„Ne place ideea voastră şi o susţinem”, ne-au zis cei de la BMW Group acum mai multe săptămâni, atunci când i-am întrebat dacă le-ar plăcea să participe într-o expediţie fantastică spre Laponia cu un model BMW cu tracţiune integrală. Am vrut să fie neapărat un diesel, pentru că, la cei vreo 10 mii de kilometri pe care urmează să-i facem, costurile de consum ar fi fost pur şi simplu imense dacă am fi călătorit cu un propulsor benzinar sub capotă. Am vrut să fie şi spaţioasă, încât să ne încapă şi canistrele de combustibil, echipamentul şi tot felul de pături calde şi semnalizatoare, pe care e necesar să le avem cu noi într-o astfel de aventură. Un X5 sau un X6 păreau a fi, astfel, opţiunile perfecte.
Dar apoi ne-am amintit de mitul ăla care planează deasupra lui BMW X6, precum că n-ar fi tocmai potent în condiţii de offroad. Am revăzut şi noi clipul celor de la Top Gear şi ne-am convins că X6 n-a avut parte de un tratament echitabil acolo, fiind dotat cu anvelope sport de vară şi pus în scenarii în care aproape orice maşină ar fi indicat un comportament similar. Ne-am dorit, astfel, să lansăm şi o provocare imensă lui BMW X6, pe care acest model n-a mai întâlnit-o nicăieri în lume! Să-l echipăm cu anvelope de iarnă bune şi să-l provocăm să ajungă acolo unde o maşină „de asfalt” n-ar prea putea să ajungă!
Le-am zis despre intenţiile noastre şi celor de la BMW Group, iar un răspuns tipic german n-a întârziat să vină. „Pefect! Maşina voastră va fi un BMW X6 xDrive30d, echipat cu cele mai bune anvelope de iarnă. Anvelopele vor fi absolut noi, desigur.”
Şi uite că în noaptea dinspre sâmbătă spre dumincă, unul dintre noi a urcat la volanul automobilului nostru redacţional pentru a trage o fugă spre Munchen, acolo unde BMW-ul expediţional era deja pregătit pentru noi. Din Chişinău până în Munchen e o distanţă de aproximativ 1,720 km, pe care, dacă ai noroc de condiţii bune de meteo şi trafic, o poţi parcurge în vreo 22-23 de ore. Dacă îţi place să sorbi mai multe eventualele cafele din pauze, o poţi lungi până spre 24-25 ore.
Conduceam japoneza noastră redacţională într-un ritm dinamic, dar şi eficient. Prin România, maşina aia se descurcă bine, şi prin Ungaria până spre Budapesta, la fel. Dar atunci când ieşi pe una din autostrăzile europene de după Budapesta, lipsa treptei a 6-a e într-atât de acută, încât sunetul motorului vuieşte absurd de tare, şi dacă o dai cu peste 120-130 km/h, atunci consumul momentan urcă la peste 10-12 litri/100 km. Eram condamnat la un fundal acustic năucitor la volanul maşinii ăsteia.
Mergeam doar pe banda extremă dreaptă, ca să menţin viteza până spre 120-130 km/h. Iar lucrurile s-au agravat de-a binelea pe autostrăzile nemţeşti. Nici măcar extrema dreaptă nu mă mai făcea să mă simt confortabil, atunci când pe banda din mijloc maşinile europene zburau legal cu 150-190 km/h. Bine, şi japoneza pe care o conduc poate apuca 200 km/h, dar o face cu 5-6 mii rpm, iar când faci o manevră de depăşire până spre 160 km/h, motorul vuieşte într-atât de mult, încât ceilalţi cred că-ţi dai duhul în tentative de sportivitate extremă şi te privesc ciudat, încercând să înţeleagă ce vrei să demonstrezi. Cu o japoneză cu 5 trepte eşti un outsider pe autostrăzile de acolo, fără nicio şansă de comportament civilizat. În acel moment mi-am zis că la următoarele teste drive n-o să mai pun atâta preţ pe capacitatea suspensiei de a înghiţi gropile autohtone, dacă maşina e complet inadaptată pentru o infrastructură modernă de autostrăzi, care există de câteva decenii bune în lumea noastră...
Dar am ajuns în sfârşit în Munchen, după vreo 23-24 de ore de condus, cu un cap care aproape că-mi vuia de la acompanimentul acustic. Graţie răbdării şi umilinţei suportate pe autostrăzi, am avut un consum mediu global de 7.3 litri de benzină la 100 km. Dar ajunge cu atâta gust amar. Să trecem la condiţii europene. În parcarea de la sediul BMW Group, în Germania, maşina noastre ne aştepta în toiul nopţii, gata de aventură. Mi-au atras atenţia abţibildurile încleiate pe banda rulantă e fiecărei anvelope, pe care scria simplu, german „Neu”, adică nou. Să vedem ce au ales germanii drept cele mai bune anvelope de iarnă, îmi zic. Sunt nişte Good Year Ultra Grip cu un profil superb de capabil şi o compoziţie excelentă a cauciucului, pe care o poţi simţi prin simpla atingere a lor. Germanii au ştiut că vom avea de înfruntat condiţii grele de drum, aşa că au echipat maşina cu cele mai mici jante disponibile pentru X6, asigurându-i astfel capacităţi şi mai bune! „Das ist fantastisch!”, ne-am zis noi în stilul lui Leopold din spotul ăla Moldcell cu tombola BMW!
Ambianţa lui X6 e la o distanţă uriaşă de ceea ce am avut parte mai devreme. O cutie de viteze automată cu 8 trepte înseamnă cu 3 trepte mai mult pentru o lume modernă. Fără vuiete criminale de motor, fără umilinţa impotenţei tehnice. Nu, nu e snobism aici, e vorba de capacitate tehnică de a face faţă unor condiţii actuale de infrastructură europeană.
Atunci câna am urcat la bordul maşinii expediţionale, maşina noastră indica doar 5,713 km parcurşi în viaţa ei de câteva luni. Da, e un X6 facelift, produs cu doar câteva luni în urmă. Dar se vede că înaintea mea o conduse cineva care o zădărâse la un caracter cât se poate de nărăvaş, întrucât maşina reacţiona foarte nervos la fiecare apăsare a pedalei acceleraţii, încercând să-mi dea acceleraţii fulminante la simpla atingere a ei. Dar eu îmi doream un condus cu ritm mai firesc, care să indice şi o cifră bună de consum. Primii kilometri de autostrăzi germane, cu maşina încă nărăvaşă, mi-au dat o medie de 11.9 litri/100 km. E un coşmar, mi-am zis. Dacă asta o să-mi fie cifra de consum pe durata expediţiei, am sfeclit-o...
Dar maşina mi-a înţeles în scurt timp intenţiile şi şi-a temperat şi ea caracterul. Pedala a început să reacţioneze mai cumpătat, motorul şi transmisia şi-au dorit turaţii mai modeste. Aşa că cifra medie de consum a tot continuat să coboare, sub 10 litri, apoi sub 9 litri... Prin Austria ajunsesem deja la 8.0 litri/100 km. Ei, aşa mai merge, domnilor. Noi suntem pregătiţi pentru un consum mixt total al expediţiei de 10 litri la sută, având în vedere condiţiile de iarnă, cu posibile zone dificile. Dar un consum de 8 litri aici, pe asfalt perfect uscat, ne bucură şi ne lasă rezerve pentru viitor.
Luni dimineaţă eram deja la intrarea în România, dinspre Ungaria. La radio se auzeau prognoze îngrijorătoare – greve ale şoferilor de camioane împotriva impunerii accizei de 7 eurocenţi la carburanţi, greve care aveau să se soldeze cu blocări de drumuri. Mai mult ca atât, în regiunea Bistriţa şi Vatra Dornei era anunţat cod galben de ninsoare... Uitându-ne la cerul dimineţii, nu părea că vom avea parte de ninsori, dar atunci când am ajuns spre Cluj, ne-am convins de veridicitatea celor spuse la radio. Mai mult ca atât, aici au început ambuteiajele imense, pentru că şoferii de camioane şi-au dorit să blocheze drumurile de acces spre Cluj. Aşa că am stat zeci de minute în şir blocaţi în trafic...
Din Cluj până spre Bistriţa traficul a fost infernal. Ningea şi drumul era acoperit cu un strat de doar 1-2 cm de zăpadă, dar dificultatea era dată de coloanele lungi de maşini, de o parte şi de cealaltă a drumului, care circulau cu 25-35 km/h. Nicio şansă de depăşire. Nicio şansă de condus mai rapid. Orele se surgeau iritant pentru mine, întrucât îmi doream să ajung noaptea acasă cu maşina expediţională. Dar se pare că şansele mele deveneau tot mai mici.
Când am trecut de Bistriţa, la nici jumătate din distanţa pe care urma să o traversez în România, traficul a devenit mai liber, dar era deja noapte. Şi abia intram în zona muntoasă, iar ninsoarea dădea târcoale tot mai convingătoare. Eh, ia să vedem noi aici un picuţ ce poate face maşina asta cu anvelope potrivite, mi-am zis...
A urmat unul din cele mai frumoase episoade de condus de iarnă din câte am avut partea vreodată la volanul unui BMW. Serpentinele montane sunt locul în care poţi face uz cu savoare de o tracţiune integrală inteligentă. Frânaţi moderat înaintea virajului, apoi treceţi virajul cu pedala de acceleraţie apăsată cu dozaj mediu, astfel încât distribuirea corectă a cuplului să ajute la un viraj perfect pe carosabil alunecos. E aproape incredibil cum poţi face o depăşire cu maşina asta pe un segment montan de vreo 100 de metri liber, apăsând pedala puternic. Simţi cuplul ăla imens distribuit excelent tuturor roţilor şi maşina te împinge în scaun cu forţă, de care credeai că nu este capabilă pe un asemenea drum, acoperit de zăpadă! În acel moment simţi diferenţa dintre doza de încredere în condus pe care ţi-o oferă un SUV de talie corectă, faţă de un sedan compact cu tracţiune faţă sau orice altă maşinuţă mai mică şi mai urbană. Mai ales dacă de această doză de încredere depinde că ajungi acasă azi seara sau rămâi blocat pe undeva şi ajungi peste vreo 3 zile... Mi-am zis atunci că expediţia noastră va fi una extrem de interesantă şi cu roţile astea avem şanse să îi demonstrăm lui Jeremy că umorul britanic poate fi spulberat de ingineria germană!... Şi am mai descoperit ceva interesant la BMW-ul ăsta. E ceva, ce poţi observa, doar în condus lung şi analiză a comportamentului maşinii. Atunci când vrei eficienţă de la o maşină, spre exemplu una pe benzină aspirată natural, îţi minimizezi apăsarea pedalei de acceleraţie, astfel încât accelerările să fie cât mai line şi mai lineare, chiar dacă durează mai mult. Apoi păstrezi viteza cu apăsare modestă a pedalei şi desigur acţionezi predictibil, din timp, la reducerile necesare de viteză, lăsând inerţia să îşi aducă şi contribuţia ei la eficienţă. Dar aici, la BMW X6 xDrive30d, dacă lungeşti prea mult procesul de acceleraţie consumul va creşte! Aici n-ajută reţeta aia a răbdării! Dimpotrivă, maşina e mult mai eficienţă dacă îi dai un impuls ceva mai dinamic în acceleraţie la început, apoi susţii pornirea cu apăsare mai moderată. Cu reţeta aia am trecut în rapiditate serprentinele montane, urmărind comportamentul ciudat de fantastic al maşinii şi eficienţa pe care o poate, astfel asigura! He, uite că dinamismul înseamnă eficienţă la BMW! Iar cifra de consum global, aproape de vama Albiţa, a ajuns la 7.9 litri/100 km! Şi uite că noaptea târziu, trecut de ora 12, am ajuns la Chişinău. Abia după ce am coborât entuziasmat din maşină, după 50 de ore de condus cu o pauză de somn clandestin de doar 2 ore, mi-am amintit că ar fi cazul de tras şi un pui de somn domestic. Parcurgerea dinamică a traseului Leuşeni-Chişinău mi-a ridicat media consumului înapoi la 8.0 ltiri/100 km, dar noi zicem că e o cifră excelentă, dacă ne uităm la condiţii de drum de care am avut parte! Şi uite că dimineaţa, X6-ele nostru expediţional avea nevoie de o realimentare şi de o baie bună. Aşa că am mers să i-o facem la una din cele mai noi staţii Rompetrol din Chişinău, de pe viaduct. Culoarea asta nouă pentru X6, numită Marrakech Brown, arată al naibii de bine, nu?
Ieri şi astăzi, maşina noastră expediţională primeşte şi inscripţiile expediţiei pe ea. Iar noi pregătim proviziile, canistrele şi toate micile detalii, pentru că în noaptea dinspre joi spre vineri, vom porni la drum către
Laponia! Uite atunci aventura va începe cu adevărat, însoţită de o muzică frumoasă de Crăciun, ascultată la bordul maşinii!
La întoarcere am găsit şi cutia noastră poştală plină cu desene şi scrisori de la copii din Moldova! Sunteţi foarte activi, dragii noştri şi ne-aţi suprins plăcut! Am primit scrisori şi desene atât de frumoase, făcute cu atâta seninătate şi puritate copilărească! Mai aveţi astăzi şi mâine şanse să ne aduceţi scrisorile Dvs. la str. Grenoble 259/7, Parter A, şi să le lăsaţi în cutia poştală sau să ne bateţi la uşă pentru a ni le înmâna direct. Sau, le puteţi duce în showroom-ul BMW Autospace astăzi! Sau să le fotografiaţi şi să postaţi pe paginile de Facebook ale
PiataAuto.md,
BMW Moldova,
Moldcell sau
Rompetrol Moldova!
Expediţia de Crăciun este pe cale să înceapă, dragii noştri!
