Brabus B50 500 – Mercedes-Benz CLS Shooting Brake
19 Martie 2014
Sunt zile în viaţă pe care le trăieşti la o cu totul altă intensitate. Nu seamănă cu toate celelate şi îţi rămân, de cele mai multe ori, în memorie pentru toată viaţa. Ziua în care am mers în oraşul Bottop, în Germania, la sediul Brabus, pentru a testa interpretarea atelierului german de tuning a noului Mercedes-Benz CLS Shooting Brake, a fost, cu siguranţă, una din acele zile intense!
De multe ori admir tupeul producătorilor de acum vreo 30-40 de ani de a lansa şi experimenta caroserii noi, uneori cu totul nepractice, dar care îţi trezesc fascinaţia şi astăzi. De cealaltă parte, cu cât ţi se înmulţeşte numărul anilor din calendarul existenţei tale, cu atât mai mult începi să înţelegi că fericirea achiziţiei unei maşini nu se ascunde de multe ori într-o sumă de calităţi raţionale, ci mai degrabă în
satisfacerea unui ego puternic, care a ajuns, în sfârşit, să-şi permită să nu se mai gândească la ce vor spune alţii despre maşina lui, la cât va costa întreţinerea ei, la cât ar putea ea consuma... E acel moment din viaţa unui bărbat maturizat, un pic încărunţit la păr, când îşi cumpără o maşină numai pentru că o vrea, numai pentru că îi place, numai pentru că el se simte bine în ea...
Shooting Brake

Acum mai mult de un an, Mercedes-
Benz a decis să lanseze pe piaţă CLS Shooting Brake, iar primele poze ale maşinii ăstea mi-au zădărât sufletul enorm de mult. Noţiunea de Shooting
Brake e una veche, de vreo 30-40 de ani în urmă, şi presupunea existenţa unor break-uri cu portbagaj lung, nu neapărat înalt, dar în care să încapă puştile de vânătoare ale bărbaţilor maturi, cu sorţi generoase, bine poziţionaţi social. Ulterior, tot felul de crize sociale şi excese de raţionalisme au scos Shooting Brake-urile de pe piaţă şi ele aproape că au fost date
uitării. Şi uite că germanii au avut tupeul de a lansa un model care e condamnat din start la vânzări foarte modeste, de nişă, readucând ideea de Shooting Brake în actualitate. Şi, deşi ştiu că maşina asta se poate dovedi absolut nepractică, o consider drept modelul cu cel mai tupeist caracter din întreaga gamă Mercedes-Benz. Iar atunci când cei de la Brabus mi-au spus că suntem primii din ţara noastră care vom avea onoarea să le facem o vizită şi ne pun la dispoziţie spre test orice model dorim, am ales fără ezitare CLS Shooting Brake.
Brabus B50 500, adică
Mercedes-Benz CLS Shooting
Brake, tunat de Brabus


Era o zi ploioasă în Bottrop şi în întreg centrul şi nordul Germaniei, iar cei de la Brabus mi-au dat un CLS Shooting Brake tunat superb de ei, pe baza versiunii CLS 500! Aş fi fost fericit dacă aş fi testat şi un CLS 500 obişnuit, care vine cu un motor biturbo
V8 de 4.7 litri sub capotă, cu 408 CP şi 600 Nm la activ, dar maşina neagră şi agresivă din faţa mea are mai mult de atât! Modificările aduse motorului l-au făcut să dezvolte tocmai 500 cai-putere, iar cuplul maxim a crescut la 720 Nm! Mai mult ca atât, cei de la Brabus i-au dezactivat limita electronică a modelului, iar acum Brabus B50 500 poate ajunge la o viteză maximă de 300 km/h! Şi ca să ne impresioneze până la urmă, cei de
la Brabus ne spun că şi timpul de acceleraţie de la 0 la 100 km/h s-a redus de la 5.3 secunde la 4.7 secunde...

Simt agresivitatea maşinii încă înainte de a urca în ea şi de a-i porni motorul. Cei de la Brabus au fost întotdeauna maeştri în a le conferi maşinilor o doză generoasă de agresivitate, fără a le trimite în abisul derizoriului. În cazul maşinii noastre, noile jante imense Brabus, de 20 de inch, asigură cel
puţin jumătate din plusul de agresivitate. Asemenea jante supradimensionate accentuează, parcă, şi mai mult originalitatea siluetei maşinii, care coboară lung spre spate. Există şi bare de protecţie cu nervuri desenate de cei de la Brabus, dar şi praguri laterale, care completează frumos opera de artă. În spate există şi noi guri de evacuare ale ţevilor de eşapament, foarte discrete de altfel. Aripile frontale sunt cele care întregesc tabloul şi sugerează forţa de leu a motorului de sub capotă. Inspectez atent calitatea lucrului german, oricât
de absurd ar suna. Dar am mai avut experienţe cu ateliere de tuning renumite care ne-au dezamăgit printr-o calitate spartană a lucrului lor. Aici însă, cei de la Brabus m-au convins că renumele lor are o consistenţă solidă. Totul pare realizat la o calitate impecabilă de uzină, nu poţi găsi nici cel mai mic rateu.

Nu pot să nu recunosc că Brabus a fost primul nume din lumea tuning-ului, pe care l-am admirat, încă din copilăria mea modestă a anilor ’90. Admiram maşinile tunate atunci, cu magicul „B”
pe capotă sau pe calandru. Şi, deşi raţiunea mea ar fi acceptat orice situaţie realistă acum, în subconştientul meu speram ca testul de astăzi să nu-mi spulbere visele şi eroii copilăriei mele. Deocamdată „superman”-ul meu se conformează aşteptărilor, iar ziua mea capătă tot mai multă intensitate şi senzaţie.

Interiorul lui Brabus B50 500. Autenticitate.

Urc în habitaclul lui CLS Shooting Brake şi descopăr o atmosferă la fel
de rece ca şi ploaia de afară. Culori sumbre, discrete, care îmi sugerează că exemplarul din test nu a fost creat pentru cei care vor să se lăfăiască în confortul maşinii, ci mai degrabă îşi doresc un interior care să nu-i distragă de la plăcerea condusului. Calitatea, însă, tronează peste tot. Tapiţeria de piele perforată a scaunelor e cusută de cei de la Brabus, cu aţă contrastantă, pe alocuri în făşii paralele. Panourile interioare ale portierelor au primit şi ele zone cu tapiţerie de la Brabus, cusută, de asemenea, cu aţă contrastantă. Partea superioară a bordului
bănuiesc că e cusută de cei de la Mercedes-Benz, iar nesiguranţa mea faţă de autorul lucrului denotă încă o dată în plus că cei de la Brabus reuşesc să atingă calitatea uzinei originale chiar şi în lucrul minuţios al habitaclului.
Maşina din mâinile mele a primit şi nişte padele imense de schimbare a treptelor transmisiei, întrucât originalul CLS 500 nu le are instalate în mod standard. Din nou, simt axarea spre senzaţiile condusului. Iar dacă mai privesc şi inserţiile metalice de pe pedale, percepţiile mi se confirmă. Exclusivitatea interioarelor Brabus e întotdeauna subliniată şi de praguri iluminate într-o nuanţă albăstruie, iar
maşina din mâinile mele nu e o excepţie. Iar apoi privesc cadranele de bord şi, deşi la prima vedere acestea nu par foarte deosebite de cele originale, remarc emblema Brabus de pe ele şi modul diferit de inscripţionare a cifrelor de pe ele.

A venit vremea să pornesc motorul...
Puterea literei „B”

Un sunet adânc, pătrunzător, mă învăluie. Sunetul motoarelor V8 e întotdeauna unul delicios, dar aici cei de la Brabus au schimbat întreg eşapamentul cu unul şi mai sonor. Şi nu s-au preocupat doar de la sunetul mai voluminos, ci mai ales de
accentuarea corectă a tembrului motorului. Cei 4.7 litri sună gros, calm la ralanţi, în tonalitate de bariton. Apăsarea uşoară a pedalei de acceleraţie trezeşte motorul la un avertisment sonor fioros, dar la fel de gros şi echilibrat. Sunetul motorului, de unul singur, ar putea să-ţi provoace o stare nirvanică...
Parcurg încet primele străzi din Bottrop, fără accelerări rapizi şi fără răbufniri ale V8-ului de sub capotă. La asemenea viteze moderate direcţia maşinii pare fermă, dar un pic artificială, axată parcă spre a-ţi face viaţa mai simplă în mediul urban. Te-ai putea împăca în oraş cu maşina asta, dar numai pentru a-l traversa şi a ieşi
în afara lui, pentru că, de la un semafor la altul, Brabus B50 500 se simte ca un ghepard în cuşcă...

Nu-mi ia mult să constat, împreună cu colegul meu de alături, un prim neajuns al lui Mercedes-Benz CLS Shooting Brake. Măsurăm ambii cam 1.90 metri, colegul meu fiind chiar cu
câţiva centimetri mai înalt decât mine, şi ne-am coborât ambii scaunele faţă la poziţia minimă pe înălţime, pentru a fi mai aproape de drum. Dar linia plafonului coboară într-atât de mult în jos, spre spate, încât capul meu e la doar 1-2 centimetri de plafon, iar cel al colegului meu îl cam atinge. Ochii mei au o vizibilitate bună în faţă, chiar
dacă parbrizul nu e tocmai imens, vrând să-ţi ofere mai multă intimitate, dar linia superioară a geamurilor laterale trece undeva imediat deasupra ochilor mei, aşa că trebuie să aplec un pic capul pentru a privi pe lateral. Dacă iei loc pe bancheta spate, problema se face şi mai simţită, dar tocmai asta e frumuseţea acestei caroserii,
Shooting Brake, în ideea că ea
nu-ţi promite niciun gram de
practicism. Ea îţi va face sufletul să
cânte în timp ce conduci,
acompaniindu-ţi cântecul din mintea
ta cu partituri delicioase de V8, dar
nu ţi-a promis niciodată nimic din
ceea ce te poţi aştepta de la o
maşină „practică”. Pentru că ea nu
e practică. Nu e nici raţională. Dar te înnebuneşte pe tine, şi doar pe tine.

Am început a simţi tot mai intens nebunia la care te converteşte iremediabil maşina asta odată ce am ieşit în afara oraşelor, pe un traseu aproape pustiu, cu un carosabil udat în permanenţă de ploaie. Ştiţi ce
urmează, nu? Avem o maşină cu tracţiune spate, cu 500 de cai prezenţi acolo şi 720 Nm, pe un carosabil ud! Iar asta înseamnă extaz în viraje, cu drifturi într-atât de uşor de provocat, încât începi să vezi în maşina asta o cascadă de endorfină! Volanul devine, brusc, mult mai ascultător şi mai antrenant. Nici măcar nu prea ai
nevoie să deconectezi sistemul de stabilizare a traiectoriei ca să ai parte de momente vesele şi scurte, chiar şi cu sistemul cuplat maşina tot va putea dansa cu posteriorul în viraje, înainte de a fi repusă în ţarcul drumului de sistemul de stabilizare. Dacă deconectezi, însă, sistemul de stabilizare, trebuie să fii conştient că
odată cu el deschizi cutia Pandorei. De o parte, acul plăcerii poate urca la valori incredibile, care ţin mult mai mult, iar de cealaltă parte, cu 500 de cai şi 720 Nm, aruncaţi pe asfalt ud, lucrurile nu sunt deloc o glumă. Dacă presezi cu putere pedala acceleraţiei, puterea răbufneşte exploziv, iar puntea spate poate fi doar la un pas de a
primi prea mult cuplu şi putere, astfel încât ea să o ia înaintea părţii frontale. Am fost şi eu la un pas de a supradoza acceleraţia într-un viraj atât de îngust, însă am reuşit ca prin minune să-i reduc doza cu o clipă înaintea dezastrului şi inerţia rulării maşinii m-a repus pe traiectoria normală. E o senzaţie crudă, care-ţi
trezeşte nişte instincte primare, şi înţelegi că maşina asta nu ţi-a promis nici măcar dragoste protejată cu ea. Totul se face ca odinioară, în lumea hippie a deceniilor trecute, când Shooting Brake-urile fascinau fanii de maşini. Trebuie să conştientizezi că maşina asta are un fund mare şi apetisant, şi, deşi mintea îi vine din viitor, manierele i-au rămas cele de odinioară. Lipseşte doar rock’n roll-ul din decor, celelalte două ingrediente ale epocii hippie îţi sunt garantate la volan!...

Reconectez „dragostea protejată” de ESP, şi îmi continui drumul pe acest traseu pustiu, cu mai puţine viraje deja. Mă joc cu pedala de acceleraţiei şi îmi place nebuneşte cum reacţionează motorul la ea. Puterea vine extraordinar de proporţional cu nivelul apăsării pedalei – o apăsare galantă face maşina să pară foarte gentilă în propulsie, în timp ce o apăsare puternică poate face maşina să dea din „fund” chiar dacă ai deja o viteză de vreo 100 la oră. Ai senzaţia că puterea nu se termină niciodată şi dorinţa ei de nebunii – la fel. Fundul jucăuş, însă, m-a oprit în a-i experimenta viteza maximă, deşi atubahn-ul german mi-ar fi permis,
teoretic, o asemenea experienţă. Pe la 200 km/h, maşina asta înaintează la fel de pofticioasă de mai mult, ca o drogată hippie care nu vrea să ştie de nicio limită. Dar mâinile mele de pe volan şi spatele bine conectat cu scaunul îi simt dorinţa acută de a mai juca niţel din fund, iar la vreo 300 km/h, cât poate atinge Brabus B50 500, o astfel de scenă „senzuală” m-ar putea trimite direct într-un lung antract... Sunt sigur că pe un carosabil absolut uscat aş fi fost mult mai curajos să mă las învăluit de şarmul maşinii şi de pofta ei de a merge dincolo de orice limite imaginabile, dar acum prefer să nu mor pentru ea...
N-am încercat niciodată în viaţa mea substanţe interzise, dar după o zi petrecută în nebunia acestei maşini, mă simţeam de parcă aş fi făcut-o. Nu e cea mai puternică maşină pe care am testat-o vreodată, dar cu siguranţă e cea mai non-conformistă, cea mai tupeistă, cea mai ademenitoare în a
vrea să păcătuieşti cu ea, cea mai magnifică în personalitatea ei... O domini şi te simţi dominat în acelaşi timp. Şi atunci când cobori din ea, îi priveşti fundul mare şi-ţi zici că ai parte de o viaţă specială... Chiar dacă nu ai o puşcă de vânătoare în portbagajului maşinii ăstea, CLS Shooting Brake B50 500 îţi treşete instinctul de vânător şi cuceritor al lumii moderne. Ah, şi nu pot să nu confirm că eroul copilăriilor noastre, Brabus, e adevărat, trăieşte şi are forţe magice în care credeam cu toţii. După
atâtea maşini tunate testate de noi în ultimul an, putem spune cu certitudine că Brabus face cele mai integre, cele mai calitative şi cele mai ameţitoare maşini în lumea tuning-ului!
PiataAuto.mdIlie Toma
9
7,025
GALERIE FOTO (60 IMAGINI)
COMENTARII (3)
Vlad
Chişinău
la 20 Martie 2014 - 15:39
Awesome!!!
0
0
Volkswagen
Bălţi, Moldova
la 20 Martie 2014 - 21:18
Ca de obicei,designul celor de la Mercedes e fantastic.
0
2
jaguar
Chişinău
la 21 Martie 2014 - 09:30
l asa test, orice comentariu e de prisos. Brabus e brabus..
0
2
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!