BMW M4 Cabrio
22 Septembrie 2015
Era seară târziu când aterizam în Munchen. Până ieşisem din aeroport se întunecase bine de tot, în pofida zilelor lungi de vară. Am urcat într-un taxi şi m-am îndreptat spre uzina BMW. Urma
să preiau, la acea oră târzie, un minunat bolid: BMW M4 Cabrio.

Era pe la miezul nopţii când intrasem în garajul de la uzină şi pornisem fiara de
sub capotă. Pereţii duri făceau sunetul animalic să se respingă surd de ei şi să se amplifice în goana unei zone de atenuare. Erau 431 de cai-putere sub acea capotă, dar nechezatul lor părea
într-atât de diabolic, încât ţi-ai fi zis că fiecare din ei mai are vreo doi demoni în spate... E noapte surdă, iar eu urc în bolidul ăsta decapotabil, cu un habitaclu imaculat, cu lemn alb şi tapiţerie din
piele albă. Ce contrast! De parcă cineva a încercat să păcălească paradisul din interior, plasându-i o bombă demonică sub capotă!
Dar să lăsăm epitetele şi să trecem la treabă. Am ieşit din garajul uzinei şi mi-am privit din nou ceasul. Era trecut de douăsprezece noaptea. Nu aveam rezervat vreun hotel. Ar trebui să mă
gândesc acum la unul? Hm... Sunt într-un BMW M4 în plină noapte, în Germania, ţara autostrăzilor fără limită de viteză, iar la această oră, şi ţara autostrăzilor pustii! Ce-aş putea face oare mai bun decât să dorm? Fireşte! Să gonesc ca nebunul maşina asta! Să storc sufletul diabolic din ea!
Am privit harta Germaniei şi mi-am setat o destinaţie mai nordică. Am ieşit pe autobahn-ul A9, spre nord, şi, atunci când m-am văzut pe traseul ăla extrem de lat, de-a dreptul pustiu, însoţit de fermecătorul indicator al anulării oricăror restricţii, am apăsat puternic pedala acceleraţiei! Iadul s-a dezlănţuit, motorul ăla turboaspirat de sub capotă şi-a pus la treabă toată ingineria şi puntea spate m-a împins puternic spre viteze ameţitoare. N-a durat mult să ating 200 km/h, apoi şi 240 km/h, apoi să mă
apropii şi de 250 km/h şi chiar să depăşesc această valoare. Atunci, în acel moment, mi-am amintit de un test drive de demult cu precedenta generaţie M3 Cabrio, făcut de mine tot în Germania. Conduc acum succesorul acelui model, care e mai puternic, dar care are, totuşi, un motor cu 6 cilindri în linie, turboaspirat, în locul unui V8 aspirat natural.

Senzaţiile pe care le primesc în volan, în spate, în picioare, sunt ameţitoare,
dar parcă prea cizelate, nu ştiu cum. Îmi amintesc că acelui BMW M3 Cabrio îi derapa scurt puntea spate chiar şi la 240-270 km/h, când apăsai acceleraţia, într-o răbufnire a puterii pure, aspirate natural. Aici am impresia că maşina a devenit mult mai elevată şi mai manierată, iar eu aşteptam orice, numai nu maniere şi bun simţ de la această fiară.

Alergam nebuneşte, cu viteze imense, mai reduceam viteza doar pentru
plăcerea acceleraţiilor ulterioare. Şi aici, la noul M4 Cabrio, se mai poate simţi uneori efectul cuplului imens pe puntea spate, atunci când ea vrea, parcă, să se zmuncească. Se simte mai ales când se presează regimul sportiv al suspensiei şi al motorului cu transmisia. Da, unele zmuncituri mecanice în acele regimuri pot fi chiar mai brutale decât m-aş fi aşteptat, însă tot nu reuşesc să-mi dea acea senzaţie dulce-amăruie de maşină sălbatică, gata să te omoare dacă n-o
controlezi. Nu, BMW M4 Cabrio e o maşină foarte avizată şi precaută, care te delectează cu nişte picanterii mecanice frumoase şi de senzaţie, dar care, atunci când vor interveni pericolele, va interveni tacit pentru a le ţine în frâu, fără a te anunţa, lăsându-te să crezi că tu eşti marele profesionist.

Ceva nu se leagă. Maşina asta se declară a fi o bijuterie modernă a driftului. Tot ea se laudă că poate fi extrem de informativă şi animalică în condus. Iar eu, în regimurile normale sau chiar cele sportive de condus, nu reuşesc s-o simt nici ultra-informativă în volan, nici animalică în modul în care-şi
fixează roţile de asfalt sau îşi
transmite puterea. Volanul, dacă e
trecut în regim mai sport, îşi sporeşte
doar rezistenţa la întoarcere, dar nu
şi informativitatea, aşa că am preferat
să-l las în regim confortabil. Pare mai
direct conectat cu roţile astfel. Motorul
şi cutia reacţionează foarte bine în
regim sportiv şi am îndrăznit să-i
deconectez sistemul de stabilizare a
maşinii. Cu totul, inclusiv şi controlul
tracţiunii. Eh, uite abia în acel
moment maşina asta a devenit o
bestie fioroasă. Abia atunci a trebuit
să mă lupt cu ea ca să o controlez.
Dacă apeşi pedala acceleraţiei prea
brusc şi prea tare, puntea spate va
intra cât ai zice peşte în derapaj şi depinde de tine dacă vei putea să-l controlezi sau nu! Până şi după cuplarea treptei a doua sau a treia pot apărea zmuncituri fioroase ale punţii spate! Oh, da! Aşa se poate şi face drift!

Goneam cu o senzaţie mult mai plină de adrenalină acum pe autostrăziile pustiite de noapte ale Germaniei. Conştientizam că o supraestimare sau o eroare mă vor scoate urât în decor, că sunt unul
la unul cu mecanica maşinii, fără sisteme electronice de intervenţie. E o senzaţie mult mai plină de fiori, însă sunt obligat să nu vă recomand asta decât dacă aveţi o doză extrem de mare de precauţie şi profesionism în condus, în caz contrar vă riscaţi viaţa. Dar anume aşa trebuie să fie un BMW M3 – ah, scuzaţi-mă – M4 Cabrio – să vină la pachet cu o doză nebună de risc!
În scurt timp am intrat într-o zonă ploioasă. Carosabilul devenise ud, iar asta s-a simţit imediat asupra stabilităţii maşinii. Cu sistemul de stabilizare decuplat, pe carosabilul ud cu atâta putere şi la o asemenea viteză, e ca şi cum ţi-ai semna benevol sentinţa. Aşa că am inclus sistemul de stabilizare înapoi şi mi-am continuat drumul...

Am continuat ore şi ore în şir... Apoi mi-am zis să îmi setez ca destinaţie un oraş mai aproape de sudul Germaniei, Regensburg. Am pornit într-acolo, însă, după cele câteva sute de kilometri
parcurşi deja, iar rezervorul meu se apropia de o limită inferioară nedorită. Maşina asta consumă cam 14 litri la sută când o alergi la viteze atât de mari. Am realimentat şi, în timp ce mă îndreptam spre destinaţia mea, începuse să se facă de ziuă. Ploua
destul de intens pentru a-mi
strica plăcerea condusului unei
decapotabile.

Am oprit dimineaţa pentru un
covrig bavarez şi o cafea, la o
staţie de alimentare. Ăsta avea
să fie dejunul meu în această zi.
Sorbeam cafeaua şi priveam
exemplarul ăsta de M4. Arată
al naibii de bine, acum că
lumina zilei mă lasă să-l admir.
Prizele de aer sunt imense şi
agresive, fantele aripilor faţă
îţi inspiră puterea de sub capotă,
iar frânele alea imense, vopsite în auriu, îţi amintesc că performanţa adevărată înseamnă atât putere de accelerare, cât şi putere şi precizie de frânare.

E dată naibii maşina asta. E afurisită rău de tot. Nu are un singur caracter, clar, puritan, tăios. Poate fi o decapotabilă şic, cu habitaclu alb, cu
care să rulezi pe coasta din Monaco cu eşarfa în vânt, fără a-şi dezlănţui vreodată întregul potenţial. Poate să te ameţească cu nişte acceleraţii şi zmuncituri mecanice, atent controlate de creierii ei electronici, astfel încât, dacă nu prea ştii ce să aştepţi de la un BMW M de talia asta, să-ţi pară că acesta e apogeul performanţei
fioroase. Însă nu acolo se ascunde el. Abia când acordezi instrumentul ăsta mecanic ca un maestru, punându-i fiecare element în regimul potrivit şi decuplându-i acei creieri electronici, descoperi minunăţia mecanică a ingineriei acestui model. Şi, din fericire, acolo, pe un circuit sau un drum de mare viteză, când o dezbraci de artificii, maşina asta nu te dezamăgeşte. Se
simte că fiecare component al ei a fost gândit minuţios de minţi inginereşti pricepute. Se simte echilibru perfect în stil BMW. Se simte performanţă explozivă în stil BMW M. Se simte ca unul din cele mai puritante şi bune BMW-uri M moderne. Se simte ca o
maşină cu care se poate merge pe lateral, în derapaj controlabil. Se simte ca o maşină sportivă pur-sânge. Însă toate astea nu le veţi putea simţi în regimurile implicite ale maşinii. Şi de asta-mi pare rău. Asta mă face nostalgic după V8-ul imens de sub
capota predecesorului său. Aş vrea o maşină care să fie un pic nebună întotdeauna, nu doar atunci când stau zece minute dintâi s-o acordez în tonalitatea sportivităţii pure. Dar asta e preţul plătit siguranţei, tehnologiilor moderne şi poate tendinţei de a cuceri
noi clienţi, mai puţin extremişti în ale condusului. Nouă ne rămânem să ne consolăm cu ideea că ipostaza extremă a acestei maşini este prezentă pe ea şi e posibilă, chiar dacă e ascunsă!

Cât costă maşina asta în Moldova? Ei bine, un BMW M4 Cabrio porneşte de la 64,120 euro. Dar, aşa cum ziua ploioasă a testului nostru aproape că nu ne-a permis să ne bucurăm de plafonul
retractabil şi nici n-am simţit prea mult utilitatea lui pentru defilări mondene, cel puţin nu cu un M4, noi v-am recomanda să optaţi pentru un M4 Coupe, cu motor identic şi design similar. E şi cu aproape 5,000 euro mai accesibil, apropo!
PiataAuto.mdIlie Toma
3
5,764
GALERIE FOTO (52 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!