„Oamenii cred că
maşinile care se pot
conduce singure ţin de domeniul science-fiction, însă adevărul e că tehnologia necesară pentru a realiza acest lucru este deja inventată, ea trebuie doar integrată”. Astfel îşi descrie, plină de entuziasm, experienţa unei demonstraţii recente Linda Wahlstrom, managerul proiectului SARTRE de la Volvo.

Acum câţiva ani, Volvo îşi anunţa participarea într-un proiect de studiu major, împreună cu alţi parteneri importanţi naţionali şi europeni. Proiectul primise numele SARTRE şi se descifrează ca Safe Road Trains for the Environment, sau, parafrazat – convoiurile ecologice sigure. După cum ne sugerează şi numele proiectului, ideea iniţiatorilor proiectului se rezumă la organizarea traficului rutier în coloane organizate, care s-ar deplasa foarte aproape unul de celălalt, iar astfel ar crea un tunel aerodinamic continuu, care ar reduce

semnificativ consumul automobilelor implicate, cu excepţia primului. Vă întrebaţi, probabil, cum ar putea circula în siguranţă un convoi de automobile pe o autostradă reală, dacă acestea sunt atât de apropiate unul de celălalt?

Aici intervine tehnologia modernă, care integrează mai multe elemente prezente pe automobilele moderne: radarul activ, cu posibilitatea acţionării depline a frânelor, direcţia electroasistată cu posibilitatea maşinii de a opera fără limită cu aceasta, acceleraţia controlată electronic şi, cel

mai important, comunicarea fără fir între maşinile din coloană. La ce bun această comunicare? Ei bine, primul mare test drive petrecut acum câteva zile de Volvo în Spania, în împrejurimile Barcelonei, care a pus la încercare noua tehnologie, ne dă un răspuns la această întrebare.

Coloana de test a fost formată din cinci automobile, care au parcurs peste 200 km în condiţiile unor autostrăzi reale, alături de alţi participanţi la trafic. Primul în coloană a fost un camion Volvo, condus de un

şofer profesionist, care şi-a ajustat stilul de condus pentru a fi cât mai eficient şi previzibil. Camionul a fost urmat de un alt camion Volvo, apoi de alte 3 autoturisme – un Volvo S60, un Volvo V60 şi un XC60. La volanul acestora s-au aflat şoferi mai puţin profesionişti, care nu au mai fost nevoiţi să conducă vehiculele la volanul cărora se aflau, pentru că primul camion din coloană a transmis continuu datele tuturor celor 4 automobile care l-au urmat, astfel încât acestea au repetat întocmai matricea de manevre în aceleaşi puncte, păstrând în continuu distanţa şi manevrând comenzile maşinilor. În acest fel şoferii celor patru maşini au luat picioarele de pe pedale şi mâinile de pe volan, lăsând maşinile cu puterea de decizie asupra manevrelor de condus, chiar dacă convoiul se deplasa cu o viteză medie de 85 km/h, iar distanţa dintre maşini a fost în jur de 5 metri! Pare înfricăşători să circuli în spatele unui camion într-un astfel de regim, fără a dirija maşina, dar testul a demonstrat că şoferii se adaptează repede la astfel de situaţii, iar maşinile din convoi s-au descurcat fără cel mai mic rateu. Şi dacă şoferii celor patru vehicule citeau reviste în timp ce maşinile lor circulau pe autostrăzi, sau luau prânzul într-o atmosferă relaxantă, atunci ceilalţi şoferi de pe

autostradă se arătau extrem de nedumeriţi de comportamentul colegilor de autostradă şi de activităţile acestora de la volan...

În fine, Volvo crede că această tehnologie are mari şanse să se regăsească în curând pe automobilele de serie, în forme uşor adaptate. Ideea convoiului poate funcţiona în cazul

camioanelor mult mai bine decât a autoturismelor, dat fiind că acestea circulă de multe ori în grup pe distanţe lungi. Totuşi, perfecţionarea tehnologiei de comunicare între automobile poate evolua până la un regim în care liderul convoiului se schimbă în repetate rânduri pe autostrăzile reale, astfel încât întotdeauna cineva preia conducerea, iar o serie de vehicule îl

pot urma. În cazuri extreme, maşinile pot frâna la maxim, iar dacă cel de la volan decide în orice moment să preia conducerea, atunci fiinţa umană are întotdeauna prioritate... Deocamdată...

V-am trezit cumva amintirile unor momente din filmul „I, Robot”?.

Ilie Toma