Skoda Kodiaq
6 Decembrie 2016
Acest test drive e poate cel mai aşteptat test al anului! Pe de o parte, pentru că Skoda e pe podiumul celor mai îndrăgite şi mai bine vândute mărci în Moldova, pe de altă parte, pentru
că SUV-urile formează peste 40% din piaţa automobilelor noi din Moldova, iar atunci când cele două criterii se unesc pe un singur nou model, de o talie suficient de mare pentru a fi pe placul cumpărătorilor noştri, interesul pentru el este pur şi simplu uriaş. Iar acest interes
imens al Dvs. pentru Kodiaq ne-a fost confirmat până acum de fiecare ştire la subiectul acestui model, dar şi de primele relatări pe viu pe care redacţia PiataAuto.md le-a făcut direct din Berlin, de la dezvăluirea în premieră mondială a noului model ceh.
Iată că la câteva luni distanţă, când uzina Skoda din Kvasiny, Cehia, a început a produce noul Kodiaq, redacţia noastră a fost unica din Moldova, invitată la primul test drive internaţional al modelului. Am mers pe insula spaniolă Mallorca cu o listă enormă de sarcini, întrucât aveam să alegem din zeci de automobile de test, în aproape toate combinaţiile posibile de motorizări. Aşa că, pe de o parte am încercat să intuim cât mai bine combinaţiile cu mai mare priză la publicul din Moldova, iar pe de altă parte v-am cerut şi Dvs. sugestiile, pe care le-am ascultat. Aşadar, pe parcursul celor două zile
de teste drive intense ale noii Skoda Kodiaq, am reuşit să testăm tocmai 5 motorizări şi combinaţii diferite. Le-am ales pe toate cu cutia automată DSG, pentru că ştim că transmisiile manuale nu sunt prea solicitate în Moldova în segmentul SUV-urilor largi, chiar dacă ele sunt non-premium. Patru dintre maşinile testate aveau tracţiune integrală, şi ne-a fost extrem de interesant să vedem şi senzaţiile de pe versiuni cu tracţiune faţă. Am încercat atât diesel, cât şi benzină, versiuni cu puteri de top, dar şi cu valori mai medii şi mai raţionale pentru cumpărători, şi am revenit acasă cu un milion de
impresii, pe care să le înşirăm bine punctat în acest test drive detailat. Şi nu putea fi mai puţin detailat, dacă am testat tocmai 5 versiuni diferite. Nu putea fi mai puţin detailat, pentru că Skoda Kodiaq generează impresii mai multe şi mai curioase chiar decât ne-am fi aşteptat! Aşadar, să pornim la drum!

Am testat:
• 2.0 TDI 190 CP 4x4 DSG
• 2.0 TDI 150 CP 4x4 DSG
• 1.4 TSI 150 CP 4x4 DSG
• 2.0 TSI 180 CP 4x4 DSG
• 1.4 TSI 150 CP 4x2 DSG
Două cuvinte despre design.

Arată excelent. Acestea ar fi două cuvinte, ce-ar descrie perfect designul şi formele noii Skoda Kodiaq. Arată a SUV masiv şi foarte reuşit proporţionat, iar filosofia liniilor mai ascuţite şi profilărilor mai accentuate din gama Skoda îl avantajează pe Kodiaq să
obţină o personalitate mai impozantă. Această percepţie e subliniată şi de grila radiatorului, cu evazări musculoase spre exterior, dar şi de arcurile un pic rectangulare ce adăpostesc roţile, care
mai sunt şi conturate cu zonele de plastic negru. Linia plafonului merge aproape plan spre exterior, fapt care îi subliniază masivitatea. Şi zona portbagajului de asemenea coboară
accentuat abia mai spre posterior. Mai în stilul SUV-urilor clasice şi practice, dar în acelaşi timp toate aceste accente îl fac să pară extrem de proaspăt şi progresiv. Un design foarte reuşit deci, nici nu-mi imaginez cum s-ar fi putut
crea un SUV Skoda mai potrivit decât ceea ce avem azi în faţă.

Şi, apropo, somptuozitatea şi masivitatea în aspect a lui Kodiaq sunt şi mai impresionante dacă arunci o
privire în datele tehnice. Noul SUV ceh are doar 4,697 mm lungime, ceea ce-l încadrează oficial undeva la tărâmul dintre SUV-urile medii şi compacte! Compacte! Auzi, tu, Kodiaq compact?! Paradoxal, dar Kodiaq e doar cu 4 cm
mai lung decât Skoda Octavia în lungime, dar asta e filosofia Skoda – să fie undeva cu un pas în alt segment, să ofere întotdeauna un pic mai mult decât te-ai putea aştepta, un soi de inteligenţă de a muşca din beneficii mai mari cu mai puţin! Aşa o spune şi sloganul mărcii, SIMPLY CLEVER, iar noul Kodiaq aduce şi mai multe elemente din astea pur şi simplu mai isteţe şi mai inteligente. La exterior, de exemplu, zona inferioară a uşilor are nişte suprafeţe din plastic,
boltite spre exterior, astfel încât uşa să nu se atingă de alte obiecte cu părţile metalice, ci cu acel plastic ce o protejează în permanenţă. Iar în interiorul portierelor nu lipsesc legendarele umbrele Skoda, pe care să le scoţi deodată când te prinde ploaia şi vrei să ieşi din maşină, păstrându-te uscat.
Interior

Nu, designul interior al noului Kodiaq nu l-a tras la indigo pe cel de pe Superb. Designerii Skoda au adus o reinterpretare cu elemente noi a filosofiei lor de habitaclu, adaptând-o foarte potrivit la formele mai masive
de SUV. În primul rând zona mediană a planşei de bord îşi face marele efect vizual, dintr-o parte în alta, creând un profil masiv şi un contur reuşit aspectului. Prizele de aer masive sunt verticale la Kodiaq şi sunt încadrate foarte reuşit în interiorul acestui contur, iar adevărata cireaşă de pe tort vine la
încadrarea display-ului mare al sistemului multimedia pe centrul planşei, tot între două guri de ventilare. S-a jonglat foarte reuşit cu formele şi contururile. Şi inserţiile, de lemn şlefuit parcă, din interiorul acestui contur arată bine. În partea superioară, de altfel, planşa de bord este moale la atingere,
dând şi o senzaţie de bună calitate. Volanul e identic celui de pe Superb, iar cadranele de bord au o logică şi o amplasare identică, dar un design uşor diferit al zonei de inscripţie a cifrelor.
Consola centrală e de asemenea uşor modificată, aici făcându-şi loc un spaţiu de depozitare de 1 litru – pentru obiecte nu prea mari, la prima întindere a mânei. Un lucru foarte curios se află
pe tunelul central. E vorba de suportul pentru pahare, care are nişte reliefări în postamentul său, rolul cărora nu-l pricepi din prima. Dar ele au menirea să blocheze eventuala sticlă cu apă pe
care ai putea-o pune acolo, să nu se
rotească în jurul axei sale, astfel
încât s-o poţi deschide şi închide
cu o singură mână.
Simplu şi eficient.
În parte dreaptă a planşei Skoda Kodiaq nu are un singur sertar, ci tocmai două – unul în locul obişnuit, mai inferior, şi altul chiar în interiorul conturului median de care vorbeam mai devreme, acest din urmă spaţiu fiind
chiar mai mare decât cel clasic. Asta a putut fi posibil datorită reamplasării airbag-ului pentru pasager în partea superioară a planşei de bord, astfel făcându-se loc pentru un nou spaţiu de depozitare.
În general, calitatea materialelor din noua Skoda Kodiaq e foarte bună, fie că ne referim la polimeri, plastic sau tapiserie. E undeva la nivelul lui Superb, cu un uşor avans dat de noile materiale, precum inserţiile de pe planşa de
bord. Există şi ceva mai mult piano black în zona consolei centrale, în pas cu trendul actual al lumii auto. Ergonomia interiorul e la fel de germanică şi intuitivă ca şi la alte
modele Skoda, deci Kodiaq stă foarte bine la acest capitol.

Totuşi, atunci când am urcat în primul minut la volan, am avut o primă
incomoditate. Mi-am dat scaunul ceva mai jos, mi-am reglat oglinzile şi volanul, şi când am vrut să pornesc la drum, am constatat că nu pot atinge cotiera cu cotul, dacă stau cu mâinile pe volan,
de parcă ar fi prea jos poziţionată. Să ţin volanul cu o mână nu era o soluţie, nici sigură, nici comodă. Apoi, mi-am amintit că am de-a face cu o Skoda, şi mi-am amintit de Superb, unde cotiera
se poate ridica vreo 2-3 centimetri în sus în partea din faţă, de parcă ai deschide-o. Am încercat să fac acelaşi lucru la Kodiaq şi intuiţia a dat rezultate – e acelaşi sistem, iar acum pot ţine
cotul pe cotieră la un drum lung, având în acelaşi timp mâna dreaptă pe volan.

Pedalele cu inserţii metalice ale lui Kodiaq sunt extrem de plăcute şi
estetice – sunt poziţionate foarte corect, iar cu nişte papuci cu talpă mai subţite simţi profilarea lor, ceea ce-ţi inspiră o conexiune mai bună cu maşina.

Dacă vrei să arunci o privire sub capotă, dai peste o ciudăţenie. Capota nu poate fi deschisă până nu deschizi uşa şoferului. Mânerul de deschidere a capotei e poziţionat în aşa fel, încât e blocat de uşă când vrei să-l tragi, iar ca să-l deblochezi, uşa trebuie să fie deschisă.
Interior. Cât de spaţios e Kodiaq?

Cât de spaţios e noul Kodiaq? Cât loc există pe bancheta spate a lui Kodiaq? Sunt nişte întrebări de mare importanţă pentru noul SUV ceh, mai ales după ce Skoda Superb şi-a alintat cumpărătorii
cu spaţiu pur şi simplu imens rezervat banchetei spate. Haideţi să vedem cum stau lucrurile la bordul lui Kodiaq.

Am luat loc pe bancheta spate a lui Kodiaq în spatele scaunului şoferului, reglat anterior de mine pentru o poziţie
confortabilă de condus. La cei 1.87 metri înălţime, mi-am reconfirmat încă odată ce-am simţit la premiera mondială a lui Kodiaq de la Berlin – aici există spaţiu la fel de uriaş ca şi într-un Superb! Genunchii mei aveau încă vreo 15 cm rezervă în faţa lor, de deasupra
capului – la fel, iar plusul major adus
de Kodiaq este pe lăţime, fiind simţitor
mai lat decât Superb pe bancheta
spate. Astfel, chiar şi cei mai înalţi
adulţi se vor simţi alintaţi în spaţiu la bordul noului Kodiaq, iar când îmi
amintesc de expresia „compact”
din briefing-ul de la începutul acestui
test, îmi reconfirm că acel termen
nu are nici o treabă cu Skoda Kodiaq.
SUV-ul acesta mi se dezvăluie în
cea mai bună tradiţie Skoda,
de a oferi mai mult, mult peste
aşteptări!

Şi mai trebuie să recunosc că ocupanţii de aici pot fi alintaţi cu o mulţime de chestiuţe plăcute, unele opţionale, dar
toate împreună creează ambianţa unei maşini ce te răsfaţă în călătorii lungi. Spătarul scaunului din faţa mea are o măsuţă de plastic, retractabilă, aproape ca într-un avion, pe care o deschid şi constat imediat cât de utilă e o asemenea dotare pentru o călătorie lungă. Din partea stângă a ei iese şi
un suport pentru pahar, iar astfel acesta stă fixat bine acolo în timp ce-ţi iei gustarea. Alături, la geam, am draperii pe care le pot trage pentru mai multă intimitate. De pe tunelul central vin guri de ventilare dedicate, cu ajustare de temperatură, iar începuturile călătoriilor sunt mai plăcute datorită încălzirii
banchetei spate. Ce poţi să-ţi mai doreşti pe bancheta din spate a unui SUV?

Poate doar mai multe locuri, pentru familii mai mari? Ei bine, Skoda Kodiaq poate veni în versiuni cu 5, dar şi cu 7 locuri. La silueta exterioară cele două
versiuni nu se deosebesc deloc. Diferenţa vine doar la apariţia celui de-al 3-lea rând sau scaune, sau lipsa lui. Atunci când acest rând lipseşte, portabagjul e mai mare, în timp ce versiunile cu 7 locuri au minus câţiva zeci de litri volum atunci când au rândul 3 pliat în podea. În ambele cazuri, însă,
portbagajul lui Kodiaq e de-a dreptul uriaş! Deci, dacă socotiţi că aveţi nevoie de al treilea rând de scaune, nu vă răzgândiţi din cauza celor câţiva zeci de litri de volum „mâncaţi” din portbagaj, pentru că acesta oricum rămâne aproape la fel de imens atunci când rândul 3 e rabat. Iar când acesta e
scos din podea, să nu credeţi că nu mai aveţi deloc portbagaj – ba chiar rămâne un volum comparabil cu cel al unor hatchback-uri.

În acelaşi timp, cu spaţiu berechet pe bancheta spate şi un portbagaj care rămâne utilizabil, apare fireasca
întrebare – cât de practice şi
spaţioase sunt scaunele de pe
rândul 3 atunci? Şi răspunsul e
impresionant. Deşi e evident că
acestea nu te alintă, totuşi ele sunt utilizabile, fie de copii sau adolescenţi, fie de adulţi mai scunzi. Mai mult ca
atât, scaunele de pe rândul doi culisează înainte şi înapoi, iar asta înseamnă că, având atâta rezervă de spaţiu acolo, le poţi mişca vreo 10 centimetri înainte şi astfel garantezi spaţiu „uman” pentru ocupanţii de pe rândul 3. Şi pe înălţime e bine, tetierele
nu stau chiar lipide de plafon sau hayon cum se întâmplă la alte SUV-uri cu 7 locuri. Deci, în comparaţie cu alte SUV-uri de dimensiuni exterioare comparabile, Skoda Kodiaq e mult mai practic la capitolul rândului 3 de scaune şi portbagaj!
Primele senzaţii la volan

Dar iată că ajungem şi la partea în care vorbim despre senzaţii directe din condus. În primul rând, de la volanul lui Kodiaq remarci o uşurinţă debordantă de mânuire a acestui SUV imens în dimensiuni şi aspect. Volanul se învârte la fel de uşor ca la un Superb, ba chiar ajungi să te miri un pic de această lejeritate în mânuirea maşinii. Vizibilitatea oferită de maşină e excepţional de bună în toate direcţiile.
Noi am condus doar automobile echipate cu sistemul DCC, cu amortizoare cu reacţii adaptive, cel care e disponibil şi pentru Superb, însă în Moldova el îşi face arareori loc pe exemplarele din ţară, în mare parte pentru că se optează pentru pachetul de drumuri rele. I-am întrebat pe cei de la Skoda dacă şi Kodiaq va avea un pachet de drumuri rele disponibil, pentru că ne îndoiam dacă ar avea nevoie de el, odată ce e un SUV şi mai are şi o gardă la sol generoasă. Şi răspunsul a
fost cel pe care-l aşteptam: Kodiaq nu va avea pachet de drumuri rele, va putea primi opţional doar nişte scuturi adiţionale la partea inferioară pentru regiunile cu drumuri rele. Totuşi, sistemul cu amortizoare adaptive e opţional, fireşte, aşa că vor exista mai multe maşini cu suspensie normală, fără reacţii modificabile. Cei de la Skoda spun că ţinuta de drum a lui Kodiaq cu suspensie mai simplă va fi aproape identică celei din regimul „Normal” de pe Kodiaq-urile noastre, cu DCC.
Senzaţii în condus –
2.0 TDI 190 CP 4x4 DSG


Prima maşină, care mi s-a propus spre test, a fost cea mai slabă motorizare, de 1.4 litri pe benzină, de 125 CP, cu tracţiune faţă şi cutie manuală. Ştiam că primele două reprize de test vor fi cele mai lungi şi trebuia să aleg combinaţiile cele mai interesante, aşa că am zis să
las motorizarea entry-level pe mai încolo. O fi ea interesantă prin prisma „dacă nu e irecuperabil de slabă” pentru Kodiaq, dar nici tocmai într-atât încât să-i dăm prioritate maximă atunci când avem atâtea combinaţii de încercat. Aşa că am solicitat un diesel, dieselul pe care cei mai mulţi dintre cititorii noştri ni l-au sugerat drept prioritar: 2.0 TDI 190 CP 4x4 DSG.
Şi-i înţelegem foarte bine pe cititorii noştri: e firesc să vrei motorizare diesel la un SUV, mai ales la unul de talie mai mare, şi dacă Superb e mai uşor, atunci când vine vorba de un SUV, vrei mai multă putere, iar motorul diesel de 190 CP este în acest moment cel mai puternic propulsor disponibil pentru Kodiaq! Cumva, chiar şi din simpla citire a datelor tehnice îţi poţi da seama că
acesta ar fi cel mai indicat pentru Kodiaq. Dar să vedem dacă în realitate lucrurile stau aşa!

Ştiam dintotdeauna motorul 2.0 TDI al grupului VW drept unul foarte vioi, cu mici ajustări pe diverse modele. L-am condus atât în ipostaza de 150 CP, cât şi în cea de 190 CP şi pe Superb, ultimul şi pe Superb Combi 4x4. Şi mi-a plăcut dintotdeauna, mai ales pe Superb Combi 4x4.

Dar la primul contact cu acest motor pe Skoda Kodiaq, el era de nerecunoscut. Împinge maşina mai puţin pofticios, mai puţin elastic, decât m-a fi aşteptat şi parcă nu se datorează totul numai
taliei mai mari a SUV-ului şi greutăţii sporite. Parcă se simte că ar fi umblat inginerii şi la curba de livrare a cuplului şi puterii, de parcă ar mai fi domolit-o un pic, poate pentru a o conforma la noile realităţi ale emisiilor. În acelaşi timp, pe această motorizare am remarcat şi o lene a cutiei de viteze DSG în a interveni prompt pentru a materializa intenţiile mele. Apăs pedala aproape până la sfârşit, iar cutia nu vrea să retrogradeze, ci aşteaptă motorul să prindă la turaţii. E ciudată senzaţia, şi am impresia că maşina îmi studiază modul de condus primii zeci de kilometri până a se trezi la viaţă.
Apăs cu putere pedala la traseu întins, simt cuplul şi puterea, simt şi un dinamism demn, dar nu e unul care să te fascineze. Apăs şi mai puternic şi în zona a 3.5-4.5 mii rpm simt un hop de creştere a puterii, când maşina-ţi dă dinamismul maxim. Încep să-l simt şi să-l intuiesc, ca să-l folosesc corect în depăşiri. Şi depăşesc – o fac cu încredere, dar în acelaşi timp constat că am nevoie de o distanţă de siguranţă pentru a ajunge la turaţiile cele mai productive şi de a avea dinamismul maxim de care e capabilă maşina, iar
cutia încă ezită să mă ajute prompt la asta. Pe măsură ce conduc mai mult maşina, observ reacţii mai bune şi deja mai potrivite ale cutiei, iar atunci când ea încă se mai încăpăţânează să recurgă la retrogradare, apăs eu padela cu semnul minus de lângă volan şi alerg înainte. Mai departe cutia schimbă insesizabil, prompt şi coerent, doar la
momentul când vrei să accelerezi brusc şi ea ar trebui să înţeleagă intenţia şi să retrogradeze, ea are acele momente de ezitare. Şi din nou, trebuie să menţionez că pe măsură ce-am condus mai mult motorizarea aceasta, peste 100 km, cutia a devenit mai logică şi mai promptă, aşa că, aş considera că peste vreo câteva zile de exploatare
simptomul dispare în totalitate şl transmisia îi învaţă bine manierele celui de la volan.

În timp ce conduc această motorizare pe drumuri relaxate de coastă şi savurez priveliştea, constat că izolarea fonică a lui Kodiaq e bună, dar nu
mai bună ca a lui Superb, iau eu m-aş fi aşteptat la un pic de avans ierarhic. Sunetele ce răzbat din afară nu vin de la motor – care e antifonat foarte bine – ci de la arcurilor roţilor, de la rularea acestora, probabil pentru că aripile sunt acoperite cu plastic, nu cu material izolant, din acela mai moale şi pentru
că au forma aia pătrăţoasă, neregulată. Tot pe aici, în aceste zone lejere, constat deja o cifră superbă de consum: 6.6 litri/100 km!

Ajung într-o zonă de serpentine
strânse şi nenumărate, aşa că ajung
inevitabil să vorbesc şi despre ţinuta
de drum a lui Skoda Kodiaq, dar şi
despre sistemul de tracţiune
integrală, pentru că drumurile de aici
fuseseră adeseori spălate de
umiditatea mării sau de mici râuleţe ce se revarsă peste drum, iar astfel aderenţa în curbe la 180 de grade e solicitată foarte serios.
Primele viraje mă fac să constat imediat că am de-a face cu o maşină cu centru de greutate mai mare. Rulez în modul Normal al suspensiei şi în viraje simt un ruliu destul de accentuat al caroseriei, dar şi un comportament uşor subvirator, ca a unei maşini cu tracţiune faţă. Transferul greutăţii de pe o punte pe alta şi din stânga spre dreapta, gestiunea forţelor centrifuge, are loc ca la o SUV cu tracţiune faţă. Dar conduc
un SUV cu tracţiune integrală, şi abia aştept să vorbesc cu un inginer să aflu ce diferenţial stă între punţi şi cum distribuie el cuplul – permanent sau la necesitate. Senzaţia mea de la volan îmi spune că în mare parte doar puntea faţă primeşte cuplu. Atunci mă decid să apăs mai puternic pedala acceleraţiei în viraje, să fac creierii electronici ai
sistemului 4x4 să înţeleagă ce vreau de la maşină. Şi intenţia mea dă efect. Simt că maşina începe a fi împinsă şi din spate, iar astfel traiectoria şi transferul forţelor e mult mai bun, anulând un pic şi din ruliul de mai devreme. Atunci când dau peste asfalt ud şi maşina pierde aderenţă, intervenţia punţii spate e şi mai promptă, şi maşina e împinsă
pe traiectoria corectă la fel ca în cazul unei tracţiune integrale permanente. Hm... Foarte bivalente senzaţii! Ştiam că Skoda avea diferenţial Haldex între punţi, dar, în virtutea unor interdicţii de comunicare, n-au voie să menţioneze numele Haldex, iar eu ardeam de nerăbdare să-i întreb pe ingineri dacă totuşi între axe e un Haldex, chiar dacă acum comunicatele oficiale nu-i menţionează numele.
Dacă mai temperez spiritul de trecere în viraje, maşina revine la comportamentul mai mediocru în viraje. Afară sunt 15 grade, iar creierii electronici moderni ai sistemelor de tracţiune integrală analizează şi asemenea parametrii, dar şi dacă aţi inclus ştergătoarele sau nu, ca să gestioneze cât cuplu trimit punţii spate în regim constant. Aşa că Skoda pe care o conduc considera că e vară şi nu prea e nevoie de puntea spate. Şi
nu era nevoie pentru siguranţă, ci pentru plăcerea de condus. Pentru că siguranţa era vegheată foarte eficient, şi de fiecare dată când roţile pierdeau aderenţă puntea spate intervenea imediat. Totul funcţionează ireproşabil, diferenţialul stă întotdeauna de veghe şi n-a întârziat niciodată în reacţii!

Iar ca să-mi sporesc plăcerea de condus, includ regimul Sport pe aceste
serpentine. Oh, dragilor! Skoda Kodiaq a devenit deodată altă maşină, cu altă ţinută de drum! Ruliul caroseriei în viraje a fost anulat aproape în totalitate, vectorul luat în curbe strânse a devenit mult mai precis şi exact, bănuiesc că datorită includerii electronice a tracţiunii permanente, iar motorul a devenit mult mai pofticios de putere, încât aş putea spune deja că o am suficientă sub capotă! E o transformare radicală şi impresionantă, mai ales la ţinuta de
drum! Iar eu am mai început a opera cutia şi în regim manual şi uite că SUV-ul acesta a căpătat dinamismul care nu-mi ajungea până acum! Şi-l conduc pe nişte serpentine strânse de tot, cu urcuşuri şi coborâşuri! Ei, asta e cu totul altă treabă!

Şi e bine că-ţi poţi seta un regim individual al maşinii, în care să laşi motorul mai relaxat, spre exemplu, dar să-ţi rigidizezi suspensia, sau orice vrei tu, ca să conduci Kodiaq aşa cum îţi place!
Atunci când includ înapoi regimul Normal după Sport, aproape că mă apucă răul de mare, într-atât de gigantică e diferenţa în ţinuta de drum. Mă testez pe mine însumi de câteva ori, apoi constat că pot să mă forţez să mă adaptez înapoi la ruliul caroseriei, dar e cert că prin asemenea viraje e indicat să se meargă cu suspensia mai rigidă din regimul Sport.

La coborârea din munţi chinui cutia şi mai mult cu retrogradările şi ştiam de
mai demult că DSG-urile n-o duc prea bine cu retrogradările la coborârea în pantă, dar aici transmisia pare mult mai cizelată şi nu are nici o problemă cu asta. Aşa că am savurat coborârea sportivă şi condusul dinamic. Iar după aceste experienţe intense, cutia de viteze a devenit mult mai logică şi mai intuitivă, aşa cum presupuneam mai
devreme. Chiar dacă nu mă întâmpinase tocmai cu braţele deschise, Kodiaq 2.0 TDi 190 CP 4x4 începuse să-mi placă mult de tot şi deja, după aceste experienţe, parcă îmi confirmam aşteptările că anume această combinaţie rămâne a fi cea mai indicată. Am ajuns la finalul primei reprize cu un consum mediu de 7.8 litri/100 km drept
medie globală a segmentului meu mai lejer şi a condusului sportiv la maxim prin serpentine, o cifră foarte demnă zic eu, ştiind cum am condus prin serpentine.

La prima mea destinaţie, am dat peste un prim inginer şi m-am încins într-o primă discuţie căutătoare de răspunsuri
pentru mine şi setoasă de păreri pentru el. Cum se simte motorul 2.0 TDI 190 CP 4x4 ca şi putere, mă întreabă el, şi ceea ce i-am spus lui, vă spun şi vouă: i-a luat ceva timp să se trezească la viaţă, dar s-a trezit şi a început a împinge bine. Ai puterea suficientă pe care ţi-o doreşti, poţi obţine un condus foarte dinamic. Totuşi, nu există un
belşug de putere, o rezervă simţitoare pe care ar fi normal s-o simţi la o motorizare de top a unui model, pentru că aici vorbim, totuşi, de cel mai puternic motor. De ce n-aţi pus şi motorul diesel biturbo de 240 CP pe Kodiaq, motor pe care îl aveţi în grup?, îl întreb eu. Ochii lui îmi spun ceea ce nu-mi poate spune în cuvinte – că aşa
s-a considerat, că ar fi suficientă puterea şi că mai-marii n-au vrut să dea deocamdată undă verde celor 240 CP de pe 2.0 TDI biturbo. Sunt sigur că acel motor ar avea şansa să te dea pe spate de fascinaţie. Iar acesta e pur şi simplu o motorizare foarte bună, suficientă, într-adevăr, doar că fără exclamări.
Inginerul îmi destăinuie şi secretul diferenţialului dintre axe – e un Haldex, de ultimă generaţie, un pic mai nou decât cel de pe Superb. Iar asta înseamnă mai multă gestionare electronică, pe de o parte, cu reacţii mai prompte şi mai bine asigurate în toate situaţiile posibile, iar pe de altă parte tot asta înseamnă că acelaşi creier
electronic recurge la decuplarea punţii spate atunci când consideră că nu e nevoie de ea, făcând maşina de facto drept una cu tracţiune faţă. Teoretic, nu prea există cazuri când ai vrea să ai
tracţiune 4x4 şi să n-o ai deja. Practic, tot e cam aşa, cu singura excepţie a situaţiilor când tu ţi-o doreşti pentru plăcerea abordării virajelor pe asfalt
uscat, pentru traiectorii mai precise şi mai sportive. Pentru că atunci când e vorba de pierdere de aderenţă, sistemul 4x4 face într-adevăr o treabă minunată
Senzaţii în condus –
2.0 TDI 150 CP 4x4 DSG


Având impresiile motorului diesel mai puternic, era extrem de interesant să descopăr la cât de mare distanţă se situează în senzaţii motorul mai puţin
puternic, de 150 CP. E vorba tot de o versiune 4x4, tot de o cutie automată. Aici maşina fusese deja alergată azi înaintea mea, aşa că transmisia s-a simţit promptă din primul moment.

Iar marea mirare vine atunci când constaţi că la turaţii de condus normal –
între 1,300 şi vreo 3,000 rpm, motorul se simte aproape identic cu cel de 190 CP. Cam acelaşi dinamism, cam aceleaşi reacţii. Doar atunci când îl apeşi mai cu forţă, nu mai ai parte de acel hop de putere şi cuplu pe care-l simţeam la dieselul de 190 CP, sau mai bine zis el e mai moderat şi mai linear
oferit. Şi-mi amintesc că şi la Superb am simţit ceva similar, cu o diferenţă real sesizabilă între cele două motorizări doar la turaţii mai mari. Aşa că, să nu vă gândiţi că veţi fi privat de prea multe dacă alegeţi 2.0 TDI 150 CP. E o alegere destul de raţională, atunci când vreţi să aveţi un preţ de achiziţie mai bun şi nu vă doriţi sportivitate maxim posibilă. Diferenţa în consum, în viaţa reală, faţă de dieselul de 190 CP nu e foarte mare, cam 0.1 litri/100 km.
Senzaţii în condus –
1.4 TSI 150 CP 4x4 DSG


După senzaţiile date de Kodiaq diesel, ardeam de nerăbdare să văd ce senzaţii ar putea oferi un motor turboaspirat pe benzină, de doar 1.4 litri, pe un
asemenea SUV, cu tracţiune integrală şi cutie automată. Bănuiesc că acest motor ar putea fi printre preferatele din ţara noastră, datorită preţului mai accesibil şi datorită faptului că versiunea lui mai slabă, de 125 CP, nu poate beneficia de cutie automată.
Aşadar, urc şi conduc, şi dau nas în nas cu un nou paradox marca Kodiaq. Motorul acesta se conduce neaşteptat de bine! Maşina pare deodată cu vreo sută de kilograme mai uşoară, iar dinamismul pe care-l imprimă automobilului acest propulsor e peste aşteptările pe care le aveam. El se
simte parcă mult mai prompt, mai liber să-şi dezlănţuie forţa instantaneu, şi e ajutat şi de cutie mai mult. Totodată, atunci când turezi mai tare motorul turbo, îţi aminteşti încă o dată cum se întâmplă lucrurile în epoca modernă a motoarelor turboaspirate – ai vreo 80% cuplu de la cele mai mici turaţii, iar
uneori, mai ales când treci de pe un motor pe altul, şi când accelerezi, eşti surprins să-ţi aminteşti că rezerva neutilizată atât timp cât mergeai lejer era de doar încă 20%, şi imediat ce apeşi pedala pentru o depăşire, mai primeşti cei 20% neexploataţi şi basta – nu mai ai mai mult.
Totuşi, cu această manieră te obişnuieşti repede, înveţi s-o intuieşti şi s-o exploatezi bine şi-n depăşiri, şi-n accelerări. Din punct de vedere al dinamismului şi preţului mai accesibil, am putea să vă spunem să optaţi cu
încredere şi pentru acest propulsor de 150 CP, care se simte mult mai bine în condus decât o sugerează cifrele din datele tehnice!

Capitolul la care datele sunt mult prea optimiste e consumul. Aşa cum intuiam,
un motor de cilindree mică, pe un SUV mare, va fi stors mai plenar de forţă şi va consuma în rezultat aproape la fel cum ar fi făcut-o un motor cu cilindree mai mare. Eu am avut aproape 11 la sută în primele segmente de condus, apoi, când am temperat maniera de condus, am obţinut o medie globală de 8.5 litri/100 km pentru 94 km de traseu. Cu cifra asta se poate trăi, în acelaşi
timp, colegii mei din alte maşini cu acelaşi motor, care nu şi-au dorit să urmărească eficienţa, au ajuns şi la peste 11 litri la final, ceea ce e cam mult. Totuşi, ar trebui să ştiţi că se poate obţine şi 8.5 litri/100 km, iar dacă aveţi trasee mai drepte şi mai lejere, se poate şi mai puţin de atât.
Senzaţii în condus –
1.4 TSI 150 CP 4x2 DSG


Diferenţa acestei versiuni e în tipul de tracţiune – faţă în loc de integrală. Uneori motorizările cu tracţiune faţă la SUV-uri sunt mai stângace în ţinuta de drum, din cauza mai puţinor elemente pe puntea spate. Alteori, sunt mai iuţi datorită scăpării de câteva zeci de kilograme.

În cazul lui Skoda Kodiaq, la motorul de 150 CP cu tracţiune faţă ţinuta de drum e aproape identică celui de 150 CP cu
tracţiune 4x4, fapt care certifică senzaţiile de mai devreme ale ţinutei, că SUV-ul se comportă ca unul cu tracţiune faţă în viraje, nu ca unul cu tracţiune integrală, dar în acelaşi timp certifică o bună construcţie a suspensiei spate, care preia controlul forţelor fără a miza pe semiaxele unui sistem 4x4. Nu se simte o diferenţă majoră nici în greutate, datorată lipsirii maşinii de elementele tracţiunii spre puntea spate.

Se simte diferenţă, însă, la accelerările intense. Toată puterea pleacă spre faţă şi roţile demarează în trombă foarte
uşor, şuierând şi derapând, apoi stăpânite de sistemul anti-derapaj. Iată aici iese în evidenţă promptitudinea sistemului 4x4, şi lipsa lui pe o asemenea versiune. Dar maşina merge în continuare surprinzător de bine.

La acest motor e prezent şi sistemul de dezactivare a doi cilindri în regim de condus constant. Cică, asta ajută la consum. Dar se pare că nu l-a ajutat pe cel ce a condus maşina înaintea mea vreme de 94 de kilometri, dacă a înregistrat o medie de 11.4 litri la sută. E mult. Dar, cu străduinţă, se poate şi mai puţin, evident.
Senzaţii în condus –
2.0 TSI 180 CP 4x4 DSG


Uite că ajung să pun mâna şi pe cel mai puternic motor pe benzină de pe Kodiaq. Mă miră oarecum faptul că inginerii n-au pus motorul de 1.8 litri, căruia să-i redea 180 CP, ci unul
de 2.0 litri, pe care l-au deforţat. Poate cilindreea mai mare îl va ajuta să fie mai eficient, poate şi mai dinamic!

Conducând, sunt uimit să constat, din nou, o diferenţă neaşteptat de mică între acest motor de 2.0 litri şi cel de 1.4 litri! În ciuda cilindreei semnificativ mai mari, cifrele de pe fişa tehnică îşi spun
cuvântul – doar 30 CP diferenţă, raportaţi şi la o creştere a greutăţii, nu fac o diferenţă uriaşă în dinamism. Se simte, dar nu e un pas gigantic. Mai degrabă, diferenţa se simte doar la nivelul de rezervă neexploatată pe care îl ascunde motorul şi pe cale-l eliberează la o depăşire, aşa cum pomenisem mai sus. Să zicem că
el nu are doar 20% neexploataţi în stoc, ci 30%. Consumul e simţitor mai mare, însă, şi cilindreea şi relaxarea nu par să-l favorizeze drastic. Unii dintre noi au atins şi 14 la sută. Eu am putut să-l ţin pe la 9 litri şi un pic pe un traseu mai scurt.

Deşi nu e uriaşă diferenţa, cred totuşi că cei care vor acest mic extra dinamism la un motor pe benzină îl pot alege liniştiţi pe acesta. Totuşi, fără îndoială, versiunea 150 CP 4x4 e mult mai raţională şi nu te privează de prea multe plăceri în comparaţie cu acesta.
Motorizarea pe care n-am condus-o – 1.4 TSI 125 CP 4x2 Manual

Eh, dragii mei, vă povesteam la începutul testului că am refuzat să iau această motorizare entry-level, sperând s-o conduc mai târziu. Dar, adevărul e că, din zecile de automobile de la testul internaţional, numai un singur Kodiaq avea acest propulsor sub capotă. Şi
dacă n-am vrut să-l iau eu de la aeroport la începutul testului, n-a mai vrut să-l ia nimeni, aşa că motorizarea asta n-a mai fost alături de noi şi n-am mai avut şansa s-o testez.

Conducând motorul 1.4 TSI de 150 CP, pot să intuiesc doar că şi cel de 125 CP ar putea avea un dinamism mai bun
decât am crede cu toţii. Să fim serioşi – 125 CP pe un SUV... Însă mai cred că motorul acela e setat să-ţi dea vreo 90 la sută din ce poate tot timpul şi asta îl va face un entry-level al zgârcitului, care economiseşte pentru ca să cheltuie
mai apoi în consum şi să se priveze de plăcerea unui motor mai dinamic. Poate vă spunem mai multe mai târziu despre acest motor pe Kodiaq, dacă apucăm să-l conducem.
Skoda Kodiaq în offroad

Mallora e o insulă al naibii de lipsită de zone de offroad. Pâmântul limitat în suprafaţă i-a făcut pe locuitorii de aici să împartă între ei fiecare centimetru de insulă şi nu prea au rămas terenuri
libere pe care să te poţi aventura. Aşa că marea lipsă a acestui test drive internaţional e lipsa unor segmente de offroad pentru a încerca SUV-ul la treburi mai serioase, nu doar pe asfalt, mai ales că suntem deja la începutul iernii, munţii europeni mustesc de zăpadă, sau cel puţin teritoriile mai nordice ne-ar fi putut oferi peisaje mult mai relevante pentru teste mai avansate
de offroad. Şi, deoarece n-a fost să fie, vă promitem un viitor test drive cu mai mult offroad atunci când modelul va ajunge pe tărâmurile Moldovei!

Dar... Nu m-aş fi simţit împlinit în urma acestui test dacă n-aş fi ieşit măcar un pic pe offroad, aşa că am căutat cu lumânarea orice posibilitate de a părăsi asfaltul. Şi am găsit-o.
Nu ratez una din puţinele ocazii de a o lua pe un drum de offroad spre o livadă şi o casă de ţară. Pe jos, am pământ şi prundiş. Şi dacă pe drumuri bune suspensia lui Kodiaq e în general foarte plăcută şi confortabilă, imediat ce calc pe prundişul acesta provocator constat că nu stă foarte bine la capacitatea de absorbţie – cu jantele mari în care sunt încălţate maşinile din test, e şi rigidă şi zgomotoasă. Am un regim offroad al
maşinii, aşa că îl includ. Însă regimul offroad întăreşte nenecesar de mult suspensia, şi merge pe percepţia, consider eu greuşită, că un SUV trebuie să aibă suspensie dură în offroad, probabil ca să se reducă cursa suspensiei şi să nu atingă dedesubtul prin teren accidentat, aşa că, dacă până acum mă plângeam de capacitate de
absorbţie insuficientă, în regim
offroad treaba e dramatică de
tot pe prundiş. Adevărul e
că în offroad ai nevoie de
o suspensie care să
înghită şocurile, iar setarea
de offroad a lui Kodiaq e
prea dură. E mult mai
indicat să se circule
în regim Normal sau Confort, şi atunci lucrurile sunt mult mai plăcute.

În acelaşi timp, ceva mai târziu am ieşit cu versiunea 1.4 TSI 150 CP 4x4 în
offroad şi, probabil datorită greutăţii mai mici, ea menajează mai bine şocurile brute ale terenului accidentat. La un moment dat chiar am intrat în horă bine
de tot cu traversarea băltoacelor şi a denivelărilor. În regim Normal al suspensiei, bineînţeles. Dar motorizarea pe benzină, fiind mai uşoară, trece mai bine şi înghite mai bine offroad-ul, cu aceleaşi roţi.

Mai există şi un regim Snow, gândit pentru teren cu aderenţă scăzută. Acest regim impune motorul la turaţii un pic
mai mari şi cuplu mai mic, iar cutia
schimbă ceva mai sus. Reducerea
cuplului, evident, e necesară
pentru minimizarea
derapajelor. Ajustarea
turaţiilor şi cuplului se
întâmplă şi în
regim offroad.
Noapte

Condusul de noapte la volanul lui Kodiaq m-a făcut să simt din nou plăcerea tehnologiei full LED în faruri, cu crearea unor celule de umbră
pentru traficul din partea frontală. E
o tehnologie care-şi merită toţi
banii, cu siguranţă! La Kodiaq, însă,
culoarea luminii full LED e un pic
gălbuie, nu albă ca la alte maşini,
iar cei de la Skoda mi-au comunicat
că intenţia a fost să se asigure
o lumină mai caldă şi mai puţin
obositoare. O fi, esenţialul e că
vizibilitatea e excelentă, iar celulele
de umbră funcţionează foarte
bine.
Preţuri în Moldova

Nu, distribuitorul Skoda în Moldova încă n-a anunţat preţurile detailate ale noului Kodiaq, însă tot ei ne-au şoptit un preţ
de start – undeva pe la sub 20,000 euro pentru versiunea incipientă. Probabil, pe la 22-25 mii euro vor fi motorizările medii, iar cei ce-şi vor dori mai multă putere vor urca spre 25-30 mii, şi
peste 30 mii cu dotări ultra-generoase. Un pic mai mult decât Superb, deci, dar în limite foarte rezonabile. Aşa că succesul lui Kodiaq în Moldova e ca şi asigurat!
Verdict: Skoda Kodiaq

Un SUV extrem de spaţios şi arătos, care arată mai masiv decât mărturisesc datele tehnice şi care oferă un habitaclu mai generos decât la un SUV de clasă mai mare. Te alintă ca şi Superb cu spaţiu uriaş, ba chiar plusează enorm şi pe lăţime şi înălţime, pe lângă spaţiul uriaş în lungime pentru ocupanţii spate. Şi e unul din foarte puţinele SUV-uri care, în varianta cu 7 locuri, chiar dispune de nişte scaune utilizabile pe rândul 3, cu spaţiu decent.
La nivelul motorizărilor, îi lipsesc nişte opţiuni mai puternice, atât diesel cât şi benzină. La capitolul diesel, cel mai indicat ar fi să se adauge motorul 2.0 TDI biturbo de 240 CP, iar la benzină, cel puţin ipostaza de 220 CP a motorului 2.0 TSI, dacă nu chiar cea de 280 CP, prezentă pe Superb. Dintre motorizările eficiente, dieselurile sunt cele mai raţionale din punct de vedere a eficienţei, indicând un consum real foarte bun. În acelaşi timp, ele oferă o dinamică bună, dar care nu te lasă fascinat, acest lucru fiind valabil şi
pentru dieselul de 190 CP. Pe de altă parte, dacă de la dieselul 2.0 TDI de 190 CP aveam aşteptări mai dinamice, atunci motorizarea de 1.4 TSI a fost o descoperire pentru mine, care m-a impresionat cu un dinamism mult mai bun decât m-aş fi aşteptat, inclusiv datorită greutăţii mai mici a maşinii şi propulsorului, dar şi a unei curbe diferite de cuplu şi putere. Astfel, dacă vă doriţi o combinaţie pe benzină mai raţională – cea de 1.4 TSI 150 CP 4x4 vă va face foarte atrăgător din ochi. Iar dacă mergeţi pe versiunea cu tracţiune faţă,
nu pierdeţi nimic la ţinuta de drum, doar la capacităţile de trecere şi accelerare promptă. În acelaşi timp, motorul 2.0 TSI de 180 CP se simte mai puternic, dar, în ciuda cilindreei simţitor mai mari, senzaţiile sunt exact de cât spun cifrele, cu doar 30 CP mai mult, sau cu 20% mai multă putere faţă de propulsorul de 1.4 TSI. Prin urmare, 2.0 TSI e mai puţin raţional din punct de
vedere al costurilor şi merită ales doar dacă vă permiteţi să vă alintaţi cu o cilindree mai mare şi cu supraplata taxelor rezultate din cilindree şi costul mai mare de achiziţie. Diferenţa de consum între motorizările diesel şi pe benzină e destul de mare, însă, cu avantaje evidente pentru diesel, aşa că dacă circulaţi mai mult cu maşina, pe distanţe mai mari, e indicat să alegeţi
dieselul. Dacă stau să mă gândesc bine, noi am alege, totuşi, dieselul de 190 CP, am aştepta să ne înveţe cutia de viteze maniera de condus şi să devină promptă, apoi am savura un dinamism mediu spre bun, dar cu un consum excelent.

Şi, deşi preţurile exacte pentru Moldova nu sunt deocamdată cunoscute, cel de start indică la un interval foarte raţional,
iar astfel Skoda Kodiaq se va recomanda cu siguranţă ca o alegere foarte raţională şi isteaţă. Părerea mea despre Kodiaq n-a fost dragoste de la prima vedere, însă timp de doar două zile opinia despre el s-a îmbunătăţit constant, până când am ajuns să mă gândesc că familia mea s-ar simţi perfect cu un asemenea SUV, de o asemenea talie. E una din acele maşini care ştie de te facă s-o descoperi în timp, şi care te cucereşte
progresiv, dar destul de repede. Şi are în ea o sumă extraordinară de calităţi, iar la capitolele tradiţional speciale pentru Skoda, pentru spaţiul interior – bate orice concurent din segment. Aşa că sunt convins că Skoda Kodiaq are absolut tot de ce are nevoie pentru un succes chiar mai mare decât al
lui Superb, devenind în scurt timp cel mai bine vândute model din segmentul său în ţara noastră! Cu siguranţă e unul din cele mai atrăgătoare modele Skoda din ultimii ani! Cu siguranţă e unul din cele mai BUNE modele Skoda din ultimii ani, în toate sensurile posibile ale acestui cuvânt!
PiataAuto.mdIlie Toma
6
27,223
GALERIE FOTO (105 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!