Automobilele redacţiei: O mică escapadă cu Ford Focus în România. Consumul, ah consumul!

Am condus până acum Focusul redacțional numai prin Moldova. În mare parte mașina a fost exploatată în zona capitalei, dar am avut parte și de mici deplasări până în centrul și nordul țării. Cu toate acestea, mai multă lume s-a interesat despre comportamentul Focusului la drum mai lung, de exemplu o călătorie în afara țării, și mai ales pe autostrăzi: cum este mașina la viteze de peste 120 km/h?
Încă nu am reușit să fac o călătorie atât de departe de patrie, însă până în România am reușit în această lună să fac două ieșiri. Și după cum probabil ați intuit deja, în articolul de azi o să mă axez pe comportamentului mașinii la drumuri mai lungi decât simplele deplasări zilnice de prin oraș.

Moldova

Avem o țară frumoasă, dar cu multe drumuri deteriorate. Mai puține sunt porțiunile unde te-ai putea simți la volan ca într-o țară europeană, dar cu toate acestea ele există: Chișinău-Orhei-Mănăstirea Churchi sau Orhei-Soroca sunt probabil două exemple cum ar trebui de fapt să arate marea majoritate a carosabilului destinat transportului auto din țara noastră, căci pentru asta achităm anual taxe la stat. Ori de câte ori conduc Focusul în aceste regiuni, reușesc să primesc o doză extra de plăcere. Ținuta de drum este foarte bună, volanul este mai mult decât informativ iar curbele le abordează de parcă ar avea ADN de curse în ea.
Și, ca oricare șofer ce ține la mașina sa, mă simt un pic îngrijorat atunci când dau cu roata peste o groapă. Nu că Focusul nu ar amortiza bine denivelările. Ba din contra, sunt filtrate până la un nivel “moale”, aș zice. Dar sunt și din alea tăioase, la care orice șofer își exprimă imediat nemulțumirea printr-o expresie a feței. În acele momente îți vine parcă să ceri iertare de la mașină pentru că ai nimerit cu roțile peste astfel de porțiuni.

România

În perioada ce a trecut, am avut două deplasări până la Focșani. Și deoarece mașina am procurat-o în leasing, aș vrea să vă povestesc un pic și despre experiența traversării vamei. Cine nu cunoaște, leasing înseamnă chirie. Diferența cea mai importantă dintre a cumpără o mașină în credit sau în leasing, constă în faptul că linia de creditare îți permite să fii proprietar din start, iar în cazul leasing-ului devii un fel de chiriaș al mașinii, până o răscumperi. Iar asta înseamnă că pe perioada de leasing, mașina nu îți aparține sută la sută ție, iar în pașaportul tehnic în calitate de proprietar este indicată compania de leasing. Pentru a avea dreptul să circul, o dată la trei luni compania îmi eliberează o foaie de parcurs, unde este indicat că am dreptul de a ieși cu mașina din țară. Cu toate acestea, au fost cazuri când în unele țări, precum Ucraina sau Rusia, s-a cerut procură. Din acest motiv, reprezentanții companiei de leasing mi-au recomandat să ridic procura gratuită de la ei, înainte de a pleca peste hotare.
Atunci când a venit momentul să cumpăr online cartea verde, a apărut întrebarea: am eu dreptul să intru în România doar cu foaia de parcurs? Se întâmpla într-o duminică, iar plecarea urma să aibă loc luni dis de dimineață, așa că nici vorbă de procură. Am sunat inițial la Departamentul Poliției de Frontieră.

M-a bucurat faptul că linia verde e deschisă 24/24, așa cum e menționată la ei pe site. OK, a trebuit să sun de vreo două ori până a ridicat cineva receptorul, dar persoana de la celălalt capăt al firului a fost foarte amabil, explicându-mi că pentru DPF, nu contează pe cine este înregistrată mașina. Important este să le prezint un pașaport tehnic valabil pe mașină. Dacă trebuie procură sau nu, mi-a zis să sun la Serviciul Vamal. Zis și făcut. Doar că atunci când am sunat, am aflat că serviciul de informare duminică nu este deschis. Nu vroiam să o dau în bară atunci când voi traversa vama, așa că am sunat la linia verde, destinată cazurilor de corupție. Totuși, domnul de acolo mi-a răspuns la simpla mea întrebare, și a zis că pe ei asta nu îi interesează, în momentul traversării țării, și că ar trebui să mă adresez la Departamentul Poliției de Frontieră. Și aici am înțeles că s-a început ping-pong-ul în stil moldovenesc. Așa că am sunat la compania de asigurări, ce urmă să-mi elibereze cartea verde. M-au asigurat cu încredere că în România nu este nicio problemă de a intra cu foaie de parcurs. Este suficient și nu trebuie procură. OK, am comandat cartea.
În dimineața următoare, am pornit la drum. Dar nu înainte de a face plinul. Autonomia indicată de computerul de bord a urcat deja până la 955 km! Îmbucurător. Mă întreb dacă voi atinge limita de 1.000 km. Ajungând în vamă, îi ofer polițistului de frontieră pașaportul meu, al mașinii și foaia de parcurs. A spus că nu are nevoie de foaia de parcurs, și mi-a retunrat-o înapoi, fără a verifica cel puțin dacă este valabilă. Exact așa s-a întâmlat și cu vameșul. Și tot așa și cu autoritățile din România. Nici la plecare, nici la întoarcere, în ambele cazuri când am fost în România, pe nimeni nu a interesat foaia mea de parcurs. Cineva mi-a zis că depinde mult de persoanele care sunt la schimb în acel moment. Oricum, am decis ca data viitoare să am la mine și procura pentru a evita careva neclarități.
În mașină eram două persoane. Climatizorul a fost pornit permanent. Cei 100 CP și 170 Nm livrați de unitatea EcoBoost de 1 litru sunt suficienți la viteze mai mari, doar că în momentul includerii climatizorului, se simte o mică pierdere de putere. Pentru cineva ar putea fi deranjant, dar pentru mine e OK. Conștientizez că Focusul îmi oferă atât cât poate și nu cer mai mult. În genere în ultima perioada, pe căldurile astea insuportabile, climatizorul a fost pornit practic mereu. O perioadă am condus cu butonul Start/Stop oprit, pentru ca motorul să nu se deconecteze la semafor, deoarece climatizorul în asemenea situații suflă un pic mai încet. În România se permite circulația cu maximum 100 km/h pe drumuri extra-urbane. Nu am sesizat nicio diferență de consum la 90 km/h sau la 100 km/h. Pe porțiuni drepte de drum, Focusul îmi indica stabil circa 4.0 litri consum. În anumite situații, observam și 3.6 litri. Eu sunt foarte mulțumit de asemenea rezultate și mă întreb dacă nu cumva autonomia poate fi gestionată la nivel de software? Și aici mă refer la unitatea de procesare a mașinii, la creierul electronic. Am impresia că acesta ajustează anumiți parametri în dependență de stilul de condus, iar în cazul meu, consumul tot mai mic este rezultatul condusului lejer, fără forțări mari pentru motor.
Pe unele porțiuni am condus cu 120 km/h iar consumul oscila între 4.5-5.0 litri. Izolarea fonică rămâne a fi foarte bună, în opinia mea. Doar în momentele când pedala acceleratorului se apasă mai tare și motorul este ceva mai forțat, sunetul motorului în 3 cilindri se aude mai intens, amintindu-ți un pic de un motor diesel. Când am revenit la Chișinău, după 540 km tur-retur, computerul de bord îmi indica o autonomie rămasă de 493 km. Haideți să facem un calcul matematic: la pornire aveam 955 km, la final 493 km. În rezultat primim 462 km de consum, pe când distanța Chișinău-Focșani-Chișinău este de 540 km. Cu asemenea rezultate, tot mai mult mă gândesc la stabilirea unui record de autonomie. Cine știe, poate organizăm într-o zi. La 12,600 km parcurși de la început de exploatare a Focusului, consumul mediu a mai scăzut până la 6.0 litri/100 km în regim mixt.

Dar voi, stimați cititori, ce experiențe ați avut la traversarea vămii cu mașini cumpărate în leasing? Care a fost cel mai mic consum obținut la un drum lung?
2
3,620
GALERIE FOTO (13 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!