Expediţie fantastică de Crăciun: îl aducem pe Moş acasă într-o cursă neaşteptat de lungă!
23 Decembrie 2013, 08:59
Moş Crăciun s-a lăsat un pic aşteptat în ziua de sâmbătă şi a urcat la bordul BMW-ului nostru expediţional abia sâmbătă după-amiază. Ne-a zis să mergem prin Suedia spre Danemarca, unde avea el nevoie să oprească în
Copenhaga, la târgul de Crăciun de acolo. Aşa că am pornit cu rapiditate, pentru că „după-amiază” în Laponia înseamnă deja întuneric.

Atunci când priveşti partea aia scandinavă a Europei, ea pare relativ mică, în raport cu partea centrală a continentului, dar se pare că e doar o iluzie optică. Dacă din Munchen spre Chişinău, spre exemplu, e o distanţă de doar 1,750 km, atunci din Laponia până în Copenhaga e o distanţă mai mare, de peste 1,800 km, dintre care vreo 1,500 îi revin traversării Suediei!

Atunci când am pornit din Laponia, cadranele de bord ale lui X6 ne indicau o temperatură exterioară de -19.5 grade Celsius şi drumurile erau din nou acoperite cu zăpadă şi gheaţă, doar că în acel moment nu viscolea. Cerul imita nişte jocuri de lumini asemeni aurorei boreale, iar condusul
prin Finlanda era foarte antrenant. Din păcate, hotarul cu Suedia a venit peste mai puţin de 150 km de la pornire şi aici tabloul s-a schimbat cu rapiditate. Drumurile sunt mai înguste şi sunt, în mare parte, separate de nişte cabluri de fier între ele pentru a face depăşirile imposibile. În mare parte, acestea au doar o bandă pe sens, cu mici zone de depăşire o dată la câţiva kilometri buni. Şoferii suedezi sunt total diferiţi faţă de cei finlandezi – conduc mai lent, mai incoerent şi mai puţin preocupaţi de colegii lor de trafic. Iar cea mai dureroasă surpriză pentru noi şi maşina noastră expediţională a venit la prima staţie de alimentare cu combustibil – dieselul costă în Suedia absurd de mult, preţul lui ajungând la peste 1.75 euro per litru! Oh,
şi mai avem atâta amar de drum prin ţara asta, iar kilometrii mulţi la număr înseamnă noi episoade de realimentare cu facturi dureroase! Rezervorul lui X6 are 80 litri în total şi chiar dacă alimentăm atunci când mai avem 1/4 din rezervor disponibilă, cecul de la benzinărie tot ne indică o sumă de peste 100 euro... Moş Crăciun, de ce ţi-a trebuit ţie să mergem prin Suedia?...
A doua zi, de dimineaţă, eram în Stockholm şi Moşul a vrut să oprim pentru o pauză de cafea, care însemna să-l lăsăm pentru câteva ore de treburi, apoi să ne reîntâlnim în acelaşi punct. Noi am realimentat, apoi am mers să căutăm o parcare civilizată pe undeva prin centrul Stockholm-ului, ca să mai aruncăm o privire la capitala suedeză. Din păcate, nu cunoaştem limba suedeză, şi cam toate inscripţiile sunt exclusiv în suedeză. Am văzut la un moment dat
un P sugestiv, şi o intrare într-o parcare subterană, lângă care mai scria un cuvânt cu „Stadt”, care ne-a trezit nouă o asociere a cuvântului german „oraş”, scris identic. Ne-am gândit că avem de-a face cu o parcare publică, cu plată, dar potrivită pentru scopul nostru. Am intrat în ea, am tot coborât în jos câteva nivele, apoi am
găsit un loc care ne părea mai potrivit. Am ieşit din maşină şi am căutat un aparat să plătim undeva parcarea, dar nu am găsit unul, aşa că ne-am gândit că trebuie să fie una gratuită. Am tot pozat locul unde am parcat maşina noastră în această parcare imensă, pentru a o putea găsi ulterior şi am
urmat indicatoarele de ieşire. Am ieşit la stradă şi un „clanţ” s-a auzit după ce uşa care dădea în stradă s-a închis. Ei bine, uşa s-a închis, dar nu se lăsa
deschisă din exterior... Cum ajungem înapoi în parcare, atunci?...

Ne făceam griji că am ajuns într-o situaţie caraghioasă, dar şi blocantă pentru noi. Ne-am continuat un pic plimbarea pe afară, am mers să explorăm un pic centrul capitalei suedeze, apoi am decis să căutăm intrarea în parcare, destinată maşinilor, şi să mergem pe acolo în interior.
Când colo, ca să vezi, porţile de acces sunt închise de la primul nivel în jos! Întrebăm pe cineva cum se poate ajunge în interior, pentru că am parcat acolo şi ni se spune că avem de-a face, de fapt, cu o parcare rezervată doar companiilor din zonă... Astfel, nu avem decât să rugăm pe cineva, cu cea mai mare ruşine, să ne faciliteze
accesul în interior, or... s-o facem mai simplu, aşteptând până mai intră cineva şi să dăm şi noi buzna în interior, sperând că doar o singură poartă e închisă până la maşina noastră. Aşa am şi făcut, am zărit un domn care tocmai a deschis o uşă mică lângă poartă, prin care a intrat.
Am fugit în acel moment să prind uşa încă deschisă, călcând prin ceva care părea că explodează, şi în sfârşit am reuşit să trecem dincolo. Am coborât mult în jos şi am ajuns la maşina noastră. Am urcat în ea şi am căutat ieşirea, ajungând la aceeaşi poartă blocată. Eh, acum cum mai ieşim de aici? Peste câteva secunde poarta
începe a se ridica, şi de
după ea apare o maşină
care vrea să intre în parcare. Îi
facem semn şoferiţei să ne lase pe noi să trecem primii, dar ea nu pare prea impresionată şi suntem nevoiţi să îi facem noi loc. De îndată ce maşina a trecut lângă noi, am zis „ţineţi-vă bine” şi am călcat podeaua acceleraţiei
până în pământ. Atunci toţi cei 245 CP ai motorului diesel de sub capotă m-au catapultat imediat prin poarta parcării înainte ca această să-şi înceapă închiderea automată şi în câteva clipe eram din nouă pe străzile Stockholm-ului! Ei bine, uite o situaţie critică în care puterea şi cuplul imens al unui motor bavarez ne-au ajutat să evadăm din peisaje neplăcute... Altă dată vom aduce cu noi un dicţionar suedez înainte de a parca...
L-am luat în scurt timp Moş Crăciun la bord şi i-am povestit aventurile prin care tocmai am trecut, la care el nu a făcut decât să scoată un râs cu poftă... Ne îndreptam spre Copenhaga şi abia din Stockholm drumurile suedeze anoste au derivat în autostrăzi pe care am putut să circulăm mai rapid. Ne-am făcut o concluzie despre Suedia – civilizaţia e în Stockholm şi la sud de el, tot ce e la nord pare o lungă taiga cu puţine localităţi şi puţină civilizaţie...
Spre seară am ajuns şi la marginea Suediei, iar de aici trebuia să trecem pe renumitul pod Oresund, cel mai lung din Europa, spre Danemarca. E o trecere cu plată, dar e un preţ accesibil şi e şi frumos să treci această minunăţie arhitecturală. De cealaltă parte, dai imediat în capitala daneză. Şi am oprit aici pentru un excepţional târg de Crăciun. Moşul s-a făcut nevăzut pe aici şi ne-a zis că îl găsim peste 3 ore în maşina expediţională, iar noi am mers să savurăm târgul. E frumos, ce mai!
După 3 ore, în noapte, am repornit motorul pentru a ne continua drumul spre Germania. Consumul nostru global pe parcursul expediţiei stă în jurul valorii de 9.2 litri/100 km şi avem deja peste 4,800 km parcurşi din momentul startului. Din fericire, motorina în Danemarca e un pic mai ieftină decât cea din Suedia, ajungând la 1.3-1.4 euro per litru. Am făcut plinul aici şi am continuat să urmăm sistemul de navigare, care ne-a scos din Copenhaga şi ne-a îndreptat spre Germania.
Ştiam că există un traseu de aici până în Germania doar pe uscat, pe drumuri şi poduri. Dar sistemul de navigare a maşinii a considerat că e mai oportun să o apuce pe scurtătură, aşa că în scurt timp ne-am pomenit în faţa unui feribot, care avea să ne ducă vreo 20 km pe mare, după care trebuia să ne continuăm drumul în Germania. Toate bune, dacă feribotul nu avea să coste vreo 50 euro neprevăzuţi... Am verificat apoi traseele şi se pare că am tăiat cam 170 km de traseu graţie feribotului, dar noi tot parcă am fi

fost de acord să parcurgem cei 170 km mai degrabă, la un cost mai mic, decât să plătim taxa aia de feribot. Dar era prea târziu să o facem, aşa că am urcat pe feribot şi am adormit acolo, în maşină, în timp ce înaintam pe apă.

După vreo 30 minute de somn, am ieşit de pe feribot şi îndată am ajuns pe pământ german. De aici până la autobahn-ele fără limită de viteză nu a mai fost mult. Moşul zice că la bordul lui BMW X6 nu simte că mergem prea repede nici atunci când avem
170 km/h la bord. Aşa că am apăsat un pic mai mult pedala acceleraţiei, gonind pe unele segmente şi cu până la 200 km/h! Suntem limitaţi la 210 km/h de anvelopele de iarnă, dar atunci când mergi cu 200 la oră cu un SUV, şi îţi mai aminteşti şi episoadele de condus extrem pe zăpadă şi gheaţă de acum câteva zile de la Cercul Polar, îţi zici că maşina asta e incredibil de polivalentă, reuşind să te fascineze atât în peisaje de teren solicitant, cât şi pe autostrăzi de viteze ameţitoare!
E dimineaţă şi noi am trecut deja mai mult de jumătate de Germanie. Ne îndreptăm spre oraşul montan Davos, din Elveţia, pentru că acolo are treabă Moş Crăciun preţ de câteva ore, apoi, spre seară ar trebui să ajungem prin Salzburg, Austria, mult mai aproape de plaiurile de acasă. Davos, însă, e situat într-o zonă cu peisaje superbe,
iar asta înseamnă că astăzi vom avea parte de unul din cele mai frumoase episoade de condus din întreaga expediţie!

Ah, da! Moş Crăciun ne-a rugat încă o dată să vă mulţumim tuturor celor care i-aţi trimis scrisori şi desene. Cât l-am aşteptat noi în Laponia, el a admirat
cu atenţie fiecare desen şi a citit fiecare scrisoare. Are un sac mare cu el, în portbagaj, în care nu ştim ce e ascuns, dar cu siguranţă va bucura copiii din Moldova! Deci, aşteptaţi-l pe Moş şi pregătiţi-vă de un Crăciun frumos, pentru că a mai rămas foarte puţin! Sărbători fericite, dragii noştri!
PiataAuto.mdRedacţia PiataAuto.md
5
3,146
GALERIE FOTO (18 IMAGINI)
COMENTARII (2)
Robert
Bucureşti, România
la 23 Decembrie 2013 - 12:23
Interesanta ideea cu ''murdarirea masinii'' , asa se acopera perfect punctele de rugina . Destepti bavarezii astia.
1
0
Volkswagen
Bălţi, Moldova
la 23 Decembrie 2013 - 19:38
Scuze,da nu te-ai săturat să te doibe*ti(scuzați,dar m-am săturat) de mașinile nemțești,sau faci asta doar pentru ai provoca pe alții...Părcă ești în un matur deja, da te comporți ca un copil de la grădiniță.
0
1
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!