Pagina principală
Anunţuri auto
Cumpăr vând
Ştiri
Teste drive
Automobile noi
Club
Magazin auto
Service A-Z

Road trip cu Mercedes-Benz C-Class, Episodul 2: Croaţia, marea noastră descoperire

Ultima noastră relatare, aşa cum ne şi aşteptam, a stârnit mari controverse despre situaţia rezervorului mic de combustibil şi despre ce am mai putut fi făcut pentru a evita situaţia riscului de a rămâne fără benzină pe autostradă. Credeţi-ne, după 3 ani şi jumătate a acestei maşini îi cunoaştem bine această problemă şi ea nu apare decât în zone cu infrastructură mai rarefiată a planetei, iar nealimentarea noastră la staţiile pomenite în acel articol n-a fost doar un moft. În fine, să trecem mai departe la următorul capitol al road trip-ului nostru cu Mercedes-Benz C-Class C180.
Eram în Kecskemet, Ungaria, acolo unde înnoptasem la un hotel cât se poate de elementar. Ne-am trezit cu gândul că ziua de azi va fi una mai plăcută şi mai lejeră, întrucât de aici urma să ne îndreptăm spre Croaţia, iar Croaţia era o ţară pe care nu o mai vizitasem niciodată, nici unul dintre noi.

Am alimentat din nou automobilul la ieşirea din Kecskemet, întrucât un sfert de rezervor deja se consumase de la Nădlac până aici. Ne promisesem să nu mai rămânem cu mai puţin de jumătate de rezervor de combustibil şi aşa urma să facem.

De această dată vinieta pentru România şi Ungaria am cumpărat-o online – lucru pe care vă recomandăm să-l faceţi şi Dvs, întrucât vă permite economisirea timpului din călătorie şi eliminarea riscului de a vă pomeni pe autostradă fără vinietă în cazul în care nu găsiţi un punct de vânzare deschis din prima. Există câteva site-uri maghiare pentru acest serviciu, noi am folosit un site numit e-autopalyamatrica.hu.
Călătoria noastră din această zi a început cu un segment de autostradă, şi, de fapt, cam o mare parte din această zi urma să înaintăm pe reţeaua de autostrăzi a Ungariei şi Croaţiei.

E util să ştiţi, de asemenea, că benzina în Ungaria nu este foarte scumpă, cum era câţiva ani în urmă, când era mai scumpă decât în Austria şi România. Uneori se apropie de preţul României sau chiar e un pic mai ieftină decât în România, ajungând şi la nivelul a 1.10-1.15 Euro per litru, în timp ce în România se ajunge şi la 1.15-1.16 euro la unele staţii. Însă, pentru ca alimentarea cu benzină în Ungaria să fie raţională şi avantajoasă, trebuie să achitaţi cu cardul bancar, pentru că altfel veţi putea pierde la conversia dintre forinţi şi euro, în timp ce de pe card se extrage o sumă în lei moldoveneşti la un curs foarte apropiat de cel oficial, tranzacţia fiind astfel mult mai avantajoasă.

După câteva sute de kilometri parcurşi relaxant, cu viteze de până la 130 km/h pe autostrăzi, am ajuns la vama cu Croaţia. Deşi ambele ţări – Ungaria şi Croaţia – sunt parte a Uniunii Europene, între ele există post vamal şi maşinile sunt supuse unui control succint, mai facilitat pentru cetăţenii UE, cam cum se întâmplă şi la hotarul dintre România şi Ungaria.

Peste vreo 5 minute ajunsesem la ghişeu şi fuseserăm rugaţi să tragem pe dreapta din cauza paşapoartelor moldoveneşti. Însă, după câteva minute de verificări uzuale şi înregistrări, ni s-a urat drum bun şi eram liberi să mergem mai departe.
În Croaţia se operează cu o altă monedă – kuna - o kuna fiind egală cu aproximativ 2.80 lei moldoveneşti. Un litru de benzină costă cam 9.2 kuna, deci cam 1.22 euro. Era deja amiază când intrasem în Croaţia şi am tras la una din primele benzinării de după hotar pentru a alimenta maşina şi a lua o gustare şi noi. De vinietă nu aveam nevoie, întrucât în Croaţia autostrăzile se plătesc la distanţă parcursă, la porţile de pe autostrăzi, cam ca în Franţa.

De îndată ce-am pornit să înaintăm mai departe, am remarcat schimbarea bruscă a reliefului, odată ce ne aflam în Croaţia. Dealurile au început a deveni tot mai abrupte, iar autostrada tot mai plină de serpentine, tot mai strânse una după cealaltă. Câmpia plictisitoare din Ungaria se schimbase rapid pe un relief mult mai spectaculos şi deja eram gata să recunoaştem că ţara asta pe nume Croaţia e foarte frumoasă.
Cu fiecare nou kilometru de autostradă, ne-am alintat privirile cu relief tot mai frumos, cu un iz pe alocuri balcanic, pe alocuri mediteranean. Ne apropiam de coastă şi deja eram încântaţi de această frumoasă ţară.

La un moment dat, ni s-au făcut ochii mari ca cepele. În faţă aveam 1.5 kilometri de ambuteiaj pe autostradă – atât de arătase navigatorul. Tot ambuteiajul era din nou condiţionat de o poartă de plată pentru autostradă. Ne gândiserăm că va trece relativ repede, dar a trebuit să înaintăm ca melcul vreme de vreo 45 minute până am ajuns la ghişeu şi am plătit cei vreo 11 euro pentru ultimul segment de autostradă.
De aici încolo am ajuns repede să vedem marea pe geam, zărindu-se de după dealuri şi stânci. Am coborât spre Opatija şi în faţa noastră s-a deschis o privelişte extraordinar de frumoasă a golfului de aici. Conduceam C-Class-ul pe serpentinele de coborâre spre coastă şi savuram priveliştea, zicându-mi că în sfârşit ajungem în anturaje cu senzaţii de vis în condus cu automobilul nostru redacţional. Da, fără îndoială, plăcerea în condus a lui Mercedes-Benz C-Class este absolut extraordinară şi în acele momente nu-i mai poţi înainta absolut nici o pretenţie. În acele momente simţi maşina ca pe una de o concepere desăvârşită, iar sloganul The Best or Nothing capătă consistenţă mai mult ca niciodată. Pentru asemenea drumuri sunt făcute aceste sedanuri premium, pe aici ele pot fi savurate aşa, încât să le adevereşti rostul şi să zici că eşti profund îndrăgostit de maşina pe care o conduci.
Orăşelul Opatija s-a dovedit a fi la fel de frumos pe cât sunt împrejurimile lui naturale. Am rămas impresionaţi să vedem un stil arhitectural austriac pe aici, însoţit de o curăţenie extraordinară peste tot, apoi ne-am amintit că ţara asta fusese parte a imperiului Austro-Ungar până în 1918, când a fost creată Iugoslavia după primul război mondial. Iar Opatija are şi astăzi edificii zidite înainte de 1918, frumos restaurate şi îngrijite, fiind o zonă extraordinar de plăcută şi elevată.
Iar Marea Adriatică de aici avea o culoare de azuriu profund, fiind cristalin de curată. Da, Croaţia e o ţară superb de frumoasă şi după cele văzute până acum, putem intui că dacă ne-am deplasa mai departe spre sud, am descoperi şi mai multe zone superbe ale acestei ţări!
După câteva zile petrecute aici, însă, trebuie să ne îndreptăm spre Italia, spre renumita regiune Toscana. Despre aceste experienţe, însă, vă vom spune în următoarele relatări. Deocamdată eram încă fascinaţi de Croaţia, de piesajele şi bucătăria ei gustoasă, dar şi de senzaţiile magnifice date de condusului lui Mercedes-Benz C-Class pe aici. Media noastră de consum de până acum era încă de sub de 7 litri/100 km, însă mai departe vor urma traversări de munţi în Croaţia şi Slovenia, dar şi o serie de alte provocări care ne vom mări cu siguranţă consumul. Iar noi, ştiind acum că urmam să ne oprim şi în Italia pe malul mării Adriatice, ne întrebam deja dacă e mai frumoasă Croaţia sau Italia pe coasta aceleiaşi mări?...

Ne rămâne să le aflăm pe toate în următoarele relatări alături de Mercedes-Benz C-Class!
1
677
GALERIE FOTO (17 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!