Drumurile capitalei noastre iau un aspect tot mai oribil si periculos, cu mii si mii de gropi, astfel incat, uneori ajungi sa te intrebi care ar fi masina care ar putea rezista intr-un mediu atat de dur. Daca ar fi sa o luam cat se poate de serios, ar trebui sa taiem din lista cam toate modelele care sunt produse astazi in lume, iar intr-un final am avea o lista pentru care ne-ar ajunge si degetele de la maini pentru a o numara. Acolo s-ar regasi cele mai durabile masini pe care le-a creat omenirea vreodata, masini care si-au castigat reputatia in decursul a zeci de ani, in medii din cele mai diverse pe care le poate oferi planeta noastra.
Primul in capul listei ar fi Toyota Hilux, fara indoiala. Renumele modelului i se datoreaza cu siguranta si show-ului britanic Top Gear, care a transformat-o in prima masina care a ajuns la Polul Nord al globului. Insa Toyota Hilux avea deja o reputatie impecabila si inaintea acelui show, fiind deseori poreclita “camionul indestructibil”.
Adevarul este ca Hilux a ajuns cam peste tot in lume, in cele mai solicitante medii. Polul Nord, apoi si Polul Sud, in deserturile africare si in razboaie, si chiar si vulcanul-problema de acum un an din Islanda a primit o vizita din partea lui Hilux.
Dur inseamna salbatic?
Ei bine, Toyota Hilux este un pick-up, iar atributul de dur te impinge imediat sa crezi ca la bordul lui nu poate exista confort, iar interior trebuie sa fie unul rusinos de brutal. E un gand oarecum firesc, pentru ca marea majoritate a pick-up-urilor nu se pot mandri cu interioare prea elevate. Altul este scopul acestora, si mult mai importanta este rezistenta lor decat formele elegante.
Si in cazul lui Hilux exista butoane mari, pe care sa le poti apasa fara probleme atunci cand ai mainile imbracate in manusi, spre exemplu. Manivela cutiei de viteze este lunga, insa asta iti permite sa schimbi usor treptele, miscand foarte putin mana de la volan spre varful manivelei. Pe teren accidentat, este un element care te ajuta sa ramai concentrat la situatia de peste parbriz.
Interiorul lui Hilux nu va impresiona, prin urmare, printr-un grad inalt de rafinament, insa calitatea materialelor este cea care intrece cu mult media concurentilor sai. Mai mult ca atat, toate elementele sunt imortalizate in pozitii exacte, corecte, fara spatii nedorite. Poate parea absurd sa vorbim in 2011 despre buna asamblare a interiorului unui producator, insa un Ford F-150, spre exemplu, un concurent american serios, nu se prea poate lauda cu alinieri bune a elementelor interiorului.
Un alt element care te uimeste in Hilux e spatiul. Noi am testat versiunea cu cabina dubla, cu 5 locuri. Privit din exterior, si judecand dupa destinatia sa, te-ai astepta sa vezi doua locuri suficient de spatioase in fata si o bancheta cu rol auxiliar in spate. Insa aici exista atat de mult spatiu, incat trei pasageri se vor simti relaxati pentru perioade lungi de timp. La cei 1.87 metri cat masor, imi pot regla scaunul soferului astfel incat sa dispun de suficient spatiu, apoi sa ma asez pe bancheta din spate, beneficiind in continuare de spatiu destul.
Din ce e construita duritatea
Mentionam la inceputul acestui test despre drumurile deplorabile pe care le are capitala noastra si despre masini care le-ar putea face fata. Hilux e unul din putinele modele din lume care nu se simte deloc intimidat de carosabilul autohton. Simpla silueta de pick-up / SUV nu este insa suficienta pentru a-i garanta un astfel de comportament, si tocmai de asta ne-am propus sa vedem ce se ascunde sub imaginea de dur a lui Hilux.
O constructie pe cadru dur, fireste. Este primul element necesar pentru un pick-up adevarat. Toyota Hilux este prevazuta pentru sarcini extreme de solicitante, iar un cadru dur ii asigura rigiditatea necesara a “scheletului” sau.
Suspensie pe arc de foi, al doilea ingredient. O suspensie pe arcuri de foi nu poate concura la manevrabilitate cu una cu arcuri elicoidale, insa are un mare avantaj, si anume cel al durabilitatii exceptionale. Un Hilux ar putea parcurge sute de mii de kilometri pana la prima interventie in suspensie. Arcurile de foi dau in interior senzatia abordarii firesti a denivelarilor, fara sa auzi sunete ciudate sau fata ca masina sa para catusi de putin intimidata de ele. Totusi, e preferabil sa fie evitate manevrele rapizi, din aceleasi considerente pe care le spuneam mai sus: acurile de voi dau ale suspensiei rigiditate si durabilitate, insa nu te bucura cu o manevrabilitate sportiva.
Sub capota lui Hilux pe piata noastra pot exista doua propulsoare – unul de 2.5 litri si altul de 3.0 litri, ambele turbodiesel cu injectie common rail. Noi am testat versiunea 2.5 DI-D, dat fiind ca este mult mai interesanta pentru piata noastra, avand si un pret mult mai atractiv. Este interesant ca ambele motoare aplica formula in 4 cilindri in linie si 4 valve per cilindru, si sunt deosebit de rezistente chiar si la carburant de o calitate mai joasa, cum este si cel din tara noastra. Asta inseamna ca proprietarii de Hilux pot fi linistiti ca motorul masinii nu va avea de suferit in urma diesel-ului de la statiile noastre, iar Hiluxul isi asigura asftel si cel de-al 3-lea element definitoriu in identitatea sa de indistructibil.
Pe lacul inghetat
Primavara devreme e timpul perfect pentru a pune la grea incercare o masina de teren, pentru ca, desi terenurile descoperite pot parea uscate deja, de cele mai multe ori ele ascund inca umiditate si noroi. Mai mult ca atat, noi am reusit sa gasim si un teren care fusese inundat inainte de venirea iernii, iar apa inghetata formase un soi de lac natural de inaltime mica.
Pare mediul perfect pentru a testa un Hilux, iar gheata lacului te duce cumva cu gandul si la realizarile polare ale modelului. Era cat se poate de evident ca gheata nu va rezista sub greutatea masinii si Hilux va avea un rol de “spargator de gheata” pe aici, iar asta facea lucrurile si mai condimentate.
Motorul de sub capota lui Hilux dezvolta 144 CP. Mult mai important pentru noi este insa cuplul, care se ridica la o valoare de 343 Nm, si este disponibil inca de la 1600 rpm. Un diesel perfect pentru offroad, iar transmisia cu 5 rapoarte este foarte bine etajata. Toyota Hilux dispune si de un sistem de tractiune integrala adevarat, cu blocaje de diferentiale si cu demultiplicator de cuplu. Acesta functioneaza perfect, si este actionat prin cea de-a doua manivela, situata langa schimbatorul de viteze. Spre deosebire de diferentialele Visco de candva, cel al lui Hilux se cupleaza instantaneu si intotdeauna fara gres. Iar cuplarea tractiunii integrale inseamna exact lucrul pe care il declara, ca toate cele patru roti vor avea forta in ele, fara a fi inabusite cumva de sisteme electronice.
Spre deosebire de marea majoritate a masinilor din prezent, Hilux chiar este construit pentru a se autoproteja de terenuri dificile si de a te supune la cat mai putine costuri. Atat in fata, cat si in spate, barele de protectie sunt ranforsate cu bare metalice de protectie, care vor proteja masina la urcari sau coborari de pe rampe. Motorul, transmisia sunt si ele protejate suplimentar, astfel incat conditiile dure ale terenurilor pe care se ruleaza sa nu il poata deranja pe “camionul indistructibil”. Iar garda la sol este una exceptional de mare – 292 mm, adica aproape 30 de cm “curati” intre masina si carosabil, care il asigura pe Hilux ca este capabil sa ajunga oriunde.
In sfarsit ne-am inceput turul de “spart gheata”. Hilux musca nemilos din gheata, rotile spargand structura acestea, intrand in ea pana la contactul cu pamantul de dedesubt si asigurand in permanenta tractiune. In unele zone toate patru roti intrau intr-un derapaj lateral spectaculos, insa fara a intrerupe tractiunea. Poti opri in mijlocul ghetei si a noroiului, pentru ca cei 30 cm de de garda la sol si tractiunea cu adevarat intergala isi vor asigura capacitatea de a merge mai departe. Este un automobil fenomenal, si pe un astfel de teren intelegi ca renumele nu i se trage dintr-o campanie publicitara regizata de advertiseri isteti, ci in primul rand din calitati adevarate, pe care modelulul le are inglobate in conceptul si constructia sa.
Tinuta de traseu. Consum.
La inceputul testului, cand am pornit motorul pentru o scurta incalzire, peste cateva minute se aprinsese si luminita de semnalizare a unei cantitati de rezerva de combustibil in rezervor. Am alimentat cu doar 10 litri de motorina. Ne-am deplasat insa pana spre Orheiul Vechi cu Hilux, facand escapade solicitante si in offroad. Intr-un final am parcurs exact 140 km pana in momentul in care luminita de combutibil s-a reaprins. 140 km cu 10 litri de combustibil cu un pick-up atat de capabil precum Hilux! Asta inseamna un consum mediu aproximativ de 7.1-7.2 litri la 100 km! Am consultat ulterior si cartea tehnica a masinii, acolo este indicat un consum de 7.2 litri pentru regimul extra-urban, in timp ce in oras producatorul admite un consum de pana la 10 litri, iar in regim mixt unul de 8.3 litri. Se pare ca practica bate teoria in cazul lui Hilux!
Pe trasee asflatate intinse, Hilux se simte relaxat pana la viteze de 120 km/h. Motorul nu este turat in exces, consumul este moderat si manevrabilitatea ramane in limitele in care te face sa te simti si tu relaxat, la volan. Pana spre 140 km/h, Hilux isi pastreaza bine controlul, insa motorul pare prea turat, daca circuli la o viteza mare constanta. Noi am am ridicat viteze de pana spre 150-155 km/h, insa la o astfel de viteza suspensia pe foi de arcuri a lui Toyota Hilux nu mai asigura manevrabilitate suficienta, astfel incat ai putea sa te simti intr-o oarecare tensiune. E indicat sa accelerezi la astfel de viteze pe reprize scurte, atunci cand efectuezi depasiri, spre exemplu. In rest, viteza confortabila a lui Hilux pe care o recomandam e cea de 120 km/h.
Proprietar de legenda
Suntem fascinati cu totii de tehnologia germana si citim cu ardoare stirile care prezinta noi modele cu o lista enorma de tehnologii. Unii din noi chiar reusesc sa le si simta pe propria piele, achizitionand aceste fascinante automobile de la distribuitorii oficiali si fiind fericitii proprietari ai unor masini moderne si performante.
Din pacate insa, pentru multi dintre noi survine ulterior si dezamagirea, care vine nu atat din masina achizitionata, cat ca si rezultat al conditiilor in care este exploatata. Combustibil neconform standardelor europene, drumuri absolut catastrofale – toate isi spun cuvantul asupra exploatarii minunatelor noastra masini. Avem un aparat administrativ in capitala sub conducerea caruia calitatea drumurilor cunoaste o degradare nemaivazuta, iertata fie-mi critica politica pe care nu obisnuiesc sa o practic aici. Insa masinile moderne, performante, nu mai sunt facute sa reziste drumurilor avariate. Ele sunt ecologice, performante, iar pentru ecologie si performanta e necesar combustibil purificat si carosabil de o calitate corespunzatoare. Intr-o buna zi, cand (si daca) pe strazi va fi asternut un asfalt de o calitate cel putin decenta, masinile germane se vor simti in apele lor si in Chisinau si in intreaga noastra tara. Pana atunci, ma tem ca Hilux este unul din putinele modele indicate spre achizitie pentru noi, chiar daca o tara plina de pick-up-uri rezistente si drumuri distruse ne echivaleaza cumva cu mediul unei tari africane...
