Road trip la costum: conducem noul BMW Seria 5 cu peste 200 km/h!

În punctul febril în care întrerupsesem precedenta relatare, vă povesteam despre încheierea celei mai intense curse caramadereşti între noi, aventurierii la costum din noul BMW Seria 5 G30 pe de o parte şi dintre un Golf R break din faţa noastră.

Dar cum toate lucrurile bune şi plăcute îşi cunosc firescul sfârşit odată şi odată, şi cursa noastră nebună prin serpentinele munţilor Alpi s-a încheiat, iar odată cu ea ne apropiam de hotarul Austriei şi totodată de finalul ultimei zile complete a expediţiei noastre. Planificam să zburăm a doua zi spre Moldova, dar, paradoxal, încă n-aveam biletele cumpărate, pentru că din start nu ştiusem exact ziua revenirii noastre. Ştiam doar că vrem să zburăm înapoi prin Kiev, iar biletele companiei aeriene ucrainene nu variază foarte mult în preţ în funcţie de termenul cu care sunt achiziţionate înainte de ziua zborului.

De îndată ce-am intrat în Austria, drumurile s-au potolit, au devenit mai drepte, mai uzuale, încât nesomnul din zilele precedente mi-a dat repede de ştire că mă pândeşte de undeva de după colţ. Aşa e cu confortul maşinilor moderne conduse în ritm constant pe nişte drumuri într-atât de civilizate, încât nu faci slalom printre gropi, ca-n capitala ţării noastre – te prinde repede monotonia şi somnul.

În scurt timp am ieşit şi la autostrada A12, iar de aici minţile au început a ne funcţiona în regim de revenire acasă dintr-o călătorie de afaceri. Ah, am lipsit multe zile de acasă, avem soţii şi copii care ne aşteaptă cu câte un mic cadou cel puţin, aşa că, fără a intra prea mult în detalii, am căutat în sistemul multimedia al lui BMW Seria 5 cele mai apropiate mall-uri. Acum acest sistem oferă căutări pe bază de Google şi poţi scrie nişte chestii absolut intuitive, iar în lista de rezultate îţi apar rezultate foarte logice, cu tot cu adresele imediate, pe care le poţi introduce cât ai clipi ca şi destinaţii în sistemul de navigare. Aşa că n-a durat prea mult până ne-am găsit destinaţia. Şi, deoarece bărbaţilor nu le prea place să piardă vremea pe la cumpărături, în 30 de minute eram deja cu acest capitol bifat în agenda noastră. Ne-am zis că ar fi cazul să ne cumpărăm şi biletele de avion pentru ziua de mâine. Ne-am scos telefoanele mobile, am intrat pe un site de bilete de avion, am rezervat imediat biletele, le-am achitat cu cardurile noastre Mastercard şi în nici 10 minute aveam deja bilete de avion, iar la ieşire, camaradul nostru Spartac exclama „Prieteni, cine s-ar fi gândit vreo 10 ani în urmă că vom ajunge într-o zi să intrăm uite aşa într-un mall şi într-un moment de popas, de pe telefonul mobil, să cumpărăm bilete de avion într-o clipită?”... Într-adevăr, cine s-ar fi gândit, şi cât de la îndemână ne sunt astăzi toate aceste instrumente!

Sprint la peste 200 km/h?

De aici încolo, a urmat un drum scurt spre Germania, iar în patria maşinii noastre ea a avut parte de cea mai vitezomană etapă din toată expediţia! O chinuisem foarte mult în prima parte a zilei, dar atunci când, după Elveţia şi Austria, ieşi pe un autobahn german fără limită de viteză, nu poţi să nu apeşi un pic mai tare pedala acceleraţiei. Iar la BMW-ul nostru Seria 5 530d xDrive, cu motor de 3.0 litri şi 265 CP, cu cutie automată de 8 trepte şi tracţiune integrală, un pic mai tare a însemnat să atingem lesne viteze de peste 200 km/h. Iar vehiculul se simte absolut liniştit, cu o ţinută de drum exemplară şi motor care nici măcar la 210 km/h nu urlă ca apucatul, ci trage într-un ritm absolut normal, cu turaţii medii. Am inclus regimul Sport pentru a avea o ţinută de drum şi mai bună şi aproape că zburam pe plan orizontal pe autobahn, pe o traiectorie laterală de o precizie admirabilă. Ţineam 210 km/h pentru că atât ne permiteau anvelopele de iarnă, indicele lor de viteză fiind de 210 km/h, dar maşina mai era pofticioasă să mai accelereze. La asemenea viteze se simte diferenţa majoră dintre un motor mititel şi gâtuit din care se scoate totul la viteze şi turaţii mici, iar când ajungi la asemenea viteze aeronautice e lipsit total de vlagă, în timp ce un asemenea motor de 6 cilindri şi 3.0 litri, te împinge în scaun şi dacă apeşi pedala acceleraţiei la 200 km/h! Formidabil motorul 530d xDrive, păcat că e taxat atât de dur în ţara noastră...

Consum?

Înnoptase când ajunsesem în Munchen şi ne-au trebuit vreo 40 de minute să traversăm oraşul de la sud la nord prin ambuteiaje. Ziua asta părea să vrea să ne dea peste cap eficienţa de consum a întregii expediţii – o cursă nebună pe serpentine montane, cu turaţii la maxim şi regim Sport, apoi un sprint la peste 200 km/h pe autostrăzi şi acum şi ambuteiaje lungi urbane. Dar, paradoxal, media totală de consum a expediţiei nu avusese de suferit foarte grav! Am trecut de 2,700 km parcurşi în acest road trip la costum şi aveam o medie totală de consum de doar 7.5 litri/100 km! Dar am mers într-atât de intens, am trecut prin atâtea cicluri de încălziri matinale, prin atâtea oraşe, seprentine şi urcări permanente în munţi, încât cifra asta poate fi trecută ca valoare de consum urban. Şi totuşi, avem doar 7.5 litri la sută! Formidabil motor! Formidabilă maşină!

Parcare cu telecomanda? Din nou?

Ajunsesem la hotel şi aici am dat peste o nouă peripeţie. Hotelul se afla în afara oraşului, la capătul unei suburbii a Munchen-ului, iar locurile de parcare erau gratuite, fără rezervări prealabile, însă când am ajuns noi, mai era un singur loc strâmt şi aproape imposibil. Dacă n-am fi putut parca aici, trebuia s-o parcăm la cel puţin vreo jumătate de kilometru depărtate. Era un loc de parcare total incomod, între o maşină şi un copac, şi în mod normal n-aş fi încăput, pentru că mi-ar fi fost cam imposibil să deschid uşa mai apoi. Dar, camarazii mei mi-au amintit repede de parcarea cu telecomandă a maşinii şi aici era deja vorba nu de o demonstraţie dacă funcţionează sau nu, ci de o necesitate.

Am aliniat maşina, am coborât din ea şi am început ghidajul. Maşina din stânga era parcată astfel încât şoferul putea urca pe partea cealaltă şi parcarea noastră milimetrică nu l-ar fi pus în dificultate. Cea din dreapta avea să aibă spaţiu datorită copacului. Doar noi nu prea încăpeam. Încet, încet, maşina dădea în marşarier şi noi o urmăream să n-o zgârâiem de ceva. Dar iată că-n acest ultime zile am învăţat s-o manevrăm atât de precis cu telecomanda, încât am marcat-o la o distantă de 1-1.5 cm de copac şi poate vreo 3-4 cm de maşina alăturată din stânga! Şi până şi aici, în Germania, oamenii privesc cu mirare o asemenea manevră, aşa că am avut parte de martori care urmăreau procesul, apoi ne-au aclamat pentru parcarea reuşită. Noi tehnologii, ce mai!

Despărţirea

A doua zi dimineaţă dormisem mai mult, pentru că aveam o cursă mai târzie. Apoi am ieşit şi, de la hotel până la uzina BMW, unde trebuia să returnăm maşina noastră expediţională, aveam doar vreo 10 minute de mers. Însă am făcut un stop suplimentar la o staţie de alimentare, care avea şi un aspirator pentru habitaclu, iar noi, cu tot cu aspectul nostru la costum, nu ne-am sfiit să curăţim un pic interiorul maşinii după atâtea zile de călătorie la bord.

Curat şi frumos, BMW-ul nostru era pregătit să revină la el acasă, iar noi să luăm calea aerului spre Kiev, unde aveam programată o întrevedere la Mastecard lounge în aeroportul Boryspil, apoi şi spre Chişinău. Înainte de a-i spune adio maşinii, e cel mai potrivit timp să mulţumim celor ce-au făcut acest road trip posibil – celor de la BMW, Mastercard, Donaris Vienna Insurance Group, KYB, dar şi casa de avocatură Efrim Roşca Asociaţii!

Noi, însă, vom mai reveni cu câteva ultime relatări de totalizare a rezultatelor pe care ni le-am propus să le atingem în această expediţie, dar şi cu dezvăluirea unor mici secrete! Pe curând!