La câţiva ani distanţă de sfârşitul celui de-al doilea război mondial industria auto îşi începea revenirea, dar într-o cu totul altă ipostază. Pe de o parte, designul căpăta nuanţe tot mai elegante, inspirate de calmul continental atât de apreciat după o perioadă neagră a istoriei, iar de cealaltă parte foarte mulţi producători erau într-o situaţie foarte dificilă şi conştientizau că pot supravieţui doar dacă se concentrează la modele mai compacte, mai eficiente, uneori cu folosirea unor componente de la alţi producători mai puternici.

Alfa Romeo 6C 2500 SS era un automobil de tranziţie spre noile timpuri, exemplarul adus la Concorso d’Eleganza fiind produs în 1949. Modelul 6C, însă, îşi avea originea

tocmai în anul 1925, versiunea 2500 SS fiind lansată în 1938 ca cea mai puternică evoluţie a lui, literele SS semnificând Super Sport. Războiul a

adus pauze evidente de producţie, iar în perioada postbelică imediată, Alfa Romeo şi-a dorit revigorarea cu ajutorul acestui model emblematic.

Sub capotă mai era amplasat un motor de 6 cilindri în linie, de 2,433 cm cubi, cu două carburatoare, care dezvolta 110 CP!

Cisitalia 202 B, produsă în 1950 şi adusă la Concorso d’Eleganza, e o altă încercare de a ţinti succesul revigorării din acea perioadă. Designul său elegant a fost apreciat cu distincţii până şi de muzeul de artă modernă din New York, însă Cisitalia, conglomeratul de companii italiene din domeniul auto din acea perioadă, n-a reuşit să atingă vânzările dorite cu acest model. Modelul 202 aplica încă reţeta clasică a şasiului livrat de pe porţile uzinei, după care Pininfarina sau Vignale produceau caroseria. Maşinile rezultate erau mult prea scumpe pentru timpurile lor, deşi aveau sub capotă un motor de origine Fiat de 1,089 cm cubi, iar preţul exorbintant le-a semnat sentinţa. Doar 170 de exemplare au fost produse, iar exemplarul adus la Villa d’Este are caroseria Cabriolet Lusso, semnată de Vignale.

În acei ani Ferrari nu avea încă identitatea pe care o avea azi şi era cunoscut de o mână de oameni

entuziaşti. Ferrari 195 Inter era un GT cu aspect modest, dar cu un motor care făcea diferenţa – un V12 de

2,341 cm cubi. Exemplarul adus la eveniment e produs în 1950 şi are caroseria semnată de Ghia.

În scurt timp Ferrari 195 Inter a
primit şi un succesor cu design
similar, dar cu motor mai puternic,

numit 212 Inter. Un astfel de
exemplar şi-a făcut prezenţa la
eveniment, iar motorul V12

de sub capotă are o cilindree de 2,563 cm cubi. Caroseria este semnată de Vignale.

Povestea Ferrari este continuată la Villa d’Este cu un alt succesor, Ferrari 250 Europa. Seria 250 s-a bucurat de cel mai mare succes din acea epocă a celor de la Ferrari, derivate ale

acesteia bătând în repetate rânduri recordul la cele mai scumpe automobile licitate. Versiunea 250 Europa se distingea printr-un ampatament mai lung, un design mai

diferit şi o axare spre mai mult confort. Exemplarul prezent la eveniment are caroserie semnată de Pininfarina, iar sub capotă e amplasat un motor V12 de 2,953 cm cubi.

Seria maşinilor din această perioadă, prezente la eveniment, e încheiată de un exemplar unic, Alfa Romeo 6C 2500 SS Berlinetta Villa d’Este. Substratul tehnic este identic cu cel al Alfei 6C 2500 SS, prezentată mai

sus, dar designul acestui exemplar a fost stilizat special pentru Villa d’Este, locul în care are loc astăzi Concorso d’Eleganza. După o rătăcire preţ de mai mulţi ani ai maşinii, acum câţiva ani acest exemplar a fost găsit şi

cumpărat de proprietarii Villa d’Este
pentru a fi din nou parte din
patrimoniul renumitei vile-hotel, cu tradiţii seculare.

Redacţia PiataAuto.md, LIVE din Italia