Istoria neştiută a lui Tatra JK 2500, maşina cu siluetă de Ferrari şi motor V8 sub capotă, răcit cu aer

Cei care-şi mai aduc aminte de maşinile cehoslovace Tatra de demult, şi-ar putea aminti în principal de Tatra 603 sau Tatra 613 în diversele ei variaţii, iar acele maşini aveau câteva condimente superbe în inginerie, care le defineau — motor V8 răcit aer, amplasat în spate, cu tracţiune spate. Această formulă le dicta şi designul cu posterior alungit, unde trebuia să încapă motorul, chiar şi pe limuzine precum Tatra 603, adorate de şefi de state. Maşina despre care vorbim azi e total neobişnuită faţă de alte modele Tatra, iar cei mai mulţi dintre noi au şanse mari să nu fi ştiut niciodată despre această creaţie, pe numele Tatra JK 2500. Să-i aflăm, deci, istoria curioasă şi ingineria întortocheată.

Începutul anilor 50 începuse să însemne o perioadă de renaştere rapidă a designului auto, cu maşini superbe create de cei mai talentaţi oameni ai lumii. Ferrari, spre exemplu, fascinase publicul în anul 1951, când a prezentat modelul 212 Inter, cu proporţii total diferite faţă de modelele anterioare, în care maşina devenea mai lată îndrăzneaţă în linii ondulate şi mai plină de personalitate pe asfalt. La scurt timp a urmat şi Ferrari 225 S, iar cele două modele au derivat ulterior în legendarele Ferrari 250 în nenumărate variaţii, care continuă să fie azi printre cele mai scumpe maşini de colecţie.

Foto: Ferrari 212 Inter

La Tatra, începutul anilor 50 era o perioadă de decadenţă, după ce fabrica fusese naţionalizată de comunişti, după suprimarea loviturii de stat din 1948. Autorităţile de atunci deciseseră că Tatra poate produce doar camioane, iar maşinile luxoase nu-şi au locul în lumea lor. Până şi producţia lui Tatraplan fusese mutată la fabrica Skoda, pentru a fi apoi oprită din cauza calităţii proaste de acolo.

Însă în toată această vâltoare, la fabrica Tatra la sfârşitul lui 1951 şi 1952 a avut loc o adevărată operaţiune ca-n filme, în care inginerii se adunau pe ascuns, în orele din afara programului, pentru a crea următoarele modele Tatra, convinşi fiind că decizia proastă a autorităţilor nu avea cum să ţină prea mult. Intuiţia lor a fost corectă, întrucât în 1953 funcţionarii comunişti se amărâseră de calitatea oribilă a ZIS-urilor sovietice primite de la prietenii din răsărit, şi-i chemaseră pe cei de la Tatra să-i întrebe dacă n-ar putea produce ei o limuzină pe potrivă. Aşa a apărut Tatra 603, un model dezvoltat în secret, care era deja aproape definitivat, în aşteptare, iar istoria lui Tatra 603 am spus-o într-un articol detailat.

Foto: Tatra 603

Dar puţini ştiu că designerul şi inginerul Julius Kubinski de la Tatra a mai creat şi un alt model sport, născut din pasiunea sa pură, care n-a primit niciodată unda verde pentru producţie de la funcţionarii de prin ministerele comuniste şi tocmai de asta, în arhive figurează ca o maşină creată de Kubinski personal, în afara programului, deşi maşina trebuia să fie o Tatra cap-coadă, creată la fabrică. Abia în ultimii ani această creaţie a fost recunoscută ca una ce merită inclusă în lista de creaţii Tatra.

Julius Kubinski era un pasionat de motorsport, de maşini sport şi visa să repună Tatra pe harta auto a lumii, jucând de la egal cu mărci precum Ferrari. Tocmai de asta şi această maşină, Tatra JK 2500 e atât de aproape de formele acelor modele Ferrari pomenite mai sus. Kubinski a desenat-o pe hârtie şi a mers la şefii săi să o aprobe, spunându-le cât de măreaţă avea să fie vestea lansării unui GT cehoslovac! A primit ştampila refuzului, însă, spunându-i-se că e un proiect nerealist. Aşa că Julius Kubinski a decis, ca un geniu neînţeles, să meargă mai departe cu ideea creării acestei maşini de unul singur, făcând o muncă de entuziasm, fără a fi plătit pentru ea.

Pentru că nu avea cum să ia componente cât o maşină întreagă din depozitele Tatra, fără avea autorizaţia de a lucra la acest model, Kubinski a cumpărat un VW Kubelwagen Typ 82, pe care l-a dezasamblat pentru a-i folosi componentele de bază din structură. Roţile şi frânele au fost cumpărate de la un service Lancia de după cortina de fier şi trimite clandestin în Cehoslovacia, şi veneau de la superba Lancia Aurelia B20.

Kubinski şi-ar fi dorit să pună motorul V8 de Tatra, dar, din nou, avea nevoie să cumpere unul, nefiind posibil să-i ia pur şi simplu de pe raft. Şi pentru a nu opri munca la maşină, a pus iniţial pe ea un motor vechi de Alfa Romeo, cu 6 cilindri în linie. Dar inginerul cehoslovac n-a fost mulţumit de rezultat şi a scos motorul de bază, lăsând doar cutia, de Alfa, iar în locul său a cumpărat piese şi a asamblat cu propriile mâini un motor de Tatra, din motoare vechi pe care le avea, completate cu componente de pe camionul 805.

În 1955, după 4 ani de muncă de unul singur la această maşină, acesta şi-a făcut curaj să o arate şefilor. Din nou, aceştia n-au fost încântaţi. Dar colegii lui Kubinski au fost atât de entuziasmaţi, încât au mers în grup să convingă marii şefi să-i dea o şansă acestei creaţii. După câteva icniri şi oftări, şefii au aprobat construcţia a 5 prototipuri funcţionale, bazate pe acea creaţie. Imediat după această decizie, Kubinski a putut primit un motor nou Tatra V8, de 2.500 cubi, acelaşi pus şi pe Tatra 603. Acesta şi-a zis că va instala motorul pe prototipul său, înainte a construit alte 4 prototipuri perfecţionate.

Motorul nu a mai fost pus în spate, ca la alte Tatra, ci în faţă, sub capotă. Acesta a rămas răcit cu aer. Ne putem aminti că pe Tatra 603 în această iteraţie iniţială, motorul livra 95 CP şi 158 Nm, dar Kubinski i-a modificat construcţia şi i-a asigurat 140 CP fără mare efort. Maşina ieşise la testări şi reuşise să atingă 200 km/h cu acea putere! Dar într-o lume socialistă, fascinaţia pentru ea a atras prea mare atenţie şi a doua zi după acea ieşire a venit ordinul „de sus”, care dicta oprirea imediată a proiectului.

În acel moment, Kubinski nu a mai avut ce face, pur şi simplu, decât să pună punct proiectului a ceea ce ar fi putut deveni cel mai fascinant model sport din Cehoslovacia de cândva. Totuşi, pentru a-i alina mâhnirea, şefii de la fabrica din Koprivnice i-au permis să-şi păstreze creaţia bizară, dacă tot muncise la ea mai mult de unul singur, iar acea Tatra JK 2500, construită într-un singur exemplar, a devenit maşina personală a lui Julius Kubinski.

Inginerul cehoslovac a deţinut-o şi exploatat-o cu satisfacţie până în 1971, când a vândut-o unui cumpărător privat. De atunci, istoria maşinii s-a pierdut definitiv, neexistând nicio informaţie despre ce s-a întâmplat cu acea Tatra mai departe, nici măcar cercetările avansate din zilele noaste ale celor din Cehia nereuşind să descopere absolut nimic. Iar asta înseamnă că fanii încă mai speră că într-o bună zi, undeva într-un hangar sau garaj, va ieşi la iveală această Tatra JK2500 magnifică, pierdută în negura vremii.