Descoasem ingineria primei maşini electrice zburătoare din lume, Alef Model A, care a fost certificată şi a început a primi precomenzi

Din când în când, prin presă apar subiecte despre maşini zburătoare, create şi uneori demonstrate în mici întruniri, iar aceste subiecte au fost atât de multe la număr în ultimele decenii şi au dispărut ulterior în necunoscut atât de repede, încât orice anunţare a unei noi maşini electrice e privită din start cu o doză obligatorie de indiferenţă şi scepticism. Dar maşina asta, pe nume Alef Model A, are o mare deosebire faţă de toate celelalte — în luna iunie 2023 a devenit prima maşină electrică zburătoare, care a fost certificată în SUA drept un aparat de zbor căruia autorităţile aeronautice îi vor permite să decoleze în spaţiul aerian. De asemenea, maşina se conformează şi standardelor rutiere pentru circulaţia pe drumuri publice. Iar aceste certificări fac din ea nu doar un prototip visător, ci un produs căruia i s-a deschis poarta spre intrarea în producţie şi vânzări adevărate.

Iar cei de la Alef au anunţat de curând că precomenzile pe care le-au adunat deja pentru maşina lor electrică zburătoare însumează 750 milioane de dolari. Printre ele se numără atât maşini individuale, comandate de viitorii posesori, cât şi 400 de maşini destinate flotelor de companii. Iar startul producţiei şi al livrărilor e programat pentru anul 2025. Toate astea fiind spuse, ne-am propus să descoasem un pic mai profund ingineria acestei maşini electrice zburătoare şi să vedem lucrurile curioase pe care le vom descoperi acolo.

În primul rând, maşina zburătoare nu are aripi pe care să şi le desfacă atunci când îşi ia zborul, şi nu-şi ascunde roţile atunci când e în aer. Mai mult ca atât, Alef Model A nu are nici o elice la vedere, care să-şi învârte palele. Creatorii săi spun că au creat intenţional maşina astfel, încât să nu existe elice care să se învârtă în aer liber, din motive de siguranţă. De fapt, aceştia spun că maşina lor zburătoare e concepută pentru a se încadra în infrastructura actuală a oraşelor, cu străzi şi locuri de parcare obişnuite. Aşadar, cum reuşeşte ea să decoleze atunci şi cum zboară?

Ei bine, ceea ce vedem ca formă exterioară a maşinii are o structură ce aminteşte de o plasă, prin care poate trece aerul. Iar dacă privim maşina deasupra, vom vedea un schelet ce aminteşte de un soi de X, de care sunt fixate 8 elice, propulsate de electromotoare mici. Cele 8 elice asigură portanţa, propulsia şi manevrarea, după exemplul dronelor moderne, iar maşina se poate întoarce la un anumit unghi în timpul zborului, dacă are nevoie, pentru a face uz mai plenar de forţa propulsiei elicelor.

Te gândeşti că asta ar fi neconfortabil pentru cei doi oameni care pot sta în interior, nu? Ei bine, habitaclul e un soi de celulă, cu senzori giroscopici şi axe mobile, cu stabilizare automatizată, după principiul stabilizării camerelor video de pe drone sau din mâine, în ceea ce operatorii numesc mecanism „gimbal”. Asta înseamnă că cei din habitaclu stau întotdeauna în poziţie orizontală, indiferent de poziţia faţă de orizont a maşinii şi elicelor.

Astfel, maşina nu are o parte inferioară acoperită, practic întreaga zonă pe care o numim de obicei capotă sau portbagaj la o maşină fiind o plasă semitransparentă, menită să permită fluxurile de aer fără bariere. Şi întrucât celula habitaclului e izolată, ca să urci la volan, e nevoie să deschizi două uşi, una a carcasei exterioare şi alta a celei interioare.

Propulsia pe drumuri va avea loc prin 4 motoare mici, integrate în centrul roţilor, după exemplul demonstrat de foştii inginerii Saab de curând. Doar că Alef nu a prezentat detalii despre aceste motoare şi nici nu le-a arătat fizic deocamdată.

De asemenea, Alef nu menţionează unde e poziţionată bateria, dar e evident că ea trebuie să stea în podeaua habitaclului, sau eventual şi în elementele de structură. Cei de la Alef nu spun nici ce capacitate de stocare va avea ea, însă ne anunţă că maşina lor zburătoare va avea o autonomie de 200 mile, adică 320 km, de condus terestru şi 100 mile, adică 160 km de zbor.

Autonomia de zbor n-ar fi o problemă foarte mare aici, pentru că poţi ateriza din când în când la câte o staţie de încărcare a maşinilor electrice, teoretic, şi să-ţi încarci bateriilor acolo, după care să o iei din nou pe de-a dreptul, prin aer, ocolind ambuteiajele. Sună a science-fiction, şi cu siguranţă încă sunt lucruri nespuse de producător, dar certificările acestui vehicul zburător ne dau o sugestie clară că întregul concept e funcţional, cel puţin tehnic. Preţul anunţat pentru Alef Model A e de 300.000 dolari SUA, deci cele 750 milioane în precomenzi ar însemna cam 2.500 de maşini precomandate.

Foto: Aşa ar arăta imaginea unor maşini zburătoare care ocolesc ambuteiajele pe deasupra unui pod aglomerat

Şi, apropo, dacă te întrebi cât de sigur va fi condusul unei asemenea maşini, în primul rând, va fi nevoie să ai o licenţă cel puţin simplificată de pilotare a ei, pe lângă permisul de conducere terestru, iar în al doilea rând, maşina zburătoare are integrate în ea, ca şi dronele moderne, sisteme de evitare a obstacolelor aeriene. Circa o mie de parametri vor fi urmăriţi şi analizaţi în timp de real de maşină, va exista un sistem de diagnosticare automată înainte de decolare, iar pentru cazul puţin probabil al unei eşuări complete în aer, Alef Model A e echipată cu o paraşută, care poate asigura o aterizare lentă a întregii maşini.

Vom urmări cu siguranţă subiectul în continuare, pentru că maşina asta se îndreaptă deja spre producţia promisă de serie!