Noua Alfa Romeo Giulietta Sprint se lansează, profanând legendele din istorie cu acelaşi nume

Istoria de peste 100 de ani a mărcii Alfa Romeo e plină de momente şi modele de glorie, create din profundă pasiune, iar uneori nebunie inginerească. Astăzi, însă, Alfa Romeo are doar două modele de serie largă – Giulietta şi MiTo – ultima împărţind-şi substratul tehnic cu fosta generaţie Opel Corsa. Desigur, pe lângă cele două modele mai există şi minunata 4C, dar producţia ei a fost gândită încă din start ca una foarte redusă, mai degrabă cu scopul de a menţine nestinsă flacăra pasiunii faţă de marca Alfa Romeo. Şi dacă italienii nu mai ajung să-şi concentreze eforturile asupra a noi modele Alfa, e nevoie măcar din când în când de nişte ediţii speciale – unele eco, altele mai generos echipate. Iar până la urmă, când vrei să aduci mai multă notorietate unei ediţii speciale, revii la reţeta omagiului istoric, creând o ediţie specială care omagiază alte ediţii speciale cu adevărat legendare din istoria mărcii. Asta a făcut acum Alfa Romeo – a creat noua Giulietta Sprint, pe care a prefaţat-o la salonul auto de la Paris şi pe care o lansează în vânzări acum, iar Giulietta Sprint plăteşte un tribut legendelor pe Giulietta Sprint lansate în 1954 şi 1977. Diferenţa faţă de creaţiile istorice şi cea de astăzi e enormă, însă, deşi italienii încearcă să ne insufle aceeaşi abordare filosofică a ediţiilor Sprint. Filosofia acestor ediţii însemna uşurarea maşinilor prin renunţarea la lucrurile care nu erau cu adevărat necesare condusului savuros, aplicarea unor noi motoare mai uşoare, dar la fel de accesibile, transpunerea unui ingredient ingineresc nou care ar fi echilibrat şi mai bine distribuţia între axe, pentru ca în rezultat maşina să devină mai agilă, mai focusată spre experienţa de condus, mai specială din punct de vedere ingineresc şi, pe cât posibil, mai accesibilă. O filosofie admirabilă, pe care noul model, însă, o copiază selectiv.

Giulietta Sprint din 1954 aducea un motor revoluţionar cu două axe, realizat integral din aluminiu! În 1954! Acel motor avea 1.3 litri volum şi o arhitectură de patru cilindri în linie, iar construcţia revoluţionară îi garanta greutate redusă şi eficienţă sporită, iar maşina câştiga enorm în greutatea totală, agilitate şi plăcerea condusului.

Giulietta Sprint din 1977 aducea o formulă nouă în construcţie, aplicată astăzi la multe din supercar-uri – montând motorul în faţă, sub capotă, iar cutia de viteze în apropierea imediată a axului spate, aducând astfel un beneficiu major unei mai bune distribuţii a greutăţii între punţi. Şi ce credeţi că aduce noua Giulietta Sprint, creată în 2014? Un difuzor de aer cu profilări aerodinamice montat pe bara de protecţie spate. Italienii menţionează că şi pragurile laterale sunt executate în „stil italian”, dar, de fapt, acestea arată identic cu cele din pozele oficiale ale lui Giulietta facelift lansate acum mai bine de un an. Iar mânerele portierelor faţă şi corpurile oglinzilor sunt vopsite în negru. La interior există cusături cu aţă roşie şi inscripţii „Sprint” pe tetierele scaunelor. Emblema Sprint e montată şi pe aripile faţă la exterior. Sub capotă e montată o versiune „nouă” a motorului MultiAir de 1.4 litri, care dezvoltă 150 CP şi 250 Nm. Şi aici declaraţiile sunt pompoase, menţionându-se un soi de capodoperă inginerească de ultim răcnet a acestui propulsor. Tehnologia MultiAir e într-adevăr una admirabilă, iar motoarele – plăcute în condus, doar că ea există de ceva ani buni în familia italiană, şi însăşi Giulietta a beneficiat până acum de tocmai trei ipostaze ale propulsorului 1.4 MultiAir – de 105 CP, 120 CP şi 170 CP! Deci, exista şi o versiune mai puternică a aceluiaşi propulsor decât actualii 150 de cai. Şi atunci unde se ascunde magia atât de specială a noii ediţii Giulietta Sprint? Poate în reducerea greutăţii? Nu! Noua Giulietta Sprint cântăreşte la gol 1,290 kg. Exact atâtea kilograme cântăreşte şi simpla Giulietta cu motor 1.4 MultiAir de 170 CP, în timp ce cele cu motor de 120 CP sau 105 CP cântăresc 1,280 kg. Şi nici măcar preţul ediţiei Sprint nu e cel mai accesibil, ea fiind situată ierarhic pe treapta 4 din 6 nivele de echipări disponibile în Italia, la o distanţă oarecum simetrică între motorizările 1.4 de 120 CP şi 1.4 de 170 CP. Mai mult ca atât, în momentul startului de facto al vânzărilor, pe lângă motorul de 150 CP, cuplat la cutia de viteze manuală, care poate veni doar pe ediţia Sprint, aceeaşi ediţie poate primi şi motorul de 170 CP cu transmisie automată, dar şi toate motorizările diesel de 1.6 şi 2.0 litri, la care se mai alătură – culmea! – şi motorizarea pe gaz petrolier lichefiat 1.4 GPL! Oare nu e asta o profanare a legendelor Giulietta Sprint din istoria mărcii?

Deci, ce înseamnă până la urmă noua Giulietta Sprint? O transformare pe bani puţini, care mimează conformarea unei filosofii cu adevărat glorioase, adoptată în istoria mărcii de modele cu adevărat speciale. Iar atunci când esenţa noii ediţii speciale e atât de rarefiată, banalizată şi chiar profanată, folosirea în van a unor nume atât de glorioase din istoria mărcii Alfa Romeo nu pare decât un truc ieftin de marketing, care să mai tragă de timp până în momentul în care Alfa va putea cu adevărat să-şi impresioneze fanii cu ceva consistent...