult de condus, iar condiţiile meteo deveneau tot mai dificile. Se circula mai încet, era zăpadă generoasă pe carosabil, deşi vedeam des utilaje de curăţare. C-Class-ul cu tracţiune spate avea să înfrunte un drum pe cod galben şi chiar portocaliu de ninsori! Mi-am scos funia de tractat mai aproape, în portbagaj, şi am continuat înaintarea, făcând plinul mai des, pentru a avea întotdeauna cât mai multă benzină în rezervor.
Maşina n-avea dificultăţi de
înaintare, dar era uşor să-ţi dai
seama că sub roţi e un carosabil
care te poate păcăli foarte uşor.
Secretul pornirii sigure în pantă era
să-i dai o clipă de răgaz, parcă, să
se conecteze tracţiunea spre roţi,
apoi motorul să trimită primele
impulsuri roţilor la turaţii mici, iar
odată ce se urnea din loc bine, maşina înainta mai uşor. Sincer, cu aceleaşi anvelope anul trecut avusesem mai multe bătăi de cap de îndată ce condiţiile deveneau mai dure iarna, dar anul ăsta anvelopele au un comportament chiar admirabil!
Cheltuiam mult lichid de parbriz pentru spălarea geamurilor, întrucât acesta le păstra dezgheţate atunci când brusc trebuiau şterse şi apa îngheţată a zăpezii mai crea dificultăţi de vizibilitate. Am cumpărat un lichid de parbriz în Austria, şi acum altul în România, iar C-Class consumă cumva destul de mult lichid, pentru că ajungi cam repede la etapa în care eşti notificat că mai
trebuie să mai umpli rezervorul cu lichid de pabriz.

Dar asta era o incomoditate auxiliară. Recunosc că, deşi erau condiţii foarte dificile de înaintare şi nu ştiam peste ce surprize puteam da pe traseul din faţa noastră, era şi o plăcere de a conduce această maşină pe un asemenea timp. Era o plăcere să o simţi, să-ţi pui la
treabă abilităţile de condus, să ştii că ai parte de ceva extrem de antrenant cu ea.

Şi am înaintat fără probleme până la punctul de final al traseului nostru. Anvelopele Continental ne-au asigurat aderenţa necesară chiar şi prin munţi, unde zăpada avea deja un strat foarte bun şi unde urcam pante şi traversam
viraje la 180 de grade uneori prin serptentine. Iar către miezul nopţii ajungeam într-o localitate montană mică, numită nostim Fundu Moldovei. Poposisem la o pensiune ţărănească, recent construită, care avea nişte
condiţii de cazare excepţional de
bune. Ne simţeam chiar mai bine
decât în Austria aici, iar când la micul dejun ni se servise o selecţie de afumături moldoveneşti de casă,
ne-am zis că se simte că
suntem mai aproape de casă, mai aproape de suflet.

De aici încolo a urmat un drum relativ scurt spre casă. Prin aceste regiuni zăpada crâncenă avea să ajungă abia
peste câteva zile. Şi atunci când a venit zăpada crâncenă am avut parte de acelaşi comportament bun în înaintare a maşinii în condiţii grele de iarnă! Tracţiunea spate nu e deloc o problemă, dragii noştri!

Mercedes-Benz C-Class C180 trecuse de 58,000 km parcurşi pe bord. Această călătorie fusese ca un elixir odihnitor pentru noi, în care ne-am revăzut cu maşina noastră redacţională într-o diversitate plăcută şi captivantă de piesaje şi ne-am reconfirmat încă o dată cât de plăcută în condus este! Da,
plăcerea în condus e un atribut pe care noi punem tot mai mult preţ, pentru că, pe măsură ce exploatăm mai mult acest sedan premium, înţelegem cât e de plăcut când volanul pe care îl ţii în mâini în fiecare zi îţi este o sursă de senzaţii plăcute în fiecare zi, la distanţe mici şi mari. Îţi creează o legătură specială cu maşina, te face s-o apreciezi într-un mod deosebit, te face să nu vrei să te desparţi de ea şi să spui în continuare că e una din cele mai bune alegeri pe care le puteai face.
În perioada sărbătorilor, eram la o cină cu familiile câtorva din camarazii noştri de expediţie. Unul din ei îmi dă o întrebare neaşteptată: „dacă ar fi să alegi acum o maşină care-ţi place cel mai mult, ce ai alege?” „Mmm... Cred că aş alege tot maşina pe care o conduc – Mercedes-Benz C-Class...”, i-am răspuns eu fără să mă gândesc prea mult. Nu mă gândisem prea mult la
această întrebare, dar răspunsul era adevărat, asta e maşina pe care o savurez deplin.

La vreo săptămână distanţă, poate două, bunul meu prieten îmi transmite o poză pe telefon. Un C-Class W205 de un albastru superb. „Ia uite, am găsit o ofertă imbatabilă în Germania şi
tocmai mi l-am cumărat: e un C-Class
C 200!”. Fantastic! Mă bucurasem mult pentru el, şi mă bucuram să-l văd atât de entuziasmat!

Poate părea neverosimil, dar peste o săptămână primisem încă o imagine,
de la un alt camarad de-al nostru, procesul de decizie în cumpărarea unei maşini al căruia fusese mai lung, dar tot ţintise îndelung anume la C-Class W205. De data aceasta bunul
prieten îşi achiziţionase un C 250 BlueTec, diesel, cu garanţie extinsă. Aoleu, ce nostim şi curios – suntem tocmai 3 prieteni cu acelaşi model de maşină! Să te tot minunezi şi să nu-ţi vină a crede! Sunt, însă, bucuros pentru ei şi sunt şi convins că îşi vor savura noile automobile cu plăcere! Iar când
apucăm din nou să fim toţi trei în acelaşi oraş, cu C-Class-urile noastre, poate facem o mega-relatare cu toate 3!
PiataAuto.mdIlie Toma
1
13,077
GALERIE FOTO (21 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!