Pagina principală
Anunţuri auto
Cumpăr vând
Ştiri
Teste drive
Automobile noi
Club
Magazin auto
Service A-Z
Noul Mercedes-Benz SLC
26 Mai 2016
Acest test drive e realizat în aceleaşi zile în care am fost alintaţi de producătorul german pe Coasta de Azur, tot acolo unde am testat şi noul S-Class Cabriolet, dar şi interpretarea lui AMG. Prin urmare, răsfăţul nostru a continuat şi mai departe, doar că de această dată am avut în mâini o altă decapotabilă – mai compactă, cu doar două locuri, cu plafon rigid – un roadster de fapt. E vorba de noul Mercedes-Benz SLC, un model cu nume nou, dar care reprezintă, de fapt, un facelift al ultimei, actualei generaţii SLK, pe care noi am testat-o acum aproape doi ani în Germania. Noul nume a fost necesar pentru alinierea la proaspăta nomenclatură a celor de
la Mercedes-Benz, sugerând încadrarea lui ierarhică mai apropiată de Clasa C.

Atunci când am testat Mercedes-Benz SLK, în anul 2014, am avut norocul să punem mâna pe ultimul mohican – versiunea SLK 350, care avea sub capotă un motor aspirat V6, pe benzină, de 3.5 litri, tot el fiind cel mai puternic propulsor pe benzină al modelului, dacă nu luam în calcul versiunea AMG. Odată cu actualizările şi botezarea cu un nou nume, proaspătul SLC a renunţat în totalitate la motorul aspirat natural, iar acum cel mai puternic propulsor pe benzină, exceptând versiunea AMG, se află sub capota
versiunii SLC 300, dar aici vorbim deja de un motor turbo, de 2.0 litri şi 245 CP. Şi uite că în această zi însorită pe Coasta de Azur am onoarea să conduc anume motorizarea de top a noului Mercedes-Benz SLC – SLC 300.

Oriunde ai privi pe aici, toate-ţi amintesc că te afli în capitala luxului. Şi, deşi noul Mercedes-Benz SLC nu mai are prezenţa opulentă a lui S-Class Cabriolet, testat cu o zi înainte, acesta face parte comună cu peisajul. Ba chiar îţi sugerează o atitudine mai egoistă, a unui om satisfăcut de viaţă, care ştie să absoarbă plăcerea fiecărei clipe şi, evident, a condusului unei maşini corect de agile pe Coastă...
Evoluţie de roadster

Dar designul modelului nu s-a schimbat prea mult odată cu atribuirea noului nume, păstrând aceleaşi proporţii excelente de roadster clasic, cu centru de greutate coborât, o capotă lungă şi
locuri deplasate puternic spre puntea spate. Totuşi, calandrul, blocurile optice şi barele de protecţie au devenit mai fluide şi mai apropiate de filosofia de design a noului C-Class. Şi, în ciuda faptului că noi avem o afinitate deosebită faţă de actualul C-Class, dacă privesc noul SLC şi SLK-ul de dinainte trebuie să recunosc că-mi place mai tare designul de dinainte de facelift. În special, îmi plăcea calandrul puternic profilat, în stilul lui CLS, ieşit un pic în faţă şi conturat până mai jos, după locul de amplasare al plăcuţelor de
înmatriculare. La noul SLC calandrul este ceva mai fluid profilat, cam ca la C-Class, poate chiar şi mai fluid, iar bara de protecţie imită din nou aceleaşi elemente de bază a familiei Clasei C. Îmi place aspectul noului SLC, dar dacă privesc SLK-ul de dinainte, tot mai agresiv şi mai puritan îmi pare acela.

La posterior modificările sunt mai puţine şi ţin doar de consistenţa blocurilor optice şi a barei de protecţie, cu tot cu guri de evacuare. Iar pe lateral aproape
că nu se remarcă schimbări, aşa că cei îndrăgostiţi de proporţiile corecte de roadster, ca şi mine, pot savura în continuare silueta noului SLC.

Dacă cineva se plângea anterior de acoperişul textil al lui S-Class Cabriolet, pe care noi, dimpotrivă, îl apreciam, atunci SLC vine cu plafon rigid, care e acţionat automatizat, la comanda unui buton, dar e nevoie să aveţi o viteză
redusă în mişcare în timp ce operaţi plafonul. Această soluţie poate fi preferată de mulţi cumpărători, dar îl face pe SLC mai greu faţă de cazul în care ar fi beneficiat de un plafon textil. În schimb, plafonul are o trapă panoramică, a cărei transparenţă poate fi ajustată prin apăsarea unui buton, graţie sistemului ăla drăcos, numit MAGIC SKY CONTROL. Iar dacă e să ne întoarcem înapoi la greutatea maşinii, aflaţi că un SLC în motorizare
entry-level pe benzină cântăreşte 1,535 kg la gol, aproape identic ca un C-Class C 180 mai mare în dimensiuni – 1,530 kg. Iar cu acelaşi motor sub capotă, SLC-ul e un pic mai lent chiar. Deci, plafonul rigid aduce şi un revers al monedei, pe lângă comoditatea exploatării.

Totuşi, noi am venit pe Coasta de Azur pentru a ne bucura de cerul liber şi vederile de excepţie. Aşa că am coborât plafonul şi ne-am făcut comozi la volan.
Plăcere în doi

Deoarece vorbim de un roadster în formulă clasică, noul Mercedes-Benz SLC oferă doar două locuri în habitaclu, iar dimensiunile habitaclului sunt destul de compacte, astfel încât unghiul spătarului scaunelor, spre exemplu, nu poate fi prea mult îndepărtat spre spate, impunându-vă prin urmare la o poziţie mai corectă şi mai sportivă la volan. Eu
am dat iniţial scaunul aproape la maxim spre spate, deşi acesta rămăsese tot aproape vertical din cauza deplasării şezutului ceva mai departe. Mi-am
găsit în cele din urmă poziţia perfectă în scaun, în ciuda înălţimii mele de aproape 1.90 metri şi m-am bucurat să văd că linia superioară a parbrizului trece mai sus de capul meu, protejându-mă de curenţii aerodinamici. Astfel, în ciuda dimensiunilor compacte ale maşinii, orice adult mai înalt va încăpea
fără probleme la bordul ei. Totuşi, spătarele scaunelor nu trebuiesc lipite de peretele din spatele lor – eu am făcut iniţial asta şi după câteva secunde de mers am constatat că pielea lor se atinge de plasticul de acolo şi provoacă un scârţâit nedorit. Aşa că a trebuit să îndepărtez vreo câţiva milimetri spătarul şi astfel sunetul a dispărut.
Centrul de greutate coborât se simte imediat de la volan, întrucât poţi avea o poziţie fascinant de coborâtă, ca într-un roadster clasic. Volanul, cotiera, zona de susţinere a mâinii stângi de pe portieră – toate sunt concepute pentru a-ţi favoriza o poziţie sportivă şi confortabilă de condus! Mi-au plăcut
aceleaşi elemente şi la
SLK şi mă bucur că ele au
rămas intacte şi la noul SLC.

De altfel, şi designul planşei
de bord aproape că nu s-a
modificat – aceeaşi zonă
mediană cu comenzi pentru
sistemul multimedia, aceleaşi
comenzi pentru sistemul de
climatizare. Chiar şi rotula de
interacţionare cu sistemul
multimedia, poziţionată pe tunelul
central, a rămas nemodificată, deşi,
în raport cu comenzile similare de
pe modelele mai noi, aceasta pare
deja mai puţin intuitivă. Display-ul
sistemului multimedia a devenit mai mare graţie lăţimii sale mai mari şi a rămas tot încadrat între două prize masive de aer. A fost modificat şi
designul cadranelor de bord, tot în stilul actualul C-Class, dar aici pot spune din nou că designul cadranelor de pe SLK îmi părea mai reuşit pentru un roadster puritan. Noul SLC e unul din puţinele modele actuale Mercedes-Benz, care mai păstrează un levier clasic al cutiei
de viteze automate, montate pe tunelul central, în locul levierului minuscul de lângă volan. Totuşi, SLC vine cu un levier mai mic, faţă de turnul masiv al lui SLK. E niţel incomodă la început punerea transmiei în regim de parcare, întrucât acesta se activează prin apăsarea unui buton, nu prin deplasarea levierului.

Tot incomodă poate părea şi
schimbarea regimurilor de
condus ale sistemului
DYNAMIC SELECT –
acel sistem care schimbă
setările motorului,
cutiei, suspensiei,
direcţiei în regim Comfort, Eco, Sport, Sport+ sau Individual. Dacă la C-Class şi E-Class asta se realizează printr-un comutator intuitiv pe tunelul central, atunci la SLC operarea regimurilor are loc printr-un buton de pe consola centrală, şi astfel trebuie să parcurgi circular toate regimurile înainte de a
ajunge la cel dorit, iar dacă l-ai scăpat, mai faci turul complet al regimurilor o dată.

Noul SLC se bucură şi de tot soiul de chestiuţe, care să ne facă mai plăcute călătoriile cu acoperişul deschis. În spatele scaunelor există o plasă cu rol aerodinamic, ce ajută la dispersarea curenţilor aerodinamici, montanţii laterali şi cel de deasupra parbrizului sunt
bine poziţionaţi în raport cu poziţia pasagerilor, aşa încât să favorizeze o fluiditate bună a curenţilor, iar pe lângă toate sistemul AIRSCARF vă poate învălui gâtul cu un fular imaginar de aer cald, pentru confortul deplin al călătoriilor în aer liber chiar şi în zilele mai reci. Iar în condusul propriu-zis, SLC-ul îşi demonstrează aerodinamica bună şi lipsa deranjamentelor până la viteze de 80-90 la oră, dar ceva mai sus curenţii încep a se simţi un pic mai deranjant. Astfel, aerodinamica şi
intrusivitatea curenţilor de aer e mult mai bună decât la modele non-premium, testate recent de noi, dar nu se ridică la înălţimea unui SL sau a unui S-Class Cabriolet. Destul de firesc, nu?
Suflet de ştrengar

Despre S-Class Cabriolet spuneam că aia nu e maşina cu care să alergi ştrengar pe serpentine, ci mai degrabă să defilezi graţios, chiar dacă vrei s-o faci cu viteză mare. Ei bine, dar SLC-ul de azi e anume acea maşină, cu
care să alergi ştrengăreşte pe seprentine! Centrul de greutate jos, dimensiunile compacte şi suspensia excelentă îl fac extraordinar de agil şi manevrabil în orice viraje, iar volanul său foarte direct şi informativ te provoacă şi mai mult la un condus sportiv, puritan! Practic, atunci când abordezi în viteză un viraj cu noul SLC, nu simţi forţa centrifugă stăpânită de suspensie, ci diminuarea acestei forţe graţie centrului de greutate coborât. Aşa că traversezi traiectorii stânse într-un mod natural, fără încordare. Apeşi pedala acceleraţiei şi întorci plăcut
volanul pe traiectoria dorită, iar maşina ascultă cu excelenţă!

Motorul nostru de sub capotă e unul turboaspirat, şi livrează 245 CP şi 370 Nm, cuplul maxim fiind oferit între 1,300 şi 4,000 rpm. Iar asta înseamnă că până şi la turaţii joase există suficienţă poftă de acceleraţie a acestuia, doar că, dacă apeşi un pic mai tare pedala şi aştepţi ca motorul să prindă turaţii în mod natural, de cele mai multe ori noua cutie de viteze automată cu 9 trepte va retrograda şi motorul va nimeri imediat într-o altă plajă de turaţii. E bine pentru
dinamica generală a maşinii, dar taie un pic din spiritul puritan de condus. Îmi amintesc de motorul imens V6, de 3.5 litri, de pe SLK 350, şi trebuie să recunosc că acolo plăcerea de condus era mai mare, favorizată de dezvoltarea naturală a turaţiilor unui motor cu aspirare naturală şi cilindree uriaşă, în timp ce aici motorul 2.0 turbo de sub capotă se simte ghidat electronic pentru un dopaj sporit, pentru a reuşi să-i imprime maşinii un dinamism comparabil. Şi dacă te împaci cu specificul de condus al unui motor modern turboaspirat, cuplat la o cutie
cu un număr imens de trepte, vei avea într-un final plăcerea unui dinamism pe măsura dorinţelor, doar că spiritul ăla puritan nu mai e la fel de intens aici. Sunt tocmai 9 trepte la număr şi, deşi cutia funcţionează logic, numărul ăsta uriaş de trepte te face să te încurci în urmărirea lor şi în plăcerea acustică a unui motor ce prindea turaţii în fiecare
nouă treaptă, iar pe timpuri avea şi un alt tembru în fiecare treaptă, datorat sarcinii diferite. Acum, însă, aud repetat şi scurt aceeaşi melodie de accelerare, pe care urechile mele n-o mai disting de la o treaptă la alta. Iar dacă mă împinge păcatul să trec cutia în regim manual, încep a mă-încâlci şi mai mult la cantitatea de drepte – înaintea virajului trebuie să cobor şi 3-4 trepte odată cu
frânarea, apoi să tot cuplez următoarele trepte. Prea multe schimburi de trepte, prea mult timp trebuie să dedici acestor operaţii, încât nu-ţi mai rămâne timp să savurezi volanul pur şi simplu, reacţiile suspensiei, frumuseţea priveliştilor. Aşa că n-am mai stat să mă joc în modernismul acestei cutii – am pus pur şi simplu maşina în regim Sport+, cel mai sportiv posibil, şi am continuat
continuat înaintarea pe serpentinele munţilor francezi din apropierea rivierei!

De aici încolo am savurat pur şi simplu senzaţiile din volan şi suspensie, sunetul motorului turat intens şi felul în care noul Mercedes-Benz SLC ia virajele unul după altul. Cu ESC-ul conectat, acceleraţiile forţate în viraje se lasă cu derapaje prea scurte pentru a fi numite drifturi, însă dacă ESC-ul se deconectează şi cel de la volan are suficientă măiestrie de condus, doza de distracţie poate creşte simţitor. Până la
urmă, Mercedes-Benz e un roadster al naibii de plăcut în condus, iar ţinuta lui de drum e pur şi simplu impecabilă, iar de fiecare dată când îi mânuieşti volanul într-un nou viraj, îţi place să-i vezi „nasul” a acela lung din faţa ta, conştientizând că eşti mult mai aproape de axul spate! E o senzaţie specială în această arhitectură a maşinii, pe care doar roadsterele o pot oferi, şi tocmai de asta roadsterele sunt considerate printre cele mai plăcute maşini de condus din lume! Da, Mercedes-Benz SLC are aceeaşi plăcere a ţinutei de
condus ca şi SLK-ul de dinainte, ba chiar acum nivelul de rigiditate a suspensiei poate fi adaptat graţiei sistemului DYNAMIC SELECT, la fel ca şi la C-Class. Ei bine, diapazonul de rigiditate a suspensiei e cam acelaşi ca şi la sedan – de la confortabil şi moale în regim Confort până la impresionant de ferm în Sport+, dar chiar şi în regim Comfort arhitectura suspensiei lui SLC îi păstrează o ţinută de drum excelentă. La fel se întâmplă şi cu volanul – în
regimurile sportive el se rigidizează un pic, dar acuitatea şi informativitatea lui e extraordinar de bună şi în regim normal. Prin urmare, tocmai ţinuta de drum şi senzaţiile din volan formează alura magnifică a noului Mercedes-Benz SLC, cu care să vrei să alergi ştrengăreşte pe serpentinele coastei de Azur, a Alpilor europeni sau pe oricare drum şerpuitor, cu peisaje frumoase în jur.

Dacă fac abstracţie de V6-ele aspirat natural acum doi ani pe SLK 350, trebuie să recunosc că noul motor face o treabă foarte bună. Împinge bine la orice viteză şi-ţi va livra o plăcere de condus suficientă când să-ţi trezească adeseori câte un zâmbet larg pe faţă, mai ales dacă-l vei mai alerga în forţă, să-i auzi şi sunetul bine accentuat de
sistemul de eşapament. Atunci când pedala e apăsată la maxim, maşina te împinge cu forţă în scaun, dar parcă nu tocmai pe atât de dramatic, pe cât m-aş fi aşteptat. Din nou, nu există dramatismul şi senzaţia motorul aspirat natural de cilindree mare de dinainte. Pe hârtie, noul SLC 300 prinde suta în doar 5.8 secunde – o cifră de-a dreptul admirabilă, dar pe viu maşina nu lasă impresia unor asemenea parametri de performanţă, mai ales dacă mă gândesc că sunt la volanul motorizării de top, totuşi, exceptând AMG-ul. În acest context, mă gândesc că şi apariţia unor motorizări incipiente în gama SLC, precum SLC 180, i-a mutilat un pic filosofia de roadster puritan în cea a unei decapotabile mai comerciale, mai accesibile ca şi preţ oferit şi mai
accesibile ca senzaţii şi manieră de condus. O decapotabilă mai obişnuită şi mai convenţională dacă vreţi – confortabilă, premium, ce emană un aer şic veritabil – iar odată cu asta şi mai puţin prezentă în tărâmul roadsterelor cu adevărat puritane în condus, de la motor până la suspensie şi volan, care să-ţi facă şi mâinile şi inima să tremure de emoţii când le conduci. Dacă nu căutaţi acele senzaţii puriste desăvârşite, noul SLC va fi maşina ştrengărească şi tinerească ce vă va oferi mult mai multe emoţii decât puteţi aştepta, iar preţurile sunt relativ pământene odată cu apariţia motorizărilor entry-level: un SLC 180 porneşe în Moldova de la un preţ de 32,930 euro, în timp ce versiunea testată de noi – SLC 300 – îşi ia startul
de la 43,060 euro. Noi zicem că dacă filosofia asta un pic modificată, dar încă foarte emoţională a noului Mercedes-Benz SLC, vi se potriveşte, atunci noul roadster german îşi merită investiţia şi vă va alimenta zi de zi cu senzaţii de plăceri alpine în condus, sunet frumos al motorului, o manevrabilitate şi o direcţie de nota 10, un design la fel de bine proporţionat şi plăcut şi un spirit de
tinereţe nesfârşită, un pic zvăpăiată şi impulsivă, un pic egoistă şi egocentrică. Deci, să recapitulăm: design
extraordinar de bine proporţionat, dar cu mici detalii prea fluid profilate, interior foarte reuşit şi focusat spre plăcerea în condus, un volan extrem de informativ şi o suspensie excelentă, aceste două elemente garantând plăcerea condusului cu o ţinută exemplară, un motor bun şi puternic, dar mai puţin
emoţional decât cel aspirat natural de pe motorizarea de top anterioară a lui SLK.

Iar cei, care vor, totuşi, senzaţii puritane fără compromisuri, mai au o rază de
speranţă: Mercedes-AMG SLC 43! Oare acolo lucrurile stau altfel? Oare acolo intensitatea senzaţiilor e acea supremă şi desăvârşită, sau nu? Ei bine, aflarea noastră pe Coasta de Azur a ajuns imediat după ce am predat
cheile lui SLC 300 la următorul pas logic – Mercedes-AMG SLC 43, cu care urmam să traversez vreo 180 de kilometri de tot soiul de drumuri, dintre care vreo 80 de km de curbe şi serpentine montane. Dar, despre
senzaţiile de la bordul modelului AMG, vă vom spune în următorul test drive Mercedes-Benz!
PiataAuto.mdIlie Toma
1
1,648
GALERIE FOTO (38 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!