Una din cele mai mari dispute între pasionaţii de automobile se dă între alegerea unui automobil german sau a unui japonez. Pe de o parte stă confortul, alura noilor tehnologii, pe de altă parte se zice că maşinile japoneze sunt mai fiabile. Noi am exploatat timp de doi ani două automobile achiziţionate noi, total opuse ca şi idee – un Mercedes-Benz B-Class şi un Mitsubishi Lancer X şi acum, credem că este cazul să punem gaz pe foc în marea dispută a lumii auto. Deci... o maşină japoneză sau una germană, până la urmă?

Mercedes-Benz B-Class, scurtă reamintire



Au trecut niţel mai mult de doi ani de când am achiziţionat B-Class-ul nostru redacţional. Perioada de garanţie a Mercedes-ului s-a sfârşit, iar odometrul indică aproape 68,000 km la bord. Vă amintim că automobilul nostru redacţional este unul în versiune B 170 NGT BlueEFFICIENCY, având capacitatea de a fi propulsat atât pe bază de benzină, cât şi pe bază de gaz natural comprimat. Sub capota modelului se află un motor de 2.0 litri, aspirat natural, care livrează 116 CP în ambele cazuri de rulare – pe benzină şi pe gaz natural comprimat. Modelul este dotat cu o transmisie automată cu raport continuu variabil, accelerează până la 100 km/h în 13.2 secunde şi atinge o viteză maximă de 180 km/h.

Mitsubishi Lancer X, scurtă reamintire



Achiziţionat de noi la sfârşitul anului 2008, Mitsubishi Lancer X a reuşit să adune abia 30,000 km la bord, deşi a fost cumpărat cu mai mult de jumătate de an înaintea modelului german. Sub capota modelului se află un motor pe benzină, aspirat natural, de 2.0 litri, care dezvoltă 150 CP. Viteza maximă pe care o atinge Lancer X ajunge la 200 km/h.

Costuri de exploatare – germanul vs japonezul

Ei bine, e firesc ca preţul de achiziţie a Mercedes-ului să fie mai mare decât cel al lui Mitsubishi, însă, ne interesează şi costurile de exploatare a maşinilor, pe lângă costul de achiziţie. B-Class-ul actual şi-a câştigat un renume nu tocmai pozitiv din a fi mult mai scump decât concurenţii săi la cumpărarea din showroom. La prima vedere, nu prea înţelegi de ce o maşină de clasă compactă ca şi dimensiuni exterioare costă cât un SUV compact japonez. Şi doar cei pasionaţi cu adevărat de marca germană sau cei care îşi dau silinţa de a studia un pic mai în detaliu modelul descoperă şi motivele preţului mai mare.

În primul rând, B-Class oferă un spaţiu interior comparabil cu cel al unui E-Class, şi asta datorită construcţiei sale neobişnuite, cu o mulţime din elemente poziţionate sub podea, făcându-se, astfel, loc pentru mai mult spaţiu interior. Prin urmare, la bord nu te simţi deloc ca într-o maşină compactă, ci ai întotdeauna spaţiu suficient, atât în faţă, cât şi în spate.



Un alt element care contribuie la preţul mai mare sunt materialele mai calitative folosite la interior, dotări precum sistem audio premium, Bluetooth, transmisie automată, şi multe alte mici detalii, importante doar pentru cei ce pun preţ pe ele. Toate astea motivează o parte din diferenţa de preţ, iar restul rămâne pe seama costurilor mai scumpe de producţie date de construcţia specifică.

Ca orice alt model premium, B-Class nu poate fi numit o achiziţie foarte raţională, în care costul final să fie mai avantajos decât al unui automobil bugetar. Senzaţia de premium e plăcută, dar te costă pe măsură. Totuşi, sunt multe momente pe parcursul exploatării, când îţi spui că până şi costul suplimentar îşi adevereşte investiţia, şi asta am simţit-o mai ales în călătoriile noastre europene.

Mitsubishi Lancer X, pe de altă parte, vine cu un cost de achiziţie mult mai mic, şi asta te face să crezi că ai făcut o afacere bună. Şi este adevărat pentru că, deşi nu te cucereşte prin foarte multe detalii măgulitoare, japonezul îşi face treaba onest şi exemplar.

Vorbind de costuri de exploatare, deservirile tehnice ale germanului nostru sunt de departe mai scumpe decât cele ale japonezului. E drept, însă, că intervalele de deservire sunt ceva mai mari: dacă Lancer X vizitează service-ul o dată la 10,000 km, atunci B-Class o face aproximativ o dată la 12,000 km. Astfel, o deservire tehnică programată în cazul lui B-Class costă în jur de 3,000 lei, în timp ce o vizită la service cu Lancer X te costă aproximativ 1,100 lei.



Ar fi normal să includem la costuri de exploatare şi banii lăsaţi la pompă în fiecare zi. În regim urban, consumul lui Lancer X 2.0 ar trebui să se cifreze la 10.8 litri/100 km, conform datelor tehnice. Dacă circulăm într-un oraş relativ liber ca şi trafic, şi nici nu prea forţăm motorul în acceleraţii pronunţate, consumul oficial poate fi atins, iar uneori reuşim să îl coborâm şi la 10.0-10.4 litri. În schimb, într-un trafic ceva mai aglomerat, cum ar fi cel din capitală în orele de vârf, la un condus domol se poate coborî cel mult la 11.5 litri/100 km, iar uneori şi spre 12. Dacă e să nu te deranjeze cifra de consum, şi să accelerezi pe cât poate maşina, atunci se poate obţine cu uşurinţă şi o cifră de peste 14 litri la sută. Tocmai consumul mai mare, condimentat de preţul de 16.45 lei al unui litri, ne-a şi determinat să circulăm mult mai puţin cu Lancer-ul nostru şi mult mai mult cu B-Class.

În regim de rulare pe benzină, B-Class ar trebui să consume în mediul urban 9.8 litri/100 km şi, ca şi cazul Lancer-ului, această cifră poate fi atinsă cu un regim domol de condus. Dacă se rulează mai intens, cifra poate urca la maxim 10.8-11.0 litri. Mult mai eficient este însă rularea pe bază de gaz natural – la costurile actuale ale gazului – de 7.20 lei per m3, un kilometru parcurs în mediul urban ne costă aproximativ 70-80 de bani, spre deosebire de 1.60-1.80 lei în cazul benzinei.

Deci, pe parcursul exploatării în timp de 2 ani, B-Class ne-a costat mai mult în plăţi pentru mentenanţă la service, însă ne-a economisit mult mai mulţi bani pentru combustibil. Zece mii de kilometri parcurşi cu Lancer X, la un consum mediu de aproximativ 9.0 litri (conform exploatărilor noastre în regim urban şi extra-urban) înseamnă 900 de litri de benzină, sau tradus în costuri actuale, înseamnă 14,805 lei. La aceştia mai adăugăm şi preţul deservirii la service şi obţinem 15,900 lei.

În cazul lui B-Class, la un consum mediu înregistrat, raportat la 10,000 km, costurile înseamnă 6,800 lei la 10,000 km, la care mai adăugăm circa 2,700 lei în costuri de service. Deci, rezultă un cost de 9,500 lei, faţă de 15,900 lei în cazul Lancer-ului.



Deci, 1.59 lei per kilometru cu Lancer X şi 0.95 lei în cazul B-Class.

Până aici, germanul iese învingător detaşat la costuri de exploatare. Dar totul depinde de numărul elementelor pe care le iei în consideraţie. Ambele maşini au asigurare CASCO, spre exemplu. În cazui Mercedes-ului, aceasta costă în jur de 15,000 lei anual, iar în cazul Lancer-ului – circa 7,500 lei. Dacă e să raportăm 15,000 la cei peste 30,000 km parcurşi anual, atunci la fiecare kilometru parcurs avem un plus de 50 bani pentru asigurarea CASCO a Mercedes-ului. În cazul Lancer-ului, la o medie de 12,000 km anual, 7,500 lei înseamnă o medie de 62 de bani per kilometru. Costul per kilometru depinde însă foarte mult de parcursul anual pe care îl ai, iar în mod normal Lancer-ul trebuia să fie învingător aici, cu un preţ mai mic al primei de asigurare.



Germanul pierde însă dacă luăm în caulcul preţul la revânzare. E adevărat, B-Class îşi pierde mai repede preţul de piaţă faţă de un Lancer, iar la final, atunci când îl vinzi, şi faci diferenţa, împărţind-o la numărul de kilometri parcurşi, sesizezi că acest capitol poate fi cel mai costisitor dintre toate... Iar ca în final costul per kilometru să fie mai mic, maşina ar trebui, probabil, revândută abia atunci când a făcut un număr demn de kilometri.

Alarmaţi de scăderea preţului „la bursă” a B-Class-ului, ne-a bântuit şi pe noi ideea de a-l vinde. La preţul pe care l-am cerut noi iniţiat nu se găsise un cumpărător. La un preţ mai mic, nu ne-am încumetat să îl vindem şi ne-am zis că cea mai mare parte a scăderii de preţ a avut deja loc şi poate e mai raţional să-l exploatăm o perioadă lungă de timp – 150,000, 200,000 sau poate chiar 300,000 de km. Iar prima vizită la pompă cu Lancer X ne-a convins că la o exploatare pe termen lung, B-Class se va putea adeveri mult mai avantajos şi raţional.

Renumita fiabilitate japoneză – mit sau realitate? Cum rămâne cu calitatea germană?

Doi ani de exploatare pentru Mercedes-Benz au însemnat şi doi ani de garanţie oferită de producător. Nouă ne plac foarte mult studiile de satisfacţie a clienţilor, de genul celor de la JD Power, pentru că relatează situaţia de după cortina showroom-ului, acolo unde proprietarii văd, de fapt, calitatea şi fiabilitatea maşinilor lor pe propria experienţă. Ei bine, Mercedes-Benz B-Class este un model fiabil, dar are şi zone de penalitate, accentuate de condiţiile drumurilor pe care îl exploatăm. Suspensia. Doar ea ne-a dat bătăi de cap în doi ani. S-au auzit de mai mult ori sunete pe puntea din spate, am schimbat vreo 8 amortizoare (le-am şi pierdut numărul exact), iar în ultima jumătate de an nu a mai fost nevoie să schimbăm vreunul. Construcţia sa specială, dar şi drumurile noastre pe alocuri absolut distruse pe care este impus să ruleze modelul, au pus în evidenţă această zonă mai sensibilă a sa. De asemenea, e nevoie să facem câte o ajustare a geometriei roţilor la fiecare 5-6 luni şi asta tot „datorită” carosabilului autohton.



Păi W124 nici nu a auzit de astfel de probleme, veţi spune. Şi e adevărat. Germanii aveau odată ceea ce numeau chiar ei „overengineering” – sau suprainginerie. Dacă se estima că o piesă are nevoie de o grosime minimă de 6 mm pentru rezista, atunci în producţie ajungea cu 12-14 mm, pentru a avea rezerve imense. Aşa a fost constuit W124. Aşa a fost constuit W140. Apoi a venit criza din 1998 şi vânzările producătorilor au scăzut drastic. Paradoxal, dar au dus-o mai bine cei care făceau maşini mult mai puţin fiabile, pentru că piesele de schimb comercializate şi lucrările efectuate le-au salvat balanţa de venituri. După acele vremuri unii producători au sesizat că „overengineering”-ul joacă împotriva lor. Iar astăzi inginerii germani estimează calităţile de rezistenţă a unei piese la media europeană. Şi la exploatarea în Germania, spre exemplu, maşina nu va avea „părţi slabe”. Într-o ţară ca a noastră, în schimb – vor ieşi în evidenţă anume părţile care contactează direct cu carosabilul autohton. Cine e de vină? Germanii, că nu mai fac maşini „ca odinioară”, sau moldovenii că au drumuri ca după război?...

Cert este că B-Class nu ne-a creat nici o altă problemă decât cele de la suspensie. Motor, sisteme electronice – orice altceva – totul a funcţionat excelent, pe tot parcursul exploatării.



Ei bine, cum rămâne atunci cu Lancer X? Am schimbat vreo piesă în cadrul garanţiei? NU! Nici o singură piesă! Nici o singură cedare a maşinii! Nici un singur sunet suplimentar la suspensie, nici o intervenţie! Doar verificări de rutină, schimb de ulei şi cu asta s-au încheiat toate bătăile de cap. Deci japonezii au putut construi o suspensie ceva mai zgomotasă la rulare şi la abordarea denivelărilor, dar care să rezise cu brio şi pe drumurile noastre...



Am observat că tind să memorizez numele mecanilor de la service-ul Mercedes-Benz. Pe cei de la Mitsubishi n-am habar cum îi cheamă... Cred că asta spune totul.

Unde te simţi mai bine, ca şi şofer, la volanul japonezului sau al germanului?

Depinde de tipul de şofer. Dacă eşti un şofer activ, căruia îi plac acceleraţiile puternice şi abordările în forţă a virajelor, atunci te vei simţi mai bine în Lancer X. Dacă pui un mai mare preţ pe confort – fără îndoială te vei simţi mai bine la bordul Mercedes-ului.



Totuşi, chiar şi cu Lancer-ul, nu poţi merge la infinit ca apucatul. Până la urmă, tot revii la un condus mai firesc, iar atunci intră în evidenţă confortul şi practicismul brut pe care poate să ţi-l ofere maşina. În mediu urban, în condiţiile Chişinăului, diferenţa de confort între germanul nostru şi japonez este sesizabilă, dar nicidecum critică. Te simţi foarte bine şi la bordul japonezului. Ai spaţiu suficient, ai poziţie comodă în scaun, ai cam tot ceea ce-ţi trebuie de la o maşină modernă. În B-Class ai un scaun care îţi învăluie spinarea mai cu efect şi pe care îl poţi regla după buna dispoziţie, ai o izolare fonică mult mai bună, ai un design al bordului mai estetic – sunt lucruri frumoase şi plăcute, însă nu sunt absolut primordiale. Deci, te poţi simţi bine şi împlinit şi la bordul unui japonez, pe când germanul îţi oferă şi o doză de alintare, pe care pe mulţi îi face să-şi piardă capul în a se autodeclara fani ai mărcii.

Suntem noi fani Mercedes-Benz? Nu! Deşi am exploatat doi ani cu plăcere un model Mercedes-Benz. E o maşină bună Mercedes-Benz? Cu siguranţă da, şi cu siguranţă îţi oferă lucruri într-o doză mai mare decât o fac alţii! E Mercedes-Benz mai bun decât BMW sau Audi? Nu! De fapt, cei trei producători luptă într-atât de mult între ei, încât şi-au standardizat o mare parte din modele pe aceeaşi linie de segment – BMW Seria 3 vs C-Class vs Audi A4 – toate înseamnă caracteristici similare, dotări similare, până şi dimensiuni similare. Alegerea se face cu inima până la urmă şi ţine de preferinţele fiecăruia.



Diferenţa cea mare dintre japonezul şi germanul nostru se face sesizabilă la drum lung. Lancer X e mai zgomotos la rulare, deci la distanţe lungi ai mai putea avea câte o durere de cap. Şi nu are reglare de curbură a spatelui la scaune, iar după câteva sute de kilometri s-ar putea să-ţi doreşti o astfel de funcţie.



La drum lung, B-Class-ul excelează. E confortabil până la absolutul pe care ţi l-ai putea dori, rulează lin şi silenţios, poţi merge cu 140 km/h şi avea 2,200 rpm datorită transmisiei potrivite, la aceeaşi viteză poţi auzi percuţia muzicii şi poţi vorbi cu pasagerii în linişte. Inginerii Mercedes-Benz au reuşit cumva să înglobeze o doză incredibilă de confort, care, mai ales în astfel de condiţii, te face să îi apreciezi cu adevărat.

Sistemele de siguranţă, în viaţa reală

Despre sisteme de siguranţă citim cu fascinaţie de multe ori şi ne dăm seama cât sunt de importante. Germanii excelează în astfel de tehnologii. Pot ele să salveze cu adevărat vieţi omeneşti în tabloul cotidian, şi nu doar pe filmuleţele de la EuroNCAP?

Da, pot! Şi am simţit asta cu Mercedes-Benz-ul, de curând. Rulam pe un traseu extra-urban din ţară, aveam 90 km/h setaţi cu sistemul cruise-control. Drumul avea doar două benzi şi un biciclist, caruia i-am lăsat cel puţin 2 metri spaţiu pe lateral, a decis cu doar vreo 5 metri înaintea mea să treacă perpendicular pe lăţimea drumului. Fără a se asigura câtuşi de puţin, fără a conştientiza că se află pe un traseu naţional. Aveam ambele mâini pe volan, în poziţia lor „ca la carte”. În acea clipă, biciclistul se afla deja exact în faţa maşinii, la doar 4 metri distanţă. Am presat la maxim frâna, dar şi claxonul, şi concomitent am făcut şi manevra critică de evitare a acestuia, asemeni „testelor de elan”. Doar că la mijloc era vorba de o viaţă pe care sistemele de siguranţă aveau să o salveze sau nu. În acel moment, ingineria modernă şi-a demonstrat supremaţia. Ajutat de Brake Assist, B-Class şi-a inclus franele la maxim, cu ABS şi ESP activate, iar maşina a avut o traiectorie de evitare într-atât de precisă şi corectă, încât nu cred că se putea dori mai mult. La momentul în care am revenit pe traiectoria iniţială, maşina şi a oprit, într-un sunet surd de scrâşnite întrerupte repetat de anvelope. Viaţa biciclistului iresponsabil a fost salvată, şi asta datorită sistemelor de siguranţă. Am coborât să văd ce o fi făcând biciclistul, şi într-un stil educat şi civilizat, acesta şi-a abandonat bicicleta şi fugea deja prin câmpurile de porumb din văile de alături... Mi-am zis că mai avem mult până la o conduită rutieră civilizată. Însă am mulţumit în acel moment maşinii, inginerilor germani şi tehnologiilor care au făcut posibilă evitarea unui accident cu consecinţe grave...

Deci, german sau japonez, totuşi?

Ca şi în momentele când alegeţi modelul potrivit, totul depinde de felul în care Vă doriţi să îl exploataţi şi bugetul de care dispuneţi. O maşină japoneză se dovedeşte a fi, de cele mai multe ori mai raţională în costuri, oferindu-Vă ceea ce promite cu prisosinţă. Iar o maşină bugetară nu e neapărat un compromis. E o achiziţie făcută în concordanţă cu nevoile reale pe care le are o familie.



O maşină premium vine cu un supra-preţ şi oferă supra-plăcere. Pentru cei care pot înţelege acea doză de supra valoare, dar mai ales pentru cei care şi-o pot permite, achiziţia unei astfel se maşini este motivată. Pentru mulţi alţii va exista întotdeauna o alegere mai raţională şi aceştia din urmă vor avea de asemenea dreptate.

Am vrea preţuri la benzină mai mici şi drumuri mai bune. Poate atunci toate maşinile de pe piaţă ar fi excelente. Până atunci, circulăm mai mult cu germanul nostru, pentru că e mai accesibil în costuri de consum. Ne place confortul de la bord, dar ne doar fiecare groapă pe care o abordăm. Ni se face dor, câte o dată, de duritatea de samurai a japonezului. De fiabilitatea lui exemplară. Şi de performanţele mai piperate ale lui. Dar plăcerea sfârşeşte repede, când indicatorul de combustibil ne dă de veste că e timpul pentru o nouă vizită la pompă... Şi după acea vizită mergem din nou mai domol. De foarte multe ori am spus, în aceşti doi ani, că Mitsubishi Lancer X este o maşină perfectă pentru banii pe care îi cere. Unica ei vină e consumul ceva mai mare, comparat cu B-Class, pentru că dacă l-am compara cu un SUV, atunci ar fi şi el mai econom. În rest, e o maşină bine adaptată ţării noastre, şi nevoilor celor mai mulţi dintre noi. Dacă ar fi să alegem astăzi încă o dată o maşină din acest segment, am opta din nou pentru Mitsubishi Lancer X.

B-Class te răsfaţă mai ales la drum lung, de asta, ori de câte ori am călătorit pe distanţe de mii de kilometri, am ales fără ezitare Mercedes-Benz. De îndată ce păşeşti pe traseele europene cu B-Class îl simţi la el acasă. Pentru drumuri europene a fost creat. Pentru autostrăzi şi oraşe cu drumuri bune. Dacă am fi trăit în Germania, poate nici nu ne-am fi gândit la un Lancer X. Trăind în Moldova însă, fiecare groapă din asfaltul autohton, abordată la bordul lui B-Class, ne face să visăm la drumurile europene...

Iar în final, nu putem să nu includem şi materialul video filmat de noi toamna trecută, atunci când ne-am deplasat la Salonul Auto de la Paris, la bordul lui B-Class. Am parcurs atunci 7,000 km la bordul lui, am ajuns şi pe coasta sudică a Franţei, numită poetic „Coasta de Azur”. Pentru astfel de călătorii – B-Class-ul e perfect...