Pagina principală
Anunţuri auto
Cumpăr vând
Ştiri
Teste drive
Automobile noi
Club
Magazin auto
Service A-Z
Citroen C4 Cactus
12 Martie 2016
Aţi fost vreodată în Franţa? Prin Paris, mai ales, sau prin alt orăşel sufocat de străduţe mici, parcări înguste şi haos în trafic? Atunci cu siguranţă aţi observat că mai toate maşinile sunt pline de zgârâieturi de jur-împrejurul lor – de la cele mai noi şi mai scumpe, până la cele mai vechi şi ofilite. Ba mai mult,
francezii s-au obişnuit într-atât de mult cu aceste zgârâieturi, încât parchează prin contact fizic direct al maşinii lor cu maşinile din jur. Ce mare treabă, încă o zgârâietură pe lângă sutele de zgârâieturi deja existente pe o bară de protecţie sau o aripă?...

Nu ştiu cum alţii cum sunt, dar eu de multe ori, copil fiind şi văzând maşini accidentate uşor sau zgârâiate, mă întrebam de ce oamenii nu construiesc o bară de cauciuc în jurul maşinii, la fel ca la maşinuţele electrice din parcurile de distracţie, astfel încât toate contactele uşurele şi micile accidente ar trece fără nici o urmare şi fără nici un cost de reparaţie?

Ei bine, punând cele două situaţii
de mai sus cap la cap,
tot francezii sunt cei
care au inventat soluţia. Se pare că cine are problema vede şi cel mai clar soluţia. O soluţie de-a dreptul trăsnită în comparaţie cu practica industriei auto. Auzi tu, să facă cineva o maşină cu cauciuc de jur împrejur, astfel încât micile contacte să nu se lasă cu urmări? Să facă o maşină cu care să nu-ţi fie frică să mergi în Franţa, şi eventual s-o laşi parcată undeva, expusă altor manevre de parcare prin „contact fizic”?!
Haideţi să ne răsuflecăm mâinile şi să vedem cu ce avem de-a face astăzi. O fi maşina asta visul celor mulţi şi multe, care au trecut cel puţin odată prin mâhnirea unei zgârâieturi sau a unei parcări nereuşite? Şi ce se mai ascunde dincolo de brâul ăla de protecţie din cauciuc?
Soare

Te uiţi la maşina asta, aşa galbenă cum e ea, şi-ţi zici că afară va fi întotdeauna soare. Chiar şi atunci când sunt nori pe cer, ea tot îţi spune că e soare, de fapt. Pare un concept, mai degrabă, din alea demenţiale aduse de Citroen sau de nebunii de la Rinspeed pe la Geneva,
pe care tot vezi căţăraţi tineri nonşalanţi, frumos bronzaţi, îmbrăcaţi în trend cu emblema aia de crocodil Lacoste pe piept, zâmbind a viaţă liberă, după cum au văzut în filmele de la Hollywood. Citroen C4 Cactus, maşina cu nume de plantă spinoasă, îţi inspiră aventură şi viaţă complet liberă, îţi inspiră plajă şi volei pe nisip, îţi inspiră surfing şi multă,
nesfârşită tinereţe! E o maşină într-atât de frumoasă, cap-coadă, încât tot te mai întrebi dacă e sigur un model de producţie, şi nu un concept. E aproape prea frumoasă şi liberă ca să fie adevărată! Francezii n-au zis „bonjour” de două ori când au creat maşina asta, ci par să se fi apucat de ea cu o inspiraţie din aia rară şi s-o fi dus la capăt dintr-o bucată, într-o singură zi şi-o noapte, aşa cum se nasc marele opere. Şi uite că în tot designul ăsta
excepţional, francezii au mai reuşit să integreze foarte funcţional şi pernuţele alea de aer, numite „airbump”, de jur împrejurul maşinii. Sunt moi, sunt de cauciuc, şi nu se supără să le apăsaţi, Dvs. sau vreo bară de protecţie a unei maşini ce se parchează alături. Deşi par amplasate celular pe maşină, să ştiţi că acoperă cam vreo 99 la sută din situaţiile posibile de contact, pentru că au înălţime, unghi şi amplasare foarte
bine gândite. Frumos şi practic în acelaşi timp, cum mai rar se întâmplă! Voila!

Vocal trance

Aşa cum atmosfera unei piese bune de trance condimentată de o voce potrivită îţi inspiră libertate, nemărginire şi poftă de acţiune în acelaşi timp, interiorul
lui Citroen C4 Cactus îţi inspiră exact aceleaşi chemări spirituale de vocal trance. Moden, libertin, nonconformist, cutezant şi pe alocuri sfidător – habitaclul maşinii îţi aduce ambianţa unei sufragerii pe patru roţi. Uitaţi de clieşeele tradiţionale dintr-o maşină. Ştim cu toţii că „tinerii din ziua de azi” dau mai degrabă şi cu bucurie bani
mari pe ultimele modele de telefoane
decât să-i dea pe o maşină. Pentru
ei nu mai e important cum sună
motorul, cum te împinge-n scaun
acceleraţie. „Come on, get serious”,
ar zice aceştia. E mult mai important
pentru ei modul în care pot convieţui
cu o maşină, libertatea de care se pot
bucura la bord, preferabil nu foarte
diferită de sufrageria şi balconul de
acasă. E mult mai important pentru ei modul de interacţiune cu maşina, preferabil cât mai aproape de un smartphone – ai apăsat 2-3 butoane intuitive şi gata! Ai rezultatul pe faţă!

Ia’ priviţi schimbătorul ăsta de viteze din Citroen C4 Cacuts! Îîîîî, nu, nu levierul ăla mare de pe centru – aceea e frâna de mână. Schimbătorul! Unde naiba e schimbătorul? Aaa!! Generaţia smartphone! Ia uite pe consola centrală ce butoane frumoase şi măşcate avem! D, R şi N – trei butoane simple şi clare, păcat că nu-s puse pe un
touchscreen. Iar ca să fie mai clar, D are şi o săgeată în sus lângă el, adică înainte, şi R are o săgeată în jos, adică înapoi. Gata, v-aţi şi prins deja cum să conduceţi maşina asta! Vedeţi cât de simplu e tot în lumea tinerei generaţii?
Iar generaţia tânără a învăţat să împartă totul, de la postări în reţele sociale la maşini. Şi de ce n-ar împărţi şi o banchetă atunci? Aşa că cei
de la Citroen au pus o ditamai
canapea în maşină, în faţă, cu
nişte scaune late ca la mama
acasă şi o cotieră subţire la
mijloc, care poate fi ridicată
în sus dacă apeşi butonul
imaginar „Share” şi atunci
stai lipit de pasagerul de
alături, îi mai tragi un
ghiont cu antebraţul
sau cu umărul din când
în când, că doar sunteţi
tineri şi plini de
viaţă! Dacă să încinge atmosfera, nu vă faceţi griji, aveţi un sistem de climatizare cu guri de ventilare semănate peste tot, toate asimetrice, care să vă aducă briza primăverii în habitaclu. Dar unde-s
comenzile climatizării? Iar aţi uitat şi am uitat şi noi că vorbim de o maşină cu nume de floare, creată pentru generaţia Smartphone. Unde pot să fie toate comenzile dacă nu pe tableta aia
imensă de pe centrul planşei de bord? Toate-s acolo, şi climatizare, şi datele de călătorie ale maşinii, şi sistemul de navigare, şi, evident, toată muzica şi interacţiunea maşinii cu telefoanele
din buzunarele Lacoste ale tinerilor de la bord. Doar viteza a fost pusă în faţa ochilor şoferului, afişată tot digital, evident, să nu se obosească tânărul de la volan cu nişte cadrane circulare ca ceasornicul de buzunar al bunicului.
Până şi nivelul combustibilului din rezervor e afişat de parcă e nivelul bateriei unui telefon! Turometru? Nooo! Nu există aşa ceva, dragilor, cui îi poate veni prin cap să ştie câte turaţii per minut face acolo sub capotă, motorul? Se poate face share pe reţele
sociale la asta, ar acumula like-uri? Mmm.. Un check-in măcar? Nu, parcă. Atunci la ce bun? Lasă motorul să-şi facă treaba cu viaţa lui, să ne propulseze înainte şi să nu ne bată la cap cu cifre inutile!
Şi dacă tot nu trebuie să-ţi oboseşti prea mult ochii cu cifre şi cadrane, ai timp mai mult să admiri tapiseria asta frumoasă, profilările banchetei, mânerele alea din piele de pe uşi, de zici că-s de la genţile Louis Vuitton. Plasticul de jos e mai funcţional, dar în rest ambianţa acestui Citroen cu nume de floare spinoasă e foarte plăcută la
atingere! Şi spaţiu există
mult, dacă tot am zis că
maşina merge pe ideea
împărţirii. Până şi în spate
doi-trei tineri arătoşi se pot
simţi confortabil, chiar
dacă-s înalţi peste medie!
Tinerii moderni de pe
bancheta spate, însă, nu
vor avea parte de guri de
ventilare dedicate
decât cele standard, de
sub scaunele faţă,
fără ceva adiţional de
pe tunelul central. Iar
partea cea mai curioasă
este că geamurile
spate nu se deschid
tradiţional, prin
culisarea lor în jos,
ci unghiular, prin
îndepărtarea
părţii spate a geamului de caroserie.
Iar soluţia asta a economisit foarte
mult spaţiu interior al panoului
portierelor spate, aşa încât au apărut
nişte locuri imense de depozitare,
de zici că încap vreo cinci tablete în
fiecare şi două două selfie-stick-uri.
Iar dacă nişte tineri mai daţi cu
surfingul sau cu schiatul vor să ia
nişte plăci de surf sau schiuri mai
lungi cu ei, francezii au montat nişte
bare de pavilion albe, foarte stilate,
care pot face asta. Consideraţi că
au pre-instalat o aplicaţie de genul
„mers la surfing sau schi” pe
gadgetul ăsta, că-mi vine să-i zic
gadget, nu maşină! Iar de restul
genţilor nu vă faceţi griji –
portbagajul lui Citroen C4 Cactus
e destul de practic configurat şi
încăpător, spre uimirea noastră,
dacă tot vorbim de un design
atât de neordinar.
Ei bine, gadgetul ăsta cu nume de floare are totuşi patru roţi, un motor, o cutie de viteze şi un volan şi se presupune să te ducă din când în când, sau chiar mai des, din punctul A în B. Haideţi să vedem cum o poate face, deci – cum şi cu ce senzaţii se conduce sau se călătoreşte la bordul lui C4 Cactus!
Crima perfectă

O maşină cu nume de floare spinoasă nu putea veni decât cu cutii de viteze automate pe ea, altfel ar fi de neînchipuit. Prin urmare, nu căutaţi cutii de viteze manuale, ele nu există. În ţara noastră există două motorizări din care puteţi alege – una pe benzină, cu 3 cilindri, de 82 CP, şi alta diesel, cu 4 cilindri, de 92 CP. Dacă sunteţi curioşi de date tehnice, vă zicem că motorizarea diesel livrează şi 230 Nm la 1,750 rpm, dar cu siguranţă tinerii voioşi nu şi-ar prea bate capul cu asemenea cifre. Mult mai important ar putea fi consumul declarat oficial de 3.5 litri/100 km, pe care noi îl vedem mai degrabă ca vreo 4.5-5.0 litri în condiţii reale. Cu alte cuvinte, „bateria” unui Citroen C4 Cactus va fi cu siguranţă mai longevivă decât cea a unui smartphone – cu un
plin de 45 de litri puteţi trăi vreo două săptămâni în oraş până la aprinderea rezervei şi aproape o mie de kilometri în afara lui (chiar şi peste o mie dacă veţi avea un regim foarte eficient).

Dar hadeţi să vedem cum se conduce minunăţia asta de maşină, aspectul căreia ne place nouă atât de mult! Ei bine, noi conducem motorizarea diesel şi răspunsul e un pic cam neaşteptat. Motorul maşinuţei împinge destul de bine, dar cutia de viteze e una oribilă. Motorul nu te împinge în scaun de la forţa acceleraţiilor, dar elasticitatea lui e
bună şi cuplul ăla pare suficient pentru un ritm demn. Însă cutia de viteze – ea e cea pe care nici măcar generaţia smartphone n-ar putea-o înţelege bine. Adică operarea ei e aparent simplă – 3 butoane, înainte, înapoi şi pe loc, dar felul în care cutia de viteze automatizată schimbă, de fapt, treptele, e pur şi simplu derutant. Porneşti cu maşina, în prima treaptă, apoi simţi o pauză de tracţiune şi chiar o frână, timp de aproape o secundă, în care cutia schimbă treapta a doua. Apoi urmează ridicarea normală în turaţii, cu
dinamism bun, a motorului către a 3-a treaptă, apoi din nou aproape o secundă de pază şi un pic de frânare, timp în care cutia îşi face mendrele şi pune treapta a 3-a în funcţiune. Doamne! Am mai condus cutii din astea robotizate, dar niciodată nu am simţit ca ele tocmai să frâneze când schimbă trepte şi s-o facă atât de încet! Noi pricepem că cei de la Citroen s-au
gândit că generaţia smartphone nu e prea exigentă la substratul tehnic al unei maşini, dar nici chiar să le pui o asemenea cutie! Treaba devine de-a dreptul periculoasă atunci când vă porniţi într-o intersecţie după ce aţi cedat trecerea, de exemplu. Oh,
avem un coridor liber, să mergem! Apăs pedala acceleraţiei cu putere, maşina porneşte pofticios în treapta 1, şi reuşesc să trec jumătate de bandă şi să fac un sfert din virajul la 90 de grade pe care trebuie să-l fac şi aici brusc vine
pauza aia nenorocită cu frânare, a cutiei de viteze! Kamazul! Kamazul! Se apropie Kamazul din stânga, care părea departe de tot când am pornit! Hai! Mişcă, Cactusule! A venit şi treapta a doua şi ne-a scos până la urmă din faţa Kamazului, dar doamne, ce ar face o doamnă gingaşă şi zglobie vâzând Kamazul în stanga şi Cactusul ocupat cu schimbarea treptei în mijlocul intersecţiei în faţa ei? „Încet şi suav” e bine când e vorba să faci dragoste, dragi francezi, dar la schimbarea
treptelor unei transmisii „repede şi prompt” e bine!

Apoi mi-am zis că trebuie să existe o rezolvare mecanică a acestui risc de intersecţii. Cam toate cutiile robotizate pot fi trecute pe regim manual şi asta înseamnă că poţi ţine treapta 1 cât vrei tu, până treci de intersecţie de exemplu. Dar cele 3 butoane de mânuire a cutiei de viteze n-au aşa ceva. Există padele pe volan, mi-am zis, hai să le apăs, să trec maşina în regim manual! Am apăsat, am pornit rapid şi din nou în mijlocul intersecţiei maşina mi-a schimbat treapta. Pentru că, vezi tu, regimul manual se activează doar când
eşti în mişcare şi tragi de una din padele, retrogradând treapta, spre exemplu. Dar la pornire n-o poţi face. Inginerul ăla care a gândit toată treaba asta trebuie tras de păr, cel puţin. M-am gândit atunci că maşina asta poate fi crima perfectă. Îi faci un cadou frumos şi onorabil viitoarei victime şi apoi Kamazul rezolvă în câteva zile... „Make it look like an accident”, cum i-ar zice şefa MI-6 lui James Bond...
De altfel, maşina nu merge deloc rău, ba chiar are o suspensie bună, care nu se sfieşte de denivelări, şi are şi o gardă la sol ca un SUV / crossover normal, cu care să te mai aventurezi pe o plajă, pe un macadam, pe o bordură. O maşină cu o geometrie foarte bună, deci, şi cu senzaţii foarte potrivite în volan, care să fie atât pe placuri tinerilor şi tinerelor zglobii în veste Lacoste, cât şi a celor mai tehnici din fire. Şi motorul e foarte
bun, şi are şi un consum real foarte acceptabil, or, nouă ne-a ieşit un consum urban de 6.2 litri/100 km cu un regim destul de chinuitor prin capitală. Cu un ritm mai lejer suntem siguri că o puteţi ţine în zona a 5 litri şi ceva! Deci Citroen C4 Cactus e o maşină cu un design exterior extraordinar, o ambianţă interioară superbă şi calitativă, un motor bun, o suspensie bună şi o direcţie plăcută şi toată compoziţia admirabilă e denaturată doar de cutia aia de
viteze. Bănuim că se poate obişnui cumva să trăieşti cu ea, să nu te porneşti în intersecţii când coridorul de trecere nu e suficient de mare, să ai mai multă răbdare cu ea, dar totuşi, păcat de restul maşinii şi de ideile astea năstruşnice, puse atât de frumos pe un automobil! Maşina asta ar putea fi extraordinară în toate, aşa, pur şi simpu!
Cât costă Citroen C4 Cactus în Moldova?

Să ştiţi că piaţa noastră beneficiază doar de două nivele de dotări, relativ generoase, pentru C4 Cactus. Primul e Feel, care e de fapt al doilea nivel ierarhic la el acasă, în Franţa, iar cel super generos e Shine, testat de noi
astăzi şi care în Franţa e aproape în topul absolut la ce poţi avea pe această maşină cu nume de floare. Un C4 Cactus cu motor pe benzină costă 13,500 euro în dotare Feel şi 14,500 euro în dotare Shine. Dieselul testat de noi costă 16,500 euro în dotare Feel şi 17,500 euro în dotare Shine, asemenei exemplarului testat de noi. Exemplarul
din mâinile noastre a mai beneficiat de tapiserie specială, nuanţă specială de caroserie, jante mai mari şi sistem de asistenţă avansată la parcare, care i-au adus preţul final la 19,000 euro. Nu e puţin, dar maşina asta lasă totuşi
impresia uneia excelent dotate, aşa că înţelegi unde s-au dus cei 19 mii de euro. Indiferent de motorizarea pe care aţi alege-o, mergeţi pe varianţa dotării Shine – e mult mai consitentă la o diferenţă rezonabilă de preţ faţă de echiparea incipientă.
Verdict: vezi mai sus

Aici cam ar trebui să mai repetăm, pe scurt ce am spus mai sus. Dar am scris totul dintr-o răsuflare în acest test, încât nu mai putem extrage vreo bucată scurtată cumva. Aşa că, dacă aţi citit totul până aici, vă este deja clar verdictul nostru despre maşină, iar dacă n-aţi citit, trebuie să o faceţi, pentru că altfel nu veţi putea înţelege tabloul complet a ceea ce înseamnă un Citroen C4 Cactus! Tare deocheată maşină! Memorabilă! Voila!
PiataAuto.mdIlie Toma
1
2,626
GALERIE FOTO (68 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!