Expediţie cu noua KIA Sorento. Ziua 6: a dat zăpada peste noi!

Eh, uite că am păţit-o! Călătorim la bordul unui SUV diesel cu tracţiune integrală, dar exemplarul nostru e încălţat din greşeală în anvelope de vară! Şi ce se întâmplă când dau zăpezile peste noi, la peste 2,000 metri altitudine?

După aerul boem al oraşului Montreux, ni s-a făcut din nou dor de zone muntoase, şi ne-am zis ca de această dată să mergem într-o regiune cu altitudine mai mare. Ne-am amintit de frumoasa regiune Grindelwald din

Elveţia, cu piscuri montane de peste 3,000 metri altitudine, cu un centru turistic la peste 1,000 metri altitudine şi cu drumuri abordabile cu maşina care ajung în jur de 2,000 metri…

De ce să mergeţi aici?

Grindelwald e una din cele mai apreciate destinaţii montane din Elveţia. E atât de frumos aici, că în această regiune s-au filmat nenumărate pelicule cinematografice – de la James Bond până la Star Wars. Prin urmare, dacă vreţi să vedeţi cea mai frumoasă esenţă tangibilă a Alpilor elveţieni, fără extremităţi de căţărare profesionistă, trebuie să vizitaţi Grindelwald. O puteţi face cu maşina, iar odată ce sunteţi cazat la un hotel, puteţi călători gratuit cu autobuzul în întreaga regiune. Există şi o cale ferată ce urcă până în vârful unuia din cele mai spectaculoase piscuri montane de aici, cale ferată inclusă în patrimoniul naţional elveţian, cu care cei de aici se mândresc enorm. Dacă staţi mai multe zile, aţi putea încerca o călătorie cu trenul până acolo, pentru că altfel, cu maşina, nu puteţi ajunge la asemenea altitudini! Nu există drum de acces rutier pur şi simplu, şi asta se întâmplă mai des la elveţieni, ei păstrându-şi unele peisaje intacte de roţile automobilelor.

Traseu şi costuri

Am pornit din Monteux pe la o oră nu prea matinală. Aveam un traseu de vreo 165-170 km de parcurs, pe care l-am fi putut epuiza lejer în vreo două ore, aşa că nu ne grăbeam deloc. În scurt timp am ieşit pe una din autostrăzile elveţiene, care ducea spre Fribourg şi Berna, şi am continuat să mergem într-un ritm foarte lejer. Dacă încălzirea de dimineaţă din Montreux a sporit consumul mediu total la 8.0 litri/100 km, atunci condusul lejer de mai departe a ajus cifra de consum înapoi la 7.9 litri/100 km.

Ocolind Berna, am luat-o spre sud-est, îndreptându-ne spre Interlaken, un oraş minunat înconjurat de două lacuri, Thunersee şi Brienzersee. La un moment dat traseul merge pe malul lacului Thunersee şi devine de-a dreptul epic, oferindu-ţi o plăcere de condus exaltantă! Pe aici, însă, începuse să plouă mărunt, iar maşina ne avertiza că temperatura a scăzut la doar 4 grade Celsius…

După Interlaken, începe ascensiunea, pe un drum plin de serpentine spre

Grindelwald. În timp ce urcam pe aceste drumuri, ploaia s-a transformat treptat în ninsoare, iar temperatura ajunsese la 1 grad, apoi chiar 0 grade! Ce ne va aştepta în vârf? Din fericire, am ales un hotel poziţional în centrul de jos al regiunii Grindelwald, dar noi ne doream să mai explorăm şi urcuşurile montante abrupte din jur!

Între timp, ajunsesem la hotelul ales de noi – Jungfrau Lodge. Popularitatea regiunii Grindelwald şi frumuseţea ei dictează şi preţuri destul de mari pentru cazare, dar din nou vânarea ofertelor speciale vă poate oferi şansa unor preţuri mult mai accesibile. Noi am ales o cameră dublă de familie cu 119 EUR, preţ care include şi micul dejun. Se poate opta pentru o cină completă al 35 franci de persoană, dar noi am ales un fondue comun şi câte o salată, iar toate împreună ne-au costat 42.50 franci, sau 41 EUR.

Parcarea e gratuită, iar alimentări cu combustibil nu am efectuat astăzi, prin urmare acest capitol va avea cifra zero.

Experienţa de astăzi la bordul lui KIA Sorento

După cum spuneam mai sus, condusul pe autostrăzile elveţiene a fost foarte lejer şi eficient, consumul nostru general începând să scadă, datorită unei medii pentru ziua de astăzi de doar 6.4 litri/100 km, până a intra în zona de ascensiune! Deci, într-un ritm lejer şi în zone fără ascensiuni proeminente, Kia Sorento 2.2 CRDi AWD poate scoate o cifră de consum mai mult decât excelentă!

Dar uite că mai aproape de destinaţie ne-a prins ploaia, iar apoi ea s-a transformat în ninsoare. Computerul de bord al maşinii indica o temperatură exterioară de 4 grade, apoi 3, apoi 1, apoi zero! Aoleu, şi ninsoarea devine un adevărat viscol! Am început să ne îngrijorăm de-a binelea, pentru că maşina pe care o conducem e încălţată cu anvelope de vară! Da, e o maşină cu tracţiune integrală, dar lipsa aderenţei nu salvează situaţia.

În Grindelwald, în zona hotelului nostru, ningea intens, însă pe carosabil se putea circula. Să ne aventurăm spre piscurile montane din apropiere? Poate dăm peste mai multă zăpadă? Să mergem!

Ne-am îndreptat spre unul din munţii alăturaţi, orientându-ne doar după harta din sistemul de navigare. Am început a urca vertiginos, iar între timp drumul s-a subţiat într-atât de mult, încât Kia Sorento abia încăpea cu propria lăţime, nemaivorbind de situaţia eventuală a întâmpinării unei alte maşini! Carosabilul devenit mai alunecos, în viraje roţile au început a pierde aderenţa, deşi aveam viteză foarte mică. Am continuat să urcăm pe drumuri ce păreau a fi mai mult poteci.

Vara am cucerit cu uşurinţă asemenea poteci cu un SUV, însă acum lucrurile par foarte îngrijorătoare... Am urcat mult de tot, ninsoarea era tot mai dominantă, iar zăpada tot mai hotărâtă să se aştearnă, odată ce ne apropiam de cota 2,000. La un moment dat, în faţa noastră s-a deschis un drum ce urca drept în sus fără a fi protejat de copaci pe alături, fiind expus troienirii. Nimeni nu l-a curăţat în ultimul timp şi pe alocuri troienele aveau cam 15-20 cm înălţime. Ne-am oprit la baza acestei pante întroienite. Dacă o trecem, peste vreo 70 de metri drumul reintră în pădure şi nu e acoperit de zăpadă. Alături de acest traseu, însă, se întinde o vale foarte abruptă, pe care n-am vrea nicidecum să alunecăm pentru a evita scenarii tragice. Şi aici vine marea problemă a anvelopelor – cu nişte anvelope de iarnă puteam fi siguri că am fi reuşit să stăpânim maşina fără a admite derapaje pe lateral în timp ce am fi străpuns drumul întroienit, cu tracţiunea integrală cu diferenţialul central blocat. Dar aşa, cu roţi de vară, riscul este uriaş, pentru că o eventuală derapare pe lateral nu va mai putea fi stăpânită. Chiar dacă vom reuşi să evităm o răsturnare, vom ajunge într-o mocirlă de noroi înmuiat şi nu vom putea ieşi singuri de acolo din cauza aceloraşi roţi de vară… Şi totuşi, tentaţia traversării acestei mici distanţe întroienite era prea mare…

Ne-am zis „bine”. Hai să încecăm să trecem primii vreo zece metri, până la prima oază de uscat. Dacă îi vom trece, înseamnă cu sunt şanse să ne ridicăm până la urmă. Dar prima tentativă ne-a trezit imediat la realitate. Am blocat diferenţialul dintre punţi şi am pornit într-un ritm susţinut. Maşina a ajuns în zăpadă şi roţile şi-au pierdut imediat aderenţa. Nu am derapat pe lateral, ci pur şi simplu simţeam toate patru roţi împingând şi redistribuind cuplul, dar dacă nicio anvelopă nu are suficient contact cu solul – degeaba. Poate am fi forţat mai mult nota dacă nu exista riscul prăbuşirii în prăpastie pe lateral. Aşa, însă, ne-am gândit că e cazul ca raţiunea să triumfe şi să recunoaştem că anvelopele de vară ne împiedică să o facem pe eroii, în ciuda faptului că mânuim un ditamai SUV diesel 4x4. Legile fizicii nu au fost anulate de nimeni. E nevoie pur şi simplu de nişte anvelope cu profil mai reliefat, care să poată apuca pământul dedesubt!

Aşa că am revenit înapoi la hotel, pentru a ne bucura de un fondue cald şi o salată sănătoasă. Între timp, avem şi un sfat preţios: dacă vă porniţi în asemenea luni în regiuni de mari altitudine, încălţaţi maşina neapărat anvelope de iarnă, chiar dacă acasă timpul e însorit şi uscat! A dat zăpada peste noi astăzi! Am reuşit să ajungem la destinaţia noastră, dar nu am putut să explorăm vârfurile montane! Fir-ar să fie de anvelope de vară!..