În ultimii ani, industria auto pare să se polarizeze tot mai mult spre “premium”, pe de o parte, şi “bugetar” spre cealaltă. Fie că vorbim de performanţe ameţitoare, dotări de lux şi preţuri pe măsură, fie ni se invocă apartenenţa la un segment accesibil ca preţ şi ni se sugerează, prin urmare, lipsa oricăror pretenţii faţă de calitatea unei maşini, ţinuta de drum sau fiabilitatea ea. Spaţiul intermediar acestor segmente pare chiar că riscă să rămână pustiu…

Cu câteva zile înaintea acestui drive test, am avut ocazia să mi se reamintească ideea de la care pornise Honda acum multe decenii, idee care era odată comună pentru o mare parte din industria auto. Satisfacţia lucrului bine făcut. Cine mai pune preţ pe ea astăzi? Honda afirmă că şi în timpurile prezente se ghidează după acest principiu, avându-l ca prim element de orientare pe cumpărător, care ar trebui să constate în fiecare zi, pentru mult timp, satisfacţia exploatării maşinii sale.



O afirmă cam toţi producătorii, însă. Şi după cum spuneam, lumea auto se polarizează totuşi spre două extremităţi: premium şi bugetar. Unde s-o fi regăsind Honda astăzi între aceste două poluri?

C-RV. Marele SUV.

C-RV este un model aflat la cea de-a de treia generaţie, prin urmare a avut suficient timp să se perfecţioneze. Generaţia actuală şi-a început cariera acum aproape patru ani, trecând în 2010 şi printr-un facelift, şi, chiar dacă nu vorbim despre o noutate a pieţei, a fost pentru mulţi ani, şi continuă să fie, cel mai popular model Honda în Moldova, deşi o reprezentanţă oficială a mărcii a fost inaugurată abia de curând în ţara noastră.



Cu fiecare nouă generaţie, Honda C-RV a crescut în dimensiuni, astfel încât astăzi cu greu o mai poţi numi un SUV compact. Este, de fapt, un SUV de talie generoasă, iar ca dimensiuni îl putem compara cu Audi Q5 sau BMW X3. Honda C-RV măsoară 4.57 metri lungime, şi dispune de un habitaclu impresionant de spaţios, chiar şi pentru cinci pasageri.



Calitatea materialelor la interior este una foarte bună, designul planşei de bord este însă unul discutabil. Pentru cei atraşi de formele fine şi elegante, design-ul bordului lui C-RV nu le va trezi nici un fior de pasiune. Totuşi, nu se poate spune că există vreo omitere vizavi de calitatea acestuia – plasticul este plăcut la atingere şi pare durabil, pielea cu care sunt tapiţate scaunele îţi sporeşte şi ea senzaţia de calitate şi unde mai pui că maşina pe care o testăm mai are şi plafon panoramic… La bordul lui C-RV există, prin urmare, toate ingredientele unei ambianţe relaxante.



Nu pot să nu remarc uşurinţa cu care se manevrează modelul în spaţii limitate. Pe motorizările pe benzină direcţia este asistată electric şi, implicit, te aştepţi la mai puţină informativitate în volan. Însă inginerii Honda au reuşit să păstreze un feedback foarte bun al direcţiei. Geamurile mari, oglinzile corect poziţionate – toate te ajută să manevrezi fără dificultăţi în spaţiile limitate, or, pentru un SUV de talia lui C-RV, este un fapt extrem de important.

Comenzile maşinii sunt poziţionate în locurile pe care le intuieşti , iar butoanele mari îţi uşusează, în acest caz, procesul de adaptare la bord. C-RV nu are un tunel central derivat din consola centrală, iar manivela cutiei de viteze este poziţionată pe secţiunea derivată a bordului. La o primă vedere, această poziţionare îţi poate da senzaţia de incomoditate, însă, în scurt timp sesizezi că practica bate teoria şi manevrarea transmisiei se face foarte uşor.

Ţinută de drum

Sub capota modelului testat stă ascuns un propulsor pe benzină, de 2.0 litri, cu patru cilindri în linie, care livrează 150 CP, la 6200 rpm. Tipic japonez, am putea spune – un motor cu 16 supape, care nu are nimic împotriva turaţiilor mari. O sută cincizeci de cai-putere pentru un SUV de dimensiunea lui C-RV ar putea părea puţin, însă modelul îţi dă senzaţia că este destul de agil. Maşina testată de noi este echipată cu o transmisie automată, cu 5 rapoarte, care reuşeşte să gestioneze foarte bine forţa propulsorului.



Chiar dacă nu se luptă pentru titlul de campion la acceleraţii, puterea lui C-RV este totuşi suficientă pentru un comportament lejer al maşinii, iar în depăşiri, turarea mai mare a motorului îţi oferă plusul de putere de care ai nevoie.

Marea revelaţie a acestei maşini este dată, însă, de ţinuta de drum. Cu o suspensie de tip McPherson în faţă şi una multilink în spate – comportamentul rutier al Hondei C-RV este absolut impresionant. Răspunsul suspensiei este într-atât de bine echilibrat între confort şi rigiditate, între agilitate şi capacitate de a absorbi denivelările, încât te intrebi dacă poate exista ceva mai bun! Nu este o glumă – C-RV are un comportament cu mult mai echilibrat chiar şi decât modele marcante din segmentul premiu – Mercedes-Benz ML sau BMW X5. Un ML este confortabil, însă are o cursă a suspensiei prea mare pentru drumurile cu adevărat denivelate, care îţi dă uneori senzaţia că maşina oscilează mult prea tare. Un X5 are un comportament de neîntrecut pe drumuri bune şi viraje strânse, însă pe denivelări dese şi pronunţate se simte mult prea rigid. În mod paradoxal, un C-RV absoarbe toate şocurile carosabilului fără a compromite câtuşi de puţin ţinuta de drum. Este un comportament incredibil de bun, la care chiar nu m-aş fi aştepat!



Am avut astfel, satisfacţia de a mă îndepărta tot mai mult de Chişinău, la volanul lui C-RV, savurând plăcerea rulării. C-RV te captează rapid în lumea ambianţei de la bord, şi în foarte scurt timp începe să-ţi placă rolul de proprietar al maşinii.

4x4

Bila neagră a acestui model o constituie lipsa unei manevrări directe a sistemului de tracţiune integrală. Nu poţi bloca vreun diferenţial, nu poţi nici măcar avea senzaţia apăsării unui buton magic al vreunul sistem electronic deştept – întreaga funcţionare a sistemului de tracţiune integrală rămâne la discreţia maşinii, pentru ca aceasta să-şi facă treaba în modul în care a fost prevăzută de ingineri. Nu pun la îndoială că, în cele mai multe dintre cazuri, C-RV îşi indeplineşte misiunea prin comportamentul tracţiunii, însă lipsa comenzilor directe o apropie oarecum mai mult de o maşină excelentă de familie, cu un comportament rutier excelent, decât de un automobil de teren.

Însă, până la urmă, dacă nu o faci pe exploratorul pe acolo unde nu ai avea ce căuta, te vei simţi perfect împlinit cu ceea ce îţi oferă C-RV. Vorbind de polarizarea lumii auto înspre premium şi bugetar, mă bucur să redescopăr un model care găseşte forţa să rămână între cele două extremităţi, şi care îţi demonstrează că lucrul bine făcut nu trebuie neapărat să aibă şi un preţ premium.