Lalova e un sat frumos, dar destul de izolat de traseele principale, drumul obişnuit de acces fiind destul de ocolitor dacă vii din Chişinău. Practic, trebuie

să mergi pe traseul R20 spre nord, şi fie să să treci prin orăşelul Rezina întâi, apoi s-o faci spre sud pe traseul spre Saharna, fie s-o faci dreapta mai

devreme de pe R20 pe drumul de prundiş L165 spre Ţâpova şi Lalova.

Noi, însă, la Pick-up Maraton aveam nişte vehicule dure şi neînfricate, aşa

că am luat-o pe de-a dreptul, pe dealuri şi văi, dinspre Bulăieşti şi Mârzeşti. După Mârzeşti nu mai există nici măcar drum de prundiş spre Lalova şi preţ de vreo 8-10 kilometri am mers pe dealuri, orientându-ne după punctele cardinale şi după semnale de GPS şi internet destul de rarefiate prin acele regiuni. Drumul a fost dur, dar frumos, întrucât ne însoţea şi un apus de soare roşiatic.

Aveam programat un popas nocturn la Lalova, acolo unde există o singură pensiune turistică, fiind şi singura din toată regiunea. Îi spune Hanul

lui Hanganu şi e creată de familia cu acelaşi nume – Hanganu. Iar gospodarul care ne întâmpină la poartă e chiar nea Sergiu Hanganu.

Gospodarul Sergiu Hanganu şi familia sa sunt exemplul perfect de oameni care au îndrăznit să gândească ambiţios, în ciuda faptului că locuiesc într-o localitate relativ îndepărtată de capitală şi de principalele trasee naţionale. Acum câţiva ani buni, au creat o pensiune turistică în toată legea

din casa lor – şi când spunem în toată legea avem în vedere că aceşti oameni nu şi-au transformat pur şi simplu vreo două camere din casă în unităţi de cazare pentru turişti, ci au remodelat şi reconstruit totul din rădăcini, pentru a obţine o adevărată vilă-hotel exemplară, în care te simţi ca-n Toscana. Vila oferă

mai multe odăi duble şi single, realizate în stil rustic naţional, dar toate sunt echipate cu băi civilizate, pentru că nea Sergiu a înţeles demult că turiştii pot aprecia stilul rustic, dar vor întotdeauna nişte condiţii decente de igienă. În camelele de aici puteţi găsi paturi din lemn ca la bunica acasă, mese din

lemn greu, prosoape clasice, iar amenajarea exterioară, ce combină piatra pereţilor cu iedera, chiar că-ţi aduce un stil toscanez în minte.

Însă ceea ce nu poate fi decât moldovenesc e beciul lui nea Sergiu, în care dânsul ne-a invitat cu mărinimie cu toată echipa noastră internaţională de la maraton. Era seară, maşinile erau parcate pentru o odihnă lungă, iar noi am putut astfel să-l ascultăm pe nea Sergiu vorbind cu dulceaţă despre tăriile preparate de el – zeci de soiuri de ţuică din tot ce nu v-aţi imaginat vreodată c-ar putea ajunge într-un borcan de tărie. Nişte combinaţii nemaiauzite de noi, iar nea Sergiu are şi o ierarhie strategică, o ordine bine gândită în care ni le oferă spre degustare şi cu fiecare nou soi pare că e tot mai incredibil ce ni se întâmplă.

„Toţi oaspeţii mei apreciau bucatele delicioase ale soţiei mele şi plecau de la noi doar cu acel gust în amintire, iar eu, chiar dacă munceam mult pentru impresia acelor oaspeţi, tot rămâneam undeva în umbră. De aceea m-am apucat să prepar aceste bunătăţuri, să fac concurenţă bucatelor soţiei, să le rămân şi eu cumva oaspeţilor mei în

minte” – zice şugubăţ nea Sergiu. N-a greşit, cu siguranţă, însă abia mai târziu, când masa aburindă de seară ne aştepta, şi când am gustat din plăcintele doamnei Hanganu, am înţeles cât de multă dreptate era în cuvintele lui nea Sergiu! Concurenţa cu bucatele era aproape imposibilă!

Dejunul pe terasă, cu razele soarelui venind dinspre est, dinspre Nistru, a fost o adevărată poveste. Am sorbit o cafea gustoasă şi mi-am zis că e unul din puţinele locuri de cazare rurală din Moldova unde se serveşte cafea gustoasă dimineaţă – or, turiştii străini vor cafea bună la fel de mult cum vor

şi un duş bun, indiferent de stilul hotelului sau pensiunii.

De aici, v-am mai spus şi în relatările maratonului că nea Sergiu ne-a dus pe malul Nistrului, să ne arate satul şi de sus şi de jos. Ne-a povestit de festivalul anual de muzică din satul lor, în

organizarea căruia se implică şi el cu familia lui. Ne-a povestit cu drag de oamenii din sat, de case, de istorie, de locuri şi în acel moment ne ziceam că avem în faţă un gospodar exemplar al Moldovei, care-şi iubeşte satul şi care-şi pune toată inteligenţa, ambiţia şi potenţialul la treabă pentru a face mai bună viaţa lui şi a comunităţii lui. E omul ăla care gândeşte global – că nu în zadar a reuşit să asigure standarde atât de înalte la pensiunea pe care o

conduce şi a ajuns să adune şi un rating de „Superb” pe Booking.com – dar acţionează local, la el în comunitate, în sat. Iar într-un sat moldovenesc, unde toţi oamenii se cunosc unul pe celălalt, oamenii îi dau bineţe lui nea Sergiu cu o uşoară plecăciune, aşa cum se cuvine când nutreşti un respect sincer pentru oameni.

Avem nevoie de asemenea oameni în ţară, cât mai mulţi asemenea

oameni. Pentru că nici un guvern, nici o primărie nu va aduce adevărata prosperitate într-un sat mai mult decât o fac asemenea oameni, iar uneori doar câţiva oameni de un asemenea caracter schimbă totul într-un sat, motivându-i şi pe toţi ceilalţi la progres.

Nea Sergiule, noi am urcat pe pick-up-uri şi am mers mai departe să explorăm ţara, dar fii sigur că ne-ai rămas în memorie la fel de intens precum

plăcintele ce se topeau în gură ale soţiei dumitale! Iar Dvs., dragii noştri, vă recomandăm cu inima deschisă să mergeţi cel puţin odată în vizită la Hanul lui Hanganu, la nea Sergiu. Punem mai jos şi amplasarea pensiunii pe hartă, dar şi link-ul către Booking.com pentru o rezervare expres!

Ilie Toma