Uite ca venise si momentul in care trebuia sa hotaram cu ce ne deplasam catre Geneva, locul in care are loc cel mai important salon auto european. Avion? Initial planificam sa mergem in numar de doua persoane catre Geneva, apoi am ajuns la un numar de patru ocupanti. Am sunat la o companie aeriana si ni s-a comunicat costul biletului, cu tot cu taxe – 480 Euro, Chisinau-Zurich-Chisinau. De la Zurich spre Geneva ar fi trebuit sa luam trenul. Calculat pentru patru persoane, costul total ne-a cam pus pe ganduri si am inceput a privi tot mai sigur catre versiunea deplasarii cu automobilul nostru redactional – Mercedes-Benz B Class B170 NGT BlueEFFICIENCY.

Pentru cei inca nefamiliarizati cu jurnalul de bord pe care il purtam pentru acest automobil, vom spune ca Mercedes-ul nostru este echipat cu sistem Natural Gas Technology (de unde si NGT), care ii permite sa ruleze atat pe benzina, cat si pe gaz natural comprimat (GNC, sau in engleza CNG), oferind aceiasi parametri de putere, cuplu, acceleratie si viteza. In Republica Moldova, costurile rularii in regim de gaz natural, pe care le-am putut constata deja pe parcursul a 19000 kilometri (cat indica odometrul automobilului inainte de startul calatoriei catre Geneva) sunt cel putin de doua ori mai mici decat cele in regim de rulare pe benzina. In tarile europene costul CNG-ului este mai mic decat cel al benzinei, dar mai mare in raport cu unitatea de vanzare decat in Moldova. Mai exista insa o nuanta mica, dar importanta – in tara noastra gazul este masurat la statii de obicei in metri cubi, in timp ce europenii il masoara de obicei in kilograme. Astfel, rezervorul lui B-Class poate adaposti 25-26 metri cubi de gaz, conform masuratorilor statiilor autohtone, sau 16 kg de gaz, conform masuratorilor occidentale.

Intr-un final, dupa cateva calcule cat se poate de evidente, a devenit foarte clar ca o calatorie la bordul automobilului avea sa ne coste mult mai ieftin. Desigur, calatoria avea sa dureze mult mai mult in notiune de timp, dar ne-am dorit sa savuram si procesul calatoriei, nu doar destinatia.


Republica Moldova.

La pornire, am setat contorul kilometrilor calatoriei la zero, si am facut plinul cu benzina si cu gaz natural. Stiam ca Romania nu dispune de statii de CNG, iar benzina este mai scumpa in comparatie cu R. Moldova, prin urmare a fost logic sa rulam pana la hotar pe benzina, sa facem plinul din nou acolo, apoi sa utilizam rezervorul de gaz natural pe cat posibil de mult pe teritoriul Romaniei.

Si totusi, nu doar monitorizarea consumului si minimizarea costurilor de combustibil ne sunt scopurile acestui test de lunga distanta. Un automobil inseamna nu doar consum, ci si confort. Mai ales confort, daca vorbim de o calatorie lunga. Il stim pe B-Class ca si un automobil confortabil, lucru de care a reusit sa ne convinga in exploatarea zilnica de aproape 9 luni. Si totusi, inca nu am avut o ocazie de a conduce atatea mii de kilometri intr-o singura calatorie la volanul lui. Aveam sa simt dureri de spate la un moment dat? Iritare a ochilor? Amorteli? Cate semne de disconfort pot aparea la drum lung pentru un sofer? Si cand apar acestea? Dupa 300 km? Sau dupa 500 km? Vom vedea...


Romania.

Am programat pornirea astfel incat sa traversam teritoriul Romaniei pe timp de zi. Aveam mai multe motive: drumuri inguste si serpuitoare, frecventa mare a carutelor, dar si zona muntoasa pe care urma sa o traversam. Cei peste 700 km ne-au luat toata ziua pana spre seara pentru a-i traversa. Locuri frumoase, mai ales in regiunea Vatra Dornei, dar, in momentul in care dai de un tir in fata si ai si drumuri cu vizibilitate redusa, ai dat de ghinion...

Si totusi, am savurat calatoria fara graba. Aveam mult timp in rezerva si nu aveam de ce sa facem depasiri riscante.

Mai interesant a fost sa urmarim comportamentul masinii pe trasee montane, cu patru persoane la bord. Cei 116 cai-putere ai masinii ofereau un feedback onest, si in caz de necesitate, regimul SPORT adauga un plus de reactii pentru depasiri in panta. Totusi, vreo 20-30 CP in plus nu ar fi refuzati. Insa suntem la fel de constienti ca motorul de 2.0 litri de sub capota a fost in mod intentionat deforsat de catre inginerii Mercedes-Benz pentru a functiona fara riscuri in ambele regimuri de combustibil: benzina si gaz. Prin urmare, pretul platit pentru consum isi justifica rabdarea in depasiri.

B-Class este o masina cu o suspensie foarte placuta, “moale” as putea spune. Si ma bucur ca e asa. Am avut ocazia sa merg prin Chisinau chiar inainte de calatorie pe un automobil cu suspensie sport, ultra-rigida, si mi-am zis ca nu as cumpara niciodata un astfel de “bolid”. In B-Class, in schimb, plutesti de placere, mai ales daca iesi pe un drum bun. Iar zona muntoasa a Romaniei are, din fericire, drumuri de o calitate buna a carosabilului. Prin urmare, pana si manevrarea pe serpantine s-a transformat intr-un exercitiu placut de condus lejer. Suspensia soft presupune si faptul ca nu faci sport pe serpantine, dar nici probleme de stabilitate n-au existat. Mi-a placut foarte mult si comportamentul cutiei de viteze Autotronic – intotdeauna raportul perfect pentru a asigura nivelul cel mai potrivit de rotatii ale motorului. De fapt, atunci cand se merge in munti, cutiile automate clasice pot da gres in mod ceva mai vizibil, datorita pantelor cu unghi mare de inclinare, iar schimbarea treptelor acestora poate avea loc uneori in momentul nepotrivit, astfel incat sa fie nevoie si de o dirijare manuala suplimentara. In cazul lui B-Class acest lucru nu se intampla, deoarece avem o transmisie automata de tip variator, fara trepte, iar variatia rapoartelor are loc continuu si fara sacadari, prin urmare se poate conduce lin si placut chiar si la schimbarea frecventa a ciclurilor de urcare-coborare.

Rezervorul de gaz ne-a ajuns pentru cca 300 km, dupa care automobilul a trecut in regim de benzina. La iesirea din Romania, am mai oprit o data sa alimentam. Nu aveam nici jumatate de rezervor de benzina consumat. E placut sa stii ca automobilul pe care il conduci poate avea o autonomie de o mie de kilometri, chiar si atunci cand calatoresti cu inca trei pasageri la bord.



Ungaria.

Tocmai se facuse noaptea. Odometrul indica deja peste 800 km parcursi. Nu simt nici cel mai mic semn de oboseala. E drept, in Romania, am mai oprit pentru o cafea, plus inca 15 minute de aer curat la statia peco. Cei de pe bancheta din spate deja au si atipit. Au spatiu suficient, au si o pozitie decenta pentru a se putea destinde.

Nu pot sa nu remarc izolarea fonica, pe care atat de multe ori am laudat-o la aceasta masina. Desi compacta ca si dimensiuni exterioare, B-Class iti ofera aceleasi standarde de confort interior precum o face un E-Class actual din gama Mercedes-Benz. Cu un set de anvelope calitative, nu auzi deloc sunetul rularii pe asfalt, nu auzi nici vant. Toti cei patru de la bord am putut discuta cu voce moderata chiar si la viteze de 130-140 km/h. Am putut auzi percutia muzicii la volum moderat si putut sa ne simtim la fel de bine dupa deja mai bine de 15 ore la bord.

Noaptea, se face simtita si importanta coloristicii luminilor bordului. Rosu, albastru – sunt de obicei culorile masinilor sport. Te trezesc si-ti inspira pofta de viteza. Dar aceasta inspiratie nu poate dura 2000 km... La un moment dat ochii obosesc si nu mai poti conduce in acelasi ritm. Mercedes-Benz B-Class are o coloristica de galben in interior, cu cifre clare si indicatoare placut contrastante. Modul in care se formeaza ambianta nocturna emana inteligenta. Simetrie, litere si cifre clare, clasice, fara abuzuri, forme la fel de clasice si clare. Si toate aceste elemente inseamna sa poti conduce usor la distante lungi chiar si pe timp de noapte.

Farurile cu proiectoare isi spun si ele cuvantul intr-o buna iluminare a drumului. Clare, cu fascicule de lumina bine directionate, acestea iti deschid intotdeauna calea vizuala in fata in mod eficient.

Totusi, dupa inca vreo 100 km, am decis sa fac o pauza de doua ore, pentru siguranta tuturor celor de la bord. Aveam aproape 900 km parcursi.

Dupa doua ore ne-am continuat drumul. Incepuse insa sa ploua intens. In scurt timp ploaia a devenit si mai puternica si a trebuit sa ne mai reducem din viteza pentru siguranta condusului. B-Class are si stergatoare de parbriz neobisnuite, cu deschidere simetrica, din parti laterale ale parbrizului. Prin aceasta inovatie s-a reusit obtinerea unui areal de curatare mult mai mare decat la automobilele obisnuite, astfel incat o parte foarte mica a parbrizului ramane necuprinsa de stergatoare. In rest – parbrizul este sters eficient si silentios.

La vama romano-ungara am fost preveniti sa deconectam farurile anti-ceata, sub pretextul ca am putea fi amendati de politia ungara pentru folosirea lor in lipsa cetii. Totusi, atunci cand ploaia nu mai insemna o gluma, am inclus si farurile anti-ceata pentru o mai buna iluminare a drumului.

Spre dimineata, am trecut de Budapesta. Odometrul a depasit 1000 km parcursi. Eram concentrat la conditiile dificile de drum, dar nicidecum obosit. Pasagerii din spate nici nu au simtit rafalele de ploaie, si si-au continuat somnul. Izolare fonica a la Mercedes-Benz...

Dupa Budapesta ploaia a devenit furtuna, si una puternica. Am iesit pe autostrada. In Austria, Germania si mai multe tari europene, autostrazile au protectie impotriva vanturilor laterale, care, pe autostrazi se pot intensifica si pot crea chiar si accidente, mai ales in cazul camioanelor. Pe timp de furtuna, B-Class nu s-a prea impacat cu vanturile laterale ale autostrazilor ungare, care, din pacate, nu prea au astfel de protectii eoliene. Aici cei 1624 mm inaltime ai masinii au insemnat suprafata mai mare oferita la discretia vantului puternic lateral si in momentele rafalelor puternice se simtea efectul vantului... O fi asta un minus al modelului, cine stie? Masina este mai grea cu 100 kg ca un Lancer X, spre exemplu, si cu patru persoane la bord nu riscam nimic la modul propriu, dar, totusi, exista senzatia ca avem nevoie de un plus de prudenta in condus.

Furtuna a durat cam 120 km, dupa care dimineata a adus si un timp mult mai frumos. Si mai multa liniste pentru noi...



Austria.

La un moment dat, pe autostrazile austriece, kilometrii incep sa se scurga rapid de tot. Cu sistemul cruise-control setat la 130 km/h, poti pur si simplu savura kilometrii magistralelor austriece.

Pe autostrazile adevarate, B-Class se simte in apele sale. Ampatamentul mare inseamna confort. In cazul lui B-Class, acesta are un ampatament mai mare decat al unei... Toyota Camry! Iar asta inseamna confort cu adevarat demn de o limuzina.

Ne-am hotarat sa intram in centrul Vienei, pentru un mic dejun tarziu. Si cateva poze, desigur. In capitalele europene Mercedes-Benz B-Class se descurca la fel de bine ca si pe autostrazi. E manevrabil si confortabil, iar vizibilitatea buna te ajuta sa te descurci si in orase necunoscute.




In Viena am dat si de prima statie de CNG, sau Erdgas, cum i se spune in multe tari Europene. Pentru 12 Euro am facut plinul. Am aflat ca in Austria statiile OMV au in raport de aproape 100% instalatii de alimentare cu gaz natural, ceea ce ne-a bucurat. Pe autostrada, am alimentat cu inca 8 Euro. Cu cei 20 Euro in total, am ajuns in Germania, apoi am reintrat in Austria (astfel presupunea ruta), si am mers si acolo pana spre apropierea de Elvetia!



Germania.

Am avut optiunea sa continuam pe autostrada pana la Munchen, pentru a ne indrepta ulterior catre Zurich, destinatia noastra intermediara pana la Geneva. O alta optiune ne-a sugerat sa viram in apropiere de Rosenheim catre Innsbruck, dupa care urma sa traveram o multime de tuneluri subterane, iar intr-un final trebuia sa trecem pe o autostrada paralela direct catre Zurich. Am ales optiunea a doua, desi ulterior am considerat-o nepotrivita...

Germania a inseamnat o autostrada cu o banda in plus, o viteza nitel mai mare si o savoare la fel de mare din condus. Chiar si dupa un condus de peste 1500 km nu sesizam oboseala sau disconfort. Pana si pasagerii de pe bancheta din spate au remarcat lipsa oricarui disconfort. La un moment dat le-am propus o schimbare intre pasagerii spate si fata si au refuzat-o...



Din nou Austria.

Ziceam ca ruta pe care am ales-o a fost nitel neinspirata. O mare parte din autostrada de aici a avut limite de 80 sau 100 km/h, pe care a trebuit sa le respectam. Multe tunele si multe localitati nemarcate pe harta noastra, fapt care ne-a nedumerit. Totusi, locurile au fost frumoase ca si peisaj, cu multi munti si multe tunele prin munti. Cel mai notoriu – un tunel de peste 15 km, pentru trecerea caruia a fost nevoie sa si platim o taxa. Intr-un final punctul de legatura intre cele doua autostrazi paralele a fost destul de confuz si a fost nevoie sa apelam la ajutorul localnicilor. Am avut si noroc de un austriac care ne-a condus vreo 15 km in interiorul unor localitati foarte slab marcate, pana am ajuns la autostrada corecta (tinem, desigur, sa-i multumim inca o data pentru gestul generos).

Intr-un final ni s-a deschis si Elvetia in cale. Am promis insa sa facem cale intoarsa prin directia Munchen...

Elvetia.

120 km/h viteza legala pe autostazi. Si foarte, foarte multe camere de luat vederi, cu “ochi” neiertatori. Nu am vrut sa experimentam cu severitatea elvetiana si am respectat intocmai regulile lor de joc. Sistemul cruise-control, care ramane aproape nefolosit in Moldova, m-a ajutat enorm de mult pe autostrazile europene. Setarea vitezei de croaziera este si o metoda sigura de respectare a vitezei.



Se facuse din nou noapte si odometrul trecuse de 2000 de kilometri parcursi. Nu am obosit insa. Sunt cu adevarat impresionat. Nu am mai condus o astfel de distanta nedespartit de masina, fara a simti cel putin cateva simptome de oboseala. Mi-am amintit ca in momentul in care am achizitionat acest automobil, am citit ca scaunele cu care este echipat modelul nostru au obtinut un gen de certificat medical, care confirma formele complementare celor anatomice, astfel incat sa ofere cea mai potrivita pozitie. Se pare ca B-Class isi merita din plin distinctiile, o pot spune pe pielea proprie acum!



In Elvetia am fost nevoit sa constat si faptul ca statiile de alimentare nu functioneaza pe timp de noapte! E ora de culcare! Noroc ca aveam inca mult combustibil in rezervor si aveam sa ajung in Zurich fara probleme, altfel s-ar fi putut sa intampinam dificultati.

In Zurich, aveam nevoie sa ne indreptam spre partea centrala, veche, a orasului. Strazile sunt destul de inguste aici, si, pentru a fluidiza traficul, aproape ca nu exista intersectie fara interdictie. Sunt atat de multe interdictii, incat a trebuit sa ocolim in jur de cateva ori punctul de destinatie pana am reusit sa gasim o cale permisa...

Intr-un final, am ajuns la destinatie, cu cifra de 2185 km la bord.



Geneva.

Dupa o zi de pauza si pregatire pentru Geneva, am luat calea orasului care in aceste zile dicteaza pulsul lumii auto. A trebuit sa ne pregatim din timp harti din Google Maps la diferite nivele de zoom pentru a gasi o iesire din Zurich pe strazi pe care putem circula. Lucru deloc usor, chiar si cu Google Maps alaturi...

In scurt timp, eram totusi pe o autostrada larga cu destinatia Geneva. Mai putin de 300 km ne desparteau de Salonul Auto, si era deja data de 1 martie. La 14:00 trebuia deja sa fim in Geneva.

Am gasit si in Elvetia statii de alimentare cu gaz natural, astfel incat ne-am putut bucura de costuri mici de consum. Savurand kilometru dupa kilometru de autostrazi europene, incepi a uita senzatiile de gropi autohtone. Iti dai seama de ce si dupa 200 000 km o masina arata aproape noua intr-o tara europeana si iti dai seama cum poate favoriza o infrastructura dezvoltata economia unei tari... A fost si in Austria, si in Elvetia asta-iarna multa zapada, si totusi autostrazile primavara nu arata ca dupa razboi, ci sunt la fel de perfecte. Sa fie vorba de deprinderea neamtului a face lucrul de o calitate ireprosabila, care sa dureze zeci de ani?

Inca inainte de ora 13:00 am ajuns in Geneva. In scurt timp au si inceput primele noastre relatari live.

Franta.

Geneva este inconjurata din trei parti de Franta. Era pacat sa nu rezervam un hotel in partea franceza. Seara trebuia sa ne indreptam catre Annecy, un oras francez minunat, numit si Roma Frantei... O istorie bogata, pe care, din pacate, nu am reusit sa o cunoastem, il caracterizeaza. Totusi, am reusit sa admiram imprejurimile prin care a trecut drumul nostru – depresiuni de sute de metri, poduri executate in stil francez vechi...

Ospitalitatea franceza a hotelului ne-a bucurat si ea. Doar ca intrarea in parcarea hotelului era extrem de ingusta. A trebuit sa ne demonstram maiestria de soferi pentru a intra fara aventuri in parcare...

Din nou Geneva.

Dupa doua zile de lucru intens, de la 5.00 dimineata, la pavilioanele Palexpo din Geneva, acolo unde are loc Salonul Auto de la Geneva, a trebuit sa ne luam la revedere de la taramul Frantei si am intrat in partea turistica a Genevei. E pacat sa treci la marginea Genevei si sa nu cunosti locurile notorii ale acesteia. Ne-am descurcat foarte bine la circulatia in oras, desi era o ora de trafic intens. Elvetienii, germanii si austriecii, conduc foarte multe B-Class, am reusit sa vedem o multime pe strazi.





Dupa o scurta escapada turistica am pornit spre Zurich. Dupa o alta zi de pauza, am luat calea Moldovei.

Zurich-Budapesta.

La ora 7 dimineata, ora Moldovei, am pornit din Zurich. De asta data catre Munchen, fiind hotarati sa mergem pe autostrazi clare rapide. Am avut ocazia sa alimentam foarte des cu gaz natural comprimat, mai ales austriecii avand foarte des astfel de statii. Putin dupa ora 2, ora Moldovei, eram deja in Viena. Spre ora 6, am ajuns si catre Budapesta. Uh, de-ar fi autostrazi pana spre Chisinau, cat de repede s-ar putea circula!

Romania. Munti si zapada.

La intrarea in Romania aveam deja peste 1200 km parcursi, cu mici pauze pentru cafele. Din nou, nici cel mai mic semn de disconfort. Iar acum, pe langa pasageri, am avut si un portbagaj umplut pana la refuz. L-am umplut din interior in final, insa am fost impresionati de cat au incaput acolo...



Drumurile Romaniei ne-au adus insa, pe langa serpatine si pante, si zapada. Aici ninsese deja, iar drumurile din munti variau foarte mult ca si aderenta a carosabilului, prin urmare, a fost nevoie sa fim foarte atenti cu carosabilul pe care circulam. Pe la miez de noapte, am decis sa luam o pauza de vreo 3 ore.

Dupa 3 ore si o cafea revigoranta, am pornit si mai atenti catre varfurile muntilor. Avem anvelope de incredere – Continental VikingContact5, iar asta inseamna ca putem avea incredere si pe astfel de conditii meteo montane. Intr-adevar, cu exceptia vitezei mici din cauza a tot felul de tiruri, nu ne-a deranjat calitatea carosabilului. Sistemele de asistenta la franare si stabilizare gen ABS, ESP sau Brake Assist iti garanteaza un stop mai sigur chiar si in conditii dificile, iar sistemul antiderapaj ne-a demonstrat in aceasta iarna ca e foarte util la demararea pe zapada si gheata.



Moldova. The End.

Abia pe la ora 14:00 am reusit sa trecem vama Moldovei. Noroc de traseul Leuseni, care mai pastreaza din senzatia autostrazilor europene, altfel socul diferentei de calitate a drumurilor ar fi fost prea mare...

La intrarea in Chisinau, odometrul masinii a indicat 5022 km parcursi. O calatorie de 5000 de kilometri mi-a reconfirmat atitudinea mea fata de Mercedes-Benz B-Class, dar si fata de Mercedes-Benz in general. Pot sa afirm ca in momentul in care am facut in vara lui 2009 alegerea pentru Clasa B nu ma asteptam la atat de mult. Insa am obtinut confort de exceptie, economie de combustibil de exceptie, practicalitate de exceptie – toate intr-un automobil care pare compact la exterior, insa e atat de spatios si versatil la interior!

Avem deja peste 24 000 kilometri impreuna. Si se pare ca am reusit sa ne formam o legatura speciala, cum doar automobilele speciale o pot crea. Vrem doar drumuri mai bune, Dle Primar, Dle Prim-Ministru! Am putea fi de acord chiar sa platim o taxa mai mare de drumuri, dar vrem drumuri radical mai bune, si noi, si masinile noastre!