Automobilele redacţiei: Mitsubishi Lancer, relatare de adio
23 Iunie 2014, 15:05
A venit momentul în care să ne despărţim de primul automobil redacţional al nostru, achiziţionat nou la sfârşitul anului 2008. De atunci
şi până astăzi au trecut 5 ani şi jumătate de exploatare, cu 66,400 km parcurşi. Vrem să vă spunem astăzi cu ce impresii rămânem despre
Mitsubishi Lancer X după un timp atât de îndelungat în care am fost alături, care sunt aspectele care ne-au plăcut în timp şi care sunt cele care ne-au
nemulţumit şi ce a însemnat, de fapt şi pe scurt, experienţa de posesor a unui Mitsubishi Lancer X nou. Impresiile noastre sunt poate, cu atât mai valoroase, cu cât modelul ăsta nu a ajuns încă la final de carieră, fiind produs în continuare şi deci, oricine mai are şansa achiziţionării unui exemplar nou din showroom!
De ce am ales Mitsubishi Lancer X în 2008? S-a dovedit alegerea noastră potrivită ca şi model?

Ei bine, în 2008 ne doream un automobil fiabil şi accesibil în primul rând, bine adaptat condiţiilor autohtone de exploatare. Preţul de achiziţie mai accesibil era un factor important, şi
eram dispuşi să mergem şi la compromisuri în materie de calitate a materialelor de interior sau confort. Mitsubishi Lancer X era, la acea vreme un model foarte proaspăt pe piaţă, venit din familia Lancer, renumită multă vreme pentru fiabilitate şi inginerie simplă dar pe care să te poţi întotdeauna baza. Lancer X are şi un design cuceritor, mai ales la exterior,
iar agresivitatea aia se lega cum nu se poate mai bine cu toată tradiţia numelui Lancer. În momentul achiziţiei existau două motorizări disponibile – de 1.5 litri sau 2.0 litri, cuplate la cutii de viteze manuale cu 5 trepte sau automate cu raport continuu variabil. Dacă ar fi existat o motorizare de mijloc, probabil am fi ales-o pe ea, însă aşa, deoarece motorizarea de 1.5 litri ni se părea cam amorfă, am optat pentru 2.0 litri şi 150 CP la activ.Astăzi, în 2014, o cutie de viteze
manuală cu 5 trepte ne pare un fapt îmbătrânit moral pe o maşină nouă, mai ales cu un motor de 150 CP, însă în 2008 o asemenea situaţie era încă firească, şi nici n-am stat prea mult să ne gândim la numărul de trepte ale transmisiei. De ce nu am luat o transmisie automată – a fost întrebarea pe care am auzit-o de multe ori. Răspunsul e unul bivalent – pe de o parte ştiam că Mitsubishi Lancer e echipat cu un CVT de origine Nissan, produs de JATCO, care era bun la
început, dar apoi manifesta tot soiul de zgâlţâieli şi sunete în procesul exploatării, de asta nu am vrut să acceptăm o asemenea transmisie. De cealaltă parte, cutia de viteze manuală în combinaţie cu un motor potent ni se părea o reţetă foarte sportivă şi plăcută în condus.

Modelul s-a dovedit a fi foarte adaptat condiţiilor autohtone de exploatare. Motorul respectă standardele Euro IV şi e foarte împăcat cu o calitate mai
puţin înaltă a combustibilului, deşi întotdeauna ne-am străduit să-l alimentăm la staţii de încredere. Suspensia şi roţile de 16 inch, cu anvelope cu profil mare, s-au dovedit a fi extrem de capabile de a absorbi denivelările autohtone. La volanul lui Mitsubishi Lancer nu trebuie să te gândeşti la calitatea drumurilor. Pur şi simplu înaintezi, iar pe alocuri mai faci ocolişuri fireşti de gropi. În rest, maşina nu se simte niciodată intimidată de calitatea carosabilului. E
ca şi cum ai conduce o maşină creată cu adevărat pentru condiţiile noastre, nu doar pentru autobahn-ele europene. De altfel, anume autobahn-ele formează peisajul în care maşina e total inadaptată, din cauza lipsei celei de-a 6-a trepte maşina ţinând motorul la vreo 4 mii rpm în timp ce conduci cu 120-130 km/h. Paradoxal, dar la asemenea turaţii noi am reuşit să obţinem un consum mediu de 7.5 litri/100 km pe autobahn, deşi auzuirea vuietului permanent al motorului nu e
tocmai cel mai plăcut acompaniment acustic.

Prima dilemă faţă de alegerea corectă a modelului a fost atunci când am constatat că portbagajul e mic şi nu e prea eficient organizat, astfel încât acolo nu încape un cărucior de copi şi abia de poţi pune o bicicletă a aceluiaşi copil crescut între timp. Inginerii au preferat să-i asigure maşinii o rigiditate torsională ridicată, cu elemente de structură care trec şi prin portbagaj,
iar asta a avut efectele descrise mai sus în materie de spaţiu util disponibil.

Mitsubishi Lancer X s-a distins întotdeauna, însă, prin senzaţii plăcute şi puritane de condus. Motorul aspirat natural, tipic japonez, e foarte previzibil şi poţi întotdeauna face uz de puterea lui dacă-l turezi. Direcţia este asistată hidraulic, nu electric, iar senzaţiile în volan sunt „de şcoală veche”, absolut puritane. Lancer X este şi foarte manevrabil în viraje, graţie suspensiei McPherson pe puntea faţă şi a celei independente cu braţ dublu pe puntea
spate. Asta ne-a plăcut întotdeauna la Lancer X – în pofida filosofiei accesibile, japonezii au păstrat pentru Lancer X o arhitectură sportivă şi avansată a suspensiei, care să-l facă în primul rând plăcut de condus.

Uimitor, dar Mitsubishi Lancer X s-a dovedit a fi mai eficient decât îl descriu datele sale tehnice oficiale. Cifrele oficiale menţionează un consum de 10.8 litri/100 km în regim urban, însă în 90% din cazuri noi am menţinut consumul urban între 8.5 şi 9.5 litri/100 km. Consumul extra-urban oficial
este de 6.7 litri/100 km, iar pe
distanţe scurte noi obţineam de
obicei 7.0-7.5 litri/100 km. Acum un
an am avut o călătorie spre Budapesta cu Lancer X, şi consumul mediu înregistrat până acolo a fost incredibil: 6.0 litri/100 km!

Fiabilitate

Ei bine, dacă vorbim de o maşină
japoneză, fiabilitatea e noţiunea care
ne vine întotdeauna în minte, tuturor.
A fost Lancer X cu adevărat fiabil în
aceşti 5 ani?
Ca şi în cazul lui Mercedes-Benz
B-Class, am efectuat toate deservirile tehnice şi reparaţiile exclusiv la service-ul autorizat al distribuitorului mărcii în Moldova. Partea îmbucurătoare sunt costurile de deservire, care s-au dovedit a fi foarte agreabile. O deservire tehnică standard costă, de obicei, în jur de 1,000 lei, iar cu nişte verificări suplimentare sau schimburi de piese care necesită mai rar înlocuirea nu trece de 1,600-1,800 lei. Există, însă, şi o explicaţie pentru aceste preţuri. Service-ul autorizat nu vă va turna, spre exemplu, ulei „Mitsubishi Motors”, ci ulei recomandat
de Mitsubishi Motors – Shell. Uneori filtrul de ulei poate fi marcat Mitsubishi Motors, alteori poate fi din seria celor recomandate. La fel se întâmplă şi cu filtrul de aer, sau cel al sistemului de climatizare. Am avut cazuri în care ni s-a amânat schimbarea filtrului de admisie pentru câteva săptămâni pentru că nu exista unul original în stoc, iar noi am cerut unul original. Ultimii doi ani, însă, service-ul autorizat şi-a perfecţionat foarte mult maniera de lucru şi disponibilitatea consumabilelor, aşa că nu mai avem incomodităţi cu deservirile tehnice programate. Am efectuat ultima
deservire tehnică acum vreo 300 km, şi am plătit din nou puţin peste o mie de lei. Foarte onest şi accesibil, zicem noi!

O ciudăţenie legată de deservirile tehnice programate o reprezintă plăcuţele de frână. Deşi maşina are astăzi 66,400 km parcurşi, plăcuţele de frână nu au fost schimbate niciodată, pe niciuna dintre punţi, şi nici nu trebuiesc schimbate! Noi bănuim că plăcuţele sunt realizate dintr-un material mai dur, care le face să se consume mai lent, în schimb consumă mai rapid grosimea discului de frână.
Cei de la service ne asigură, însă, că nu există un revers al monedei, şi că frânele maşinii sunt realizate cu rezervă inginerească, întrucât sunt folosite şi la SUV-ul mai mare şi mai greu Outlander, iar noi, cică, nu am avea o manieră de condus foarte solicitantă şi de aia frânele au încă aproape 40-45% din resurse neconsumate.
Ei bine, a avut Lancer X probleme legate de fiabilitate? În primii doi ani, când B-Class nu bătea la cap cu problemele legate de partida aia nereuşită de amortizoare spate, Lancer X părea contrastul perfect de fiabilitate exemplară. Dar nu putem spune că nu am avut nicio problemă neprevăzută cu el. La 41,000 km,
exploatând maşina foarte firesc, am început a auzi o bocănitură sâcâitoare la roata stângă faţă. Era clar că avem o defecţiune. O primă inspecţie vizuală a noastră nu identificase problema. După vreo zece kilometri parcurşi în oraş, bocănitura se accentuase,
şi am început să simţim de la volan simptomele unui amortizor defect, cu recul la abordarea gropilor şi comportament specific al maşinii. Am coborât din nou, am întors roata stângă la maxim spre stânga şi defecţiunea a devenit vizibilă – fluidele amortizorul stâng au curs din belşug peste corpul lui. Am sunat la service şi ne-am programat pentru o intervenţie a doua zi. Până a doua zi, însă, a trebuit să mergem încă vreo câţiva zeci de kilometri urbani care au făcut ca
defecţiunea să evolueze extraordinar de rapid, astfel încât a doua zi dimineaţă roata stângă nu mai avea nici o fermitate din partea amortizorului. Ni s-au propus amortizoare originale, la un preţ astronomic, sau amoritzoare Kayaba, la un preţ de vreo 2 mii şi ceva lei setul. Am ales Kayaba, pentru că cele originale nu-şi demonstraseră superioritatea. Nici nu am avut vreo abordare agresivă a unei gropi, care să provoace scurgerea... Ei bine, am
schimbat amortizoarele faţă, iar altă intervenţie la ele nu am mai avut, şi starea lor este excelentă şi astăzi, după încă 25 mii km parcurşi.

La schimbarea temperaturilor exterioare, mai ales la cele friguroase, componentele de cauciuc ale suspensiei lui Lancer încep a scoate sunete mici, dar deranjante. Cauciucul ăla are o compoziţie nu tocmai superioară şi ai două opţiuni – fie schimbi foarte frecvent componentele până reuşesc ele să devină sonore,
fie asculţi mecanicii de la service, care îţi spun că ele nu sunt, de fapt, defecte sau uzate, ci pur şi simplu „aşa sunt ele”. Pe noi iarna trecută bucşele şi barele ale mici de stabilizare ale suspensiei spate ne-au scos din sărite de tot cu orchestra de sunete surde (care se domolesc, apropo, după ce maşina merge vreo câţiva zeci de kilometri în fiecare dimineaţă), şi am mers să le înlocuim. Am înlocuit cam tot ce părea cel puţin un pic uzat – buşce, elemente de cauciuc pe puntea spate, chiar şi barele de stabilizare cu
rulmenţi de pe puntea faţă. După acel tratament maşina a devenit liniştită şi ne-am bucurat o perioadă de un pic mai multă linşte. Dar sunetele reîncep să amară dacă dimineţile sunt mai reci, şi la ultima deservire tehnică i-am rugat din nou pe mecanici să verifice starea lor – „totul e perfect, nu trebuie să înlocuit nimic. Ar fi păcat să o faceţi, chiar dacă mai aveţi uneori sunetele alea.”

La ultima deservire tehnică, însă, mecanicii ne-au deblocat suportul
frânei de pe roata dreaptă spate, care se blocase în momentul intrării în service. L-au curăţat intens, l-au lubrifiat şi l-au făcut perfect funcţional din nou. De ce apăruse problema asta, ne întrebam noi? Ei bine, dintr-un motiv foarte neplăcut, deşi nu prea grav, după cum zic aceiaşi mecanici. Dacă piesele de caroserie propriu-zisă a lui Lancer X sunt prelucrate excelent de uzină şi nu manifestă pic de pierdere a vopselei sau apariţie a ruginei, atunci piesele de suspensie au depusă pe
ele, pe alocuri, pete de rugină. E valabil şi pentru suporturile frânelor, braţe, unele bolturi. E ca şi cum metalul din zona inferioară a maşinii, cel care intră direct în contact cu apa de pe drumuri, etc, nu ar fi fost prelucrat corespunzător de uzina producătoare şi a lăsat loc pentru apariţia acestor pete superficiale. Mecanicii ne-au întrebat dacă nu ţinem maşina într-un
loc umed. Cu siguranţă nu! – o ţinem în mod similar celuilalt automobil redacţional şi acolo nu avem nici măcar urmă de rugină. Partea care mai alină mirarea e faptul că însăşi caroseria lui Lancer X nu e câtuşi de puţin afectată, nici măcar în zona inferioară. E un contrast absolut – caroseria absolut ideală, iar unele piese de suspensie – afectate.
Se pare că legenda populară a calităţii metalului se confirmă în cazul nostru, dacă e să comparăm germanul din redacţie cu japonezul. B-Class are un metal gros, cu un strat de vopsea pe care-l simţi aplicat cu generozitate. Lancer X, însă, are un metal mult mai subţire, iar surprizele venite de la dedesubtul maşinii trădează o prelucrare mai puţin esenţială a
metalului expus în momentul fabricării. B-Class a nimerit în grindină şi nu a rămas cu nicio urmă, absolut niciuna. Lancer X a rămas odată parcat sub un arbore de castan, iar cele vreo 5-6 castane căzute din el între timp au lăsat mici cratere abia vizibile pe capotă şi acoperiş.

Trebuie, însă, să fim corecţi până la urmă, şi să spunem că motorul a funcţionat absolut impecabil pe toată durata exploatării, la fel ca şi cutia de viteze. Aceste două componente, de altfel, mai au garanţie încă vreo 5 luni! Nu am avut vreo problemă la direcţie, la sistemul electric sau orice vă mai puteţi imagina. Singurele componente de iluminare care s-au ars în aceste 66 mii au fost beculeţele care iluminează plăcuţa de înmatriculare spate şi un bec de poziţie în spate. În rest – nu am avut vreo problemă cu maşina. A pornit pe orice frig, acumulatorul fiind şi astăzi cel original şi neavând necesitatea schimbării în timpul apropiat. Prin urmare, putem spune că Mitsubishi Lancer X este un automobil fiabil, care nu ne-a dat aproape deloc bătăi de cap, cu câteva mici excepţii în toţi aceşti 5 ani.

Dar cât de bine s-a păstrat habitaclul modelului în 5 ani de exploatare? Ei bine, plasticul planşei de bord, cadranele, volanul şi consola centrală – toate arată fără cusur, cu excepţia inserţiei în stil aluminiu de pe planşa de bord, care a acumulat pe ea tot soiul de urme de mici zgârâieturi. Căptuşeala uşilor şi cea a cotierei a format pe ea zone de uzură, dar materialul textil de pe scaune s-a păstrat bine, fără zone critice, doar cu
o uşoară uzură generală. Covoraşul şoferului a primit o ruptură, dar e un lucru firesc la toate maşinile, şi mai e şi uşor şi ieftin de înlocuit. Plafonul, plasticele – toate au rămas într-o stare excelentă. Marea întrebare a tuturor care au avut ocazia să vadă Lancer-ul pe parcursul exploatării lui a fost dacă nu ne deranjează scârţâielile la interior. Ei bine, poate generaţiile anterioare au avut probleme cu acest aspect, dar Lancer-ul nostru şi astăzi are toate componentele interiorului bine închegate, care asigură silenţiozitate. Aici chiar nu avem niciun motiv de a-i reproşa ceva modelului.

Ei bine, uite că după 5 ani şi jumătate de exploatare ne declarăm mulţumiţi de acest model. E o maşină care şi-a adeverit pe deplin preţul, şi care ne-a pus la cheltuieli minime de întreţinere.
E o maşină cu caracter sportiv accesibil, pe care şi-l pot permite mult mai mulţi oameni, fără a plăti preţuri fantastice. E o maşină tânără şi astăzi, pentru că are doar 66,400 km parcurşi. E o maşină la fel de capabilă şi astăzi, pentru că motorul ăla genial nu şi-a trăit decât adolescenţa – nu a încercat pe deplin nici măcar tinereţea! E o maşină în forţă – pentru că e în stare tehnică perfectă şi astăzi şi poate oricând porni la un drum de 10,000 km fără nicio grijă sau pregătire specială. E o maşină la fel de confortabilă, pentru că sistemul ăla automatizat de climatizare răceşte ca în prima zi, iar sistemul audio cu CD/MP3 mai poate delecta cu o ambianţă acustică plăcută. E o maşină care va fi fiabilă pentru încă cel puţin 150,000-200,000 km înainte şi de care s-ar putea
bucura din plin următorul proprietar, care o va exploata, poate, mult mai intens decât noi. Cert este că Mitsubishi Lancer X e o alegere reuşită deopotrivă pentru tinerii dornici de sportivitate accesibilă şi pentru raţionalii care-şi doresc adaptabilitate perfectă pentru condiţiile noastre de exploatare şi costuri mici.

Mitsubishi Lancer X al redacţiei PiataAuto.md îşi aşteaptă în fiecare zi potenţialul cumpărător la sediul Mitsubishi Motors Moldova, pe bd. Dacia 55, în zona vehiculelor rulate. Îl puteţi cunoaşte pe viu şi analiza, iar eventualul cumpărător va primi bonus ambele seturi de anvelope ale maşinii – cele de vară şi cele de iarnă.
PiataAuto.mdRedacţia PiataAuto.md
7
10,478
GALERIE FOTO (35 IMAGINI)
COMENTARII (7)
Petru Amihalachioaie
Chişinău
la 23 Iunie 2014 - 15:48
Cu cat vindeti Lancer-ul? :)
0
0
Redacţia PiataAuto.md
Chişinău
la 23 Iunie 2014 - 16:01
@Petru Amihalachioaie:
Preţ de start în jur de 9 mii euro, faţă de cele 15.5 cât costa iniţial. Desigur, uşor negociabil :)
0
1
Robert
Bucureşti, România
la 23 Iunie 2014 - 18:00
Domnilor admini, pretul este unul prohibitiv de mare chiar si pentru o japoneza. Inteleg ca masina este aproape noua si f bine intretinuta, insa un model asemanator cu un rulaj mult, dar foarte mic costa cam atat :


[...]

ps: Nu inteleg cu de ati avut voi '' probleme '' cu suspensia, cand la Bucuresti sunt canale dupa canale pe sosea, si nu am intalnit nici o astfel de ''problema'' la nici o masina, dar Mitsub?



1
0
Valeriu
Chişinău
la 24 Iunie 2014 - 08:52
Nu este mare pretul; PA trebuie sa-si intoarca banii dati pe C class! :)
Cel putin putem fi sigur de kilometrii parcursi, nu e aceeasi situatie cu unele masini extraordinare de pe piata de la Pruncu.
0
4
jaguar
Chişinău
la 24 Iunie 2014 - 09:24
:)
0
0
Robert
Bucureşti, România
la 24 Iunie 2014 - 09:29
Eii, draga Valeriu aici de acord cu tine, cu toate ca masini cu km reali gasesti nenumarate pe ''autovit'' sau ''Tiriac-Auto Rulate'' .
1
1
GRED
Chişinău
la 24 Iunie 2014 - 20:25
Timp indelungat - 5 ani .. dar kilometri mai nimic - doar putin peste 66 mii... Deci putin peste 10 mii pe an - mai nimic :)
Bafta!
0
2
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!