Concorso d’Eleganza: maşini conduse de gentilomi

Istoria auto a cunoscut mai multe modele care nu erau neapărat create pentru competiţii, dar care s-au avântat acolo unde regulamentele mai puţin stricte le-au permis, şi au uimit publicul. Mai mult ca atât, în anii ’50 ai secolului trecut devenise tot mai uzual termenul de „gentleman driver”, prin el înţelegându-se un gentleman înstărit, care, pasionat fiind de motorsport, îşi acorda gratis serviciile nu tocmai profesioniste de pilotaj în competiţii unor echipe care se aflau încă la început de drum şi nu-şi permiteau să plătească un pilot profesionist. Piloţii „gentilomi” făceau aceste servicii din pură pasiune, din dorinţa de a se complace în stilul de viaţă al piloţilor adevăraţi, dar revenind ulterior la munca lor înalt plătită de birou. Mai mult ca atât, unii din ei aduceau cu ei şi sponsorizări pentru echipele pe care le ajutau, iar astfel colaborarea putea deveni una cu adevărat fructuoasă.

Ediţia din acest an a concursului de eleganţă a găzduit câteva exemplare renumite din epoca „gentleman drivers”. Primul, şi poate cel mai umitor, este Fiat 8V din 1953. Numele 8V vine de la motorul V8 de 1,966 cm cubi, iar în acele timpuri Ford avea drepturile de copyright asupra expresiei „V8”, aşa că italienii au fost nevoiţi să folosească o variantă inversată. Maşina nu a fost un succes la vânzări, dar s-a descurcat de minune în competiţii, cei 105 CP livraţi de motor şi greutatea redusă transformând-o într-un vehicul agil.

Strămoşul actualului SLS AMG, Mercedes-Benz 300 SL Gullwing, era un alt model apreciat de curentul piloţilor gentilomi. Atunci când această maşină a ajuns pentru prima dată la o cursă, organizatorii au cerut reţinerea startului pentru a căuta în regulament un punct care să interzică participarea maşinilor cu uşi de tip foarfecă, dar nu au găsit vreunul, aşa că maşina a fost lăsată să participe şi a câştigat. În acele vremuri, Mercedes-Benz îţi accepta să-ţi constuiască acelaşi model din caroserie din aluminiu, în locul celei de oţel, dacă erai foarte generos, iar exemplarul adus la concursul de eleganţă, produs în 1955, este unul din foarte puţinele 300 SL Gullwing construite din aluminiu. În aceiaşi ani 1950 compania franceză Talbot se zbătea să iasă pe linie de profit şi, deşi maşinile produse de ei erau foarte interesante ca şi inginerie, acestea nu se bucurau de vânzările aşteptate. Şefii Tablot şi-au pus atunci speranţe în piaţa Americii şi l-au lansat pe Talbot Lago America, sperând că acesta va fi modelul care îi va cuceri pe americani. Deoarece nu-şi permiteau ingineria unui nou motor, cei de la Talbot au cumpărat motoarele de la BMW şi le-au modificat uşor, astfel că sub capota exemplarului de la concursului de eleganţă, produs în 1957, e montat un asemenea V8 de origine BMW, de 2,476 cm cubi. Nici Talbot Lago America nu a reuşit, însă, să scoată compania din impas, aşa că doar câţiva ani mai târziu Talbom a fost vândut.

Revenim din nou la seria 250 a celor de la Ferrari. Unul din exemplarele prezente la concurs a avut în calitate de pilot un asemenea gentleman driver şi a câştigat cursa din jurul Franţei, parcurgând în jur de 5 mii de kilometri. E un Ferrari 250 GT, produs în 1957, cu un motor de 12 cilindri şi 2,953 cm cubi. Şi în fine, un ultim Ferrari 250 GT Interim, produs în 1959 a completat tabloul maşinilor conduse de „gentleman driver” la Concorso d’Eleganza. Doar 7 astfel de maşini au fost produse în lume, combinând un ampatament mai lung cu stilul berlinetta al caroseriei.

Aceste exemplare pot fi distinse prin prezenţa unui geam lateral triunghiular adiţionat în spatele portierelor.