Electromobilitatea este o necesitate, dictată de frica epuizării, într-o bună zi, a petrolului, de preţurile mari curente ale acestuia şi de grijile faţă de o planetă mai curată. Dar este şi un trend, o modă dacă vreţi, pentru public şi pentru mulţi dintre producători. A nu avea un automobil electric în gamă sau cel puţin în curs de apariţie este o mare deficienţă pentru un producător care se respectă, chiar dacă vânzările de facto ale maşinilor electrice sunt încă departe de punctul de a le face viabile din punct de vedere economic pentru producători.



Astfel, se ajunge până la un nivel aproape absurd, unde o subcompactă, care în mod normal ar trage cu greu 10 mii de euro, ajunge să coste 35 mii datorită faptului că este electrică. Mă refer aici la Mitsubishi i-MiEV şi fraţii săi de platformă – Citroen C-Zero şi Peogeot iOn. Diferenţa de preţ este oarecum motivată din tabăra producătorului – tehnologia e nouă, scumpă în dezvoltare şi producţie. Din partea consumatorului, însă, unica motivaţie pare să fie cea ecologică şi cea dată de costurile mai mici de întreţinere curentă. Însă acestea sunt de departe insuficiente, iar banii economisiţi în mentenanţa curentă sunt net inferiori faţă de suprapreţul plătit la achiziţie.

Un automobil pur electric îţi poate da senzaţia conştiinţei împăcate faţă de natură. Alura de tehnologii ultra-sofisticate îşi joacă şi ea rolul în a-ţi alimenta plăcerile spirituale. Însă, dacă să alimentezi un automobil diesel îţi ia 5 minute la orice staţie din lume, atunci alimentarea unui automobil electric durează al naibii de mult. Ore, multe ore. E bine dacă ai un orar fix, cu deplasări relativ scurte în interiorul oraşelor – casă spre serviciu, parcare de 8 ore, serviciu spre casă, parcare de alte 10 ore. Atunci autonomia maşinelor electrice îţi poate fi suficientă, iar încărcările se pot realiza liniştit pe parcursul noţii, spre exemplu.

Ce faci dacă în week-end, sau de Crăciun, vrei să faci o călătorie mai lungă de cateva sute de kilometri sau poate 1-2 mii? Nici măcar dacă iei prânzul alene în timp ce-ţi încarci bolidul, nu ai cum să îţi umpli întregul interval de timp disponibil. Staţiile de alimentare electrice ar trebui, probabil, să aibă şi paturi... Iar privitul continuu la cifra de kilometri rămaşi din totalul autonomiei te poate aduce la adevărate obsesii. E clar, automobilele electrice sunt absolut neadaptate unor călătorii mai lungi, pentru că nu ai cum să opreşti la fiecare 150 km să mai aştepţi alte 8 ore pentru reîncărcare... Utilizarea automobilelor în viaţa reală poate fi absurdă...



Fără, indoială, viitorul ar putea aduce o dezvoltare a bateriilor pentru o încărcare mai rapidă şi de o capacitate mai mare şi ar fi bine să ajungem acolo cât mai rapid. Fără îndoială, şi reţeaua de staţii de alimentare se va dezvolta. Dar, vom încerca să privim testul de azi prin prisma prezentului şi a posibilităţii de exploatare a unei maşini electrice în condiţiile cotidiene prezente.

Soluţia autonomiei limitate

Ei bine, ce faci atunci când îţi doreşti să creezi un automobil care să fie şi electric, dar să fie şi utilizabil cu adevărat de publicul larg? Un automobil care nu opreşte în mijlocul traseului de nicăreri şi nu te lasă neajutorat cu bateria descărcată? Un automobil care să poată fi unicul din familie şi care să aibă spaţiu interior, confort, portbagaj decent şi aspect de maşină „normală”, nu de una extraterestră? Răspunsul e simplu în formulare, dar dificil în realizare. Să creezi o maşină care ar elimina cea mai mare parte a defectelor maşinilor electrice şi care s-ar apropia ca şi metodă de utilizare de automobilele tradiţionale.



Ei bine, americanii de la General Motors au fost cei care au pornit firul gândirii de la utilizatorul maşinii spre inginer şi nu invers. Dacă autonomia limitată şi timpul lung de încărcare e cea mai mare problemă a automobilelor electrice, atunci anume aceasta trebuie rezolvată în primul rând. Cum poate fi extinsă autonomia, atunci când se epuizează energia din bateria? Printr-o sursă alternativă de energie. Ce poate furniza energie de alternativă pe un automobil aflat în continuă mişcare? Un generator electric. Ce formă trebuie să aibă energia care propulsează generatorul, astfel ca aceasta să fie disponibilă pe larg şi să poată fi alimentată rapid? Petrolul. Şi uite aşa, printr-un lanţ de întrebări şi răspunsuri, automobilul electric al celor de la GM a primit, pe lângă electromotorul absolut necesar, şi un motor cu ardere internă, cu rol de generator de electricitate, atunci când bateriile sunt utilizate.

Dacă exploatezi automobilul în oraş, poţi să te încadrezi de cele mai multe ori în limitele autonomiei bateriei, iar noaptea, spre exemplu să-ţi reîncarci maşina. Însă atunci când mergi în călătorii, ai un automobil care chiar te poate duce departe, iar staţionările pentru alimentare cu benzină durează exact ca în cazul automobilelor tradiţionale.



Automobilului american care rezolvă problema autonomiei limitate îi spune Chevrolet Volt, iar fratele său european poartă denumirea de Opel Ampera. La Salonul Auto de la Frankfurt, redacţia noastră a avut ocazia să cunoască pe viu automobilul electric care se vrea a fi unul cu o abordare practică a lucrurilor. Să vedem cât de matur poate fi astăzi un automobil electric cu autonomie extinsă. Să vedem ce înseamnă Opel Ampera la modul practic.

„Automobil normal”

Dacă nu ştii prea multe despre Ampera, la prima vedere maşina îţi va părea una tradiţională, care nu trezeşti nici mirare, nici repulsie. Ba chiar are un design niţel agresiv, cu o bară de protecţie frontală bine profilată, cu două incizii verticale originale. E un hatchback / nothback perfect normal, cu un vino-încoace plăcut.



În interior, găsim aranjamente ale elementelor oarecum similare celor tradiţionale. Găsim tapiţerie de piele, suporturi pentru pahare, sistem media – lucruri absolut fireşti, care te fac să te simţi bine la bordul unei maşini. În spate există doar două locuri, dar scaunele sunt excelent profilate pentru un confort maxim. Spaţiul pentru genunchi este mai mult decât suficient, în schimb pe înălţime pasagerii din spate nu sunt răsfăţaţi cu prea mult spaţiu. Totuşi, lucrurile sunt comparabile cu automobile de dimensiuni similare, dar cu propulsie tradiţională.

Şi dacă într-un automobil tradiţional atragem atenţie la calitatea materialelor de la bord, de ce n-am face-o şi într-un automobil electric? Ei bine, Ampera vine cu un interior cu materiale demne, care nu te fac să te simţi învăluit de lux, dar nici nu-ţi dau senzaţii de bugetar. Unde mai pui că pe consola centrală sunt prezente o mulţime de butoane de dimensiuni discrete, încununate de un display complex, care sporesc alura de high-tech de la bord.



Portbagajul are un volum de 300 litri. Nu e foarte mult, dar, din nou, se încadrează în limitele unor automobile de dimensiuni similare. Prin urmare, putem spune cu certitudine că lui Opel Ampera îi reuşeşte să se apropie de silueta şi arhitectura unui automobil tradiţional.

Senzaţii

Marele surprize se ascund, însă, în ţinuta maşinii şi în modul în care aceasta îşi poate demonstra calităţile dinamice. Setul de baterii a lui Ampera are o formă de „T” şi este amplasat în partea inferioară, coborând cu mult centrul de greutate al maşinii, mai mult decât în cazul oricărui automobil comparabil tradiţional. Iar asta face ca în viraje maşina să rămână impresionant de manevrabilă şi stabilă.

În cea mai mare parte a timpului, propulsia maşinii este asigurată direct de motorul electric, iar acesta nu duce lipsă de esenţă sportivă. Motorul poate dezvolta 150 CP, însă valoarea cuplului este cu mult mai importantă. Ampera oferă un cuplu de 370 Nm, iar datorită specificului motoarelor electrice, acesta este disponibil la aceeaşi valoare pe întreaga planjă de turaţii. Iar asta face ca Ampera să accelereze cu un apetit fascinant. Mai ales acceleraţiile 0-60 km/h decurg cu o rapiditate care te lasă impresionat. Şi sprintul de la 0 la 100 km/h nu durează decât 9.0 secunde!



Da, există un cu totul alt sunet în momentul acceleraţiilor. Un sunet de motor electric, şi nu unul de cilindri care bat mecanic în construcţii de oţel... Însă senzaţiile dinamice nu sunt inferioare, iar asta te convinge că propulsia electrică adaptată la uzanţa cotidiană are dreptul la viaţă.

Atunci când porneşte motorul termic, Opel Ampera promite să consume doar 2.5 litri la 100 km. Motorul pe benzină, cu rol de generator, are o cilindree de 1.4 litri. Vă veţi întreba, probabil, cum de reuşeşte un motor de 1.4 litri să înregistreze un consum atât de mic. Răspunsul vine din lipsa mai multor conectoare mecanice în transmiterea forţei către roţi, din turaţiile mai mici la care funcţionează acesta, dar şi de schimbul permanent al regimurilor de funcţionare. Pentru că atunci când funcţionează generatorul, maşina are, pe alocuri, un comportmanet apropiat de cel al unui hibrid, ceea ce înseamnă că în unele momente se realizează şi încărcarea bateriei, şi deconectarea motorului termic. Poate părea complicat, dar funcţionează. Or, pe cei de la bord îi interesează mai ales rezultatul final, materializat prin comoditatea exploatării, prin consumul real şi prin confortul general al atmosferei de la bord.



Opel Ampera reuşeşte să aducă o reţetă funcţională şi practică a mobilităţii electrice. Formula de automobil electric cu extindere a autonomiei pe bază de motor cu ardere internă a fost adoptată până şi de BMW, cu noul i3. Chiar dacă într-o lume perfectă ne-am dori o propulsie cu zero emisii până la absolut, şi ne place mai mult să auzim „pur electric”, reţeta lui Ampera aduce doza de realism al prezentului, atât de necesară tehnologiilor de viitor.

Preţul? Ah, da... 42,900 Euro, cu tot cu baterii şi fără vreo iniţiativă guvernamentală de subvenţie... E cam mult, fără îndoială, dar...