Expediţie cu noua KIA Sorento. Ziua 9: am păţit-o!
7 Aprilie 2015, 20:15
Dimineaţa de astăzi nu anunţa nimic rău în San Bernardino, atunci când luam dejunul şi ne pregăteam de drum. Deşi hotelul de astă-noapte fusese destul de scump, dejunul a fost extrem de rarefiat şi zgârcit, pe masă fiecare dintre noi găsind doar o farfurioară cu câteva pacheţele de magiun, pâine şi un ou fiert. Eh, Elveţia, Elveţia... Frumoasă, dar zgârcită...
San Bernardino e o comună poziţionată la altitudine mare, iar de aici porneşte şi un tunel lung, care întretaie munţii şi permite circulaţia maşinilor şi pe timp de iarnă. Alături există şi un pass montan – pasul San Bernardino, care abundă în seprentine şi urcă pe crestele munţilor, dar acest pas e închis şi acum, în luna aprilie, pentru că zăpezile sunt imense în vârf. Evident, nu putem merge pe acolo. Dar câteva poze la rădăcina acestui pass, în imediata apropiere a sătucului San Bernardino, n-ar trebui să dăuneze nimănui...
Abia ieşisem de pe strada principală şi merseserăm pe cea care duce spre pass, că zăpada de pe drum nu mai era la fel de curăţată. Pe jos se aşterneau vreo 2-3 centimetri de zăpadă, poate,
pe drumul principal, care începuse să urce în pantă. Alături, pe acostament, zăpada era mai mare, evident, dar nu avem ce căuta pe acolo, mai ales că maşina noastră e încălţată în anvelope de vară. Dar avem totuşi tracţiune integrală şi 2-3 centimetri de zăpadă n-au cum s-o intimideze pe Kia Sorento, ne-am spus.
Am oprit, am făcut nişte poze. Am mai urcat vreo 10 metri pe străduţa asta. Am mai făcut nişte poze. Am urcat din nou la volan, să mai mişcăm un pic maşina în faţă. După ce-am mişcat maşina vreo câţiva metri, însă, ea a început a aluneca sub propria greutate spre stânga şi înapoi. Drumul avea o uşoară înclinare unghiulară spre stânga şi lipsa de aderenţă a afurisitelor de
anvelope a tras maşina pe lateral! Aoleu! Am încercat să corectăm intenţia maşinii, să recăpătăm aderenţa şi să o repunem pe calea drumului principal. Dar roata stângă spate a alunecat alături de drumul principal, în zona spre acostament. Am ieşit să estimăm situaţia. Eh, nu parea prea grav pentru un SUV cu tracţiune integrală, ne-am
zis! O singură roată e pusă vreo 5 centimetri în zăpadă, dar e un pic mai jos, fapt care face ca roata dreaptă faţă să fie un pic uşurată de greutate. Astfel, greutatea se sprijină acum mai ales pe roata stângă faţă şi cea dreaptă spate, care stau bine mersi pe drumul principal, cu 2-3 centimetri de zăpadă. Eh, ne zicem noi, vom cupla blocajul
diferenţialului dintre axe şi vom ieşi
acuşi de aici fără nicio bătaie de cap. Dedesubt exista loc berechet în garda la sol, maşina nu ajunsese „pe burtă”.

Am cuplat blocajul tracţiunii integrale şi am apăsat încet, dar ferm pedala acceleraţiei. Motorul a prins un pic de turaţii, dar simţeam cum doar roata
dreaptă faţă se învârte. Alo, blocajul dintre axe! Încercăm un pic mai multe turaţii, abia nişte sacadări de cuplu ajung pe puntea spate pentru mici fracţiuni de secundă! De ce Sorento nu transmite cuplu către puntea spate? Doar inginerii spun că în cazul blocării diferenţialului dintre axe a lui Sorento,
minim 40% din cuplu merg spre puntea spate. Unde e acest cuplu? Sau echilibrarea pe diagonală a anulat promisiunile inginerilor?

Între timp, constatăm că gluma se îngroaşă şi Sorento nu vrea să iasă pe propriile roţi de aici, din zăpada nu prea gravă. Încercăm din nou şi avem acelaşi tablou nedorit – în mare parte doar roata faţă dreaptă primeşte cuplul, exact acea roată care are cea mai puţină aderenţă. De ce nu există un creier electronic care să frâneze acea roată şi să impună diferenţialul să transmită cuplu şi roţii strângi faţă, de exemplu,
dacă nu celor din spate? Dacă am fi avut cuplu pe măcar una din cele două roţi de bază, am fi ieşit fără probleme de aici! Dar nu avem. Şi ne pomenim în faţa unei situaţii critice: suntem în Elveţia, într-un sătuc montan după sărbătorile pascale de aici, blocaţi în zăpadă pe un drum ceva mai lăturalnic. Ce să facem? Cine să ne scoată de aici?

Epopeea elveţiană

Ne umpleau emoţiile în acele clipe, şi între noi, bărbaţii, fie zis, am început a
înjura toate SUV-urile moderne care te ademenesc cu promisiuni de cucerire a lumii, dar care se dovedesc incapabile în asemenea condiţii. În acelaşi timp, ne dădeam bine seama că dacă aveam anvelope de iarnă, Kia Sorento nu ar fi alunecat atât de lamentabil aici şi dacă ar fi alunecat, atunci ar fi ieşit. Prinsesem o ciudă imensă, deci, pe cei de la Kia Motors Europe, care au uitat să echipeze maşina asta cu anvelope de iarnă, deşi le-o cerusem. Şi totuşi, nu trebuia să ne lăsăm cuprinşi de emoţii. Trebuia să acţionăm raţional.
În timp ce noi puneam la cale un plan de salvare, din vale vin două schioare şi doi schiori elveţieni. Le dăm bineţe şi îi rugăm să ne ajute să împingem maşina măcar un metru ca să putem ieşi de acolo. Cine a fost vreodată în ţările occidentale şi mai ales în Elveţia, ştie că nu prea poţi miza pe ajutorul aproapelui atunci când ai nevoie de el. E problema ta şi gata. Noi, moldovenii suntem mult mai receptivi în acest sens. Ne aşteptam la un răspuns rece din partea elveţienilor. Dar, spre mirarea noastră, deşi i-am rugat în engleză să ne ajute, au acceptat. I-am propus unei doamne
să urce la volan şi noi să împingem împreună cu camarazii ei. A privit peste geam şi a zis „Vai, e automată! Nu mă ating de ea! Mai bine urcă cineva dintre voi”. A urcat unul dintre noi, în timp ce toţi ceilalţi au apucat maşina în efortul de a o împinge. Dar elveţienii n-au experienţa noastră la scos Jiguliuri din noroi şi nu ştiu cum se împinge o maşina. Deşi atleţi şi schiori, eforturile lor părea astentice. I-am organizat noi atunci să ne sincronizăm eforturile. „1, 2, 3, 1, 2, 3...”. Nimic. Ori forţele lor sunt prea slabe, ori maşina e prea grea. Au mai venit doi schiori. Ăştia din urmă
n-au prea dorit să se alăture şi au apucat agale de maşină vreme de un minut, după care ne-au sfătuit să chemăm ajutoare profesioniste. Aşa că le-am mulţumim schiorilor şi ne-am apucat să ne facem un plan de salvare mai departe.

Avem nevoie de internet, ca să găsim vreun număr de contact al vreunui serviciu de evacuări. Sau, eventual, să întrebăm de cineva. Am decis să mergem întâi la benzinăria din vale, aflată la vreo 800 de metri, să întrebăm acolo. Am mers pe jos, am ajuns şi am întrebat. Nu. Nimeni nu ne poate ajuta
cu vreun sfat. Atunci ne-a venit o idee.
- Lanţuri antiderapante aveţi?
- Da, aveam pe undeva. Ce mărime aveţi nevoie?
- Cea mai mare...

Peste câteva minute a venit doamne cu un set de lanţuri, dar erau destinate pentru rază de până la 16 inch. Incompatibi pentru Kia Sorento, deci. Am fi fost gata să le cumpărăm totuşi, să încercăm. Doamna ne-a sfătuit, însă, să nu irosim banii pe ele dacă nu suntem siguri, pentru că au un preţ
usturător de 150 de franci. În schimb, în câteva minute ne-a adus o lopată şi a zis că ne-o împrumută gratis dacă-i lăsăm un act de identitate drept garanţie. I-am lăsat un buletin moldovenesc şi am plecat cu lopata în deal.

Ajunşi lângă maşină, am dat să luăm vreo două lopeţi de zăpadă de lângă
ea, încercând să ne curăţăm drumul. Dar partea funcţională a lopeţii era din aluminiu moale şi a început să se îndoiaie, întrucât zăpada era cam tare. Aoleu, cu lopata asta nu ne salvăm!

Am decis să mergem atunci la hotelul din apropiere, aflat la vreo 300 de metri şi să vorbim cu cei de acolo. Am
întrebat de vreun localnic, care să ne poată ajuta cu vreun SUV sau eventual un tractor. Nu ni s-a putut recomanda nimic. Am cerut permisiunea să ne conectăm online. Am dat peste un serviciu naţional de asistenţă rutieră, la numărul 140. Am încercat să sunăm, dar ni se răspunsese robotizat într-o germană pe care n-o putea înţelege. Am oprit apelul şi ne-am zis hai să gândim şi mai raţional de atât. Dacă vom chema un serviciu naţional în San Bernardino, într-un colţ montan de lume, cine ştie de unde ne vor trimite vreun vehicul de asistenţă şi cât ne va costa toată afacerea la urmă! 800 euro sau franci? 1000? Poate mai mult? Trebuie să căutăm o soluţie mai locală, cu siguranţă va fi mai ieftin!

În drumul nostru anterior spre benzinărie am zărit un sector de poliţie
de cealaltă parte a autobahn-ului de lângă staţia peco. Poate ar fi mai inteligent să mergem să cerem ajutorul poliţiei? Dacă nu ne ajută ei, cel puţin ne vor putea îndrepta local spre o soluţie eficientă. Aşa că am mers din nou la maşină, apoi din nou în jos. Am găsit calea dedesubtul autobahn-ului şi am trecut dincolo de el, spre indicatorul poliţiei. Tragem de uşă. Închis. Să fie poliţia „închisă” astăzi? Vedem o sonerie şi apăsăm acolo. Ni se răspunde! Îi spunem de ce avem nevoie doamnei de acolo, care, fericire pe noi, vorbeşte o engleză bună. „În 15 minute vine cineva în faţa sediului poliţiei şi vă ajută”, ne spune ea, „intraţi în interior şi aşteptaţi”.

Am aşteptat, peste vreo 12 minute au coborât doi poliţişti şi ne-au întrebat mai exact care e situaţia, unde se află
maşina, etc. Unul din ei a zis „ok, eu voi veni cu un jeep în faţă, vă iau şi mergem împreună să vă scoatem”. Ura!

Poliţistul a venit, ne-a invitat în maşina lui – un Nissan Pathfinder cu nişte roţi excelente de iarnă – şi am mers în deal spre Sorento. Ajuns la zona cu pricina, poliţistul s-a răzgândit după ce a estimat situaţia. „Maşina mea e grea”, zice el, şi a voastră tot. „Dacă vin să vă trag în acel loc, alunec şi eu. Avem nevoie de un utilaj specializat, rezolvăm noi!”. Am încercat să-l convingem să ne tragă dumnealui de acolo, dar n-a fost să fie, pe urmă ne-am zis fie, poate are experienţă şi dreptate să nu rişte. Am mers la sediu şi a zis că merge să roage o colegă de-a lui să ne caute pe cineva cu un utilaj, apoi ne anunţă. Însă, la fel de amabil, ne-a zis „va trebui să vă aplic o amendă pentru că sunteţi cu roţi de
vară şi, iată, v-aţi blocat acolo.”... Legea e dură, dar e lege, domnilor.. Domnul poliţist ne ajută amabil, dar amenda tot ne-o aplică pentru că aşa spune legea... „Card sau cash?” – ne întreabă el la fel de amabil. „Uh, card...”.

În câteva clipe 100 franci elveţieni au plecat de pe contul nostru... Iar poliţistul ne-a dat şi un tichet de confirmare şi a zis că revine imediat cu noi informaţii şi să nu ne facem griji că ne ajută el. A revenit, într-adevăr, în 10 minute şi ne-a anunţat că a vorbit cu şoferul unui tractor care face nişte lucrări de mentenanţă la traseele de schi în munţi. Peste o oră şi jumătate dânsul va fi la locul cu pricina şi ne va ajuta, iar deocamdată putem aştepta în sectorul de poliţie, la cald.
A trebuit, deci, să aşteptăm o oră şi jumătate, după care acelaşi poliţist, la fel de amabil, a ieşit şi ne-a îndemnat să mergem. Am urcat din nou către acea zonă şi tractorul era, într-adevăr acolo. Un tractor nu prea mare, dar cu patru roţi uriaşe, îmbrăcate în nişte lanţuri sănătoase! În sfârşit! Ăsta ne scoate cu siguranţă de aici! Dar, spre surprinderea noastră, şoferul tractorului ne-a zis „Eu nu vă scot că tractorul ăsta, că e greu şi poate ajuneca şi el. Ne trebuie un tractor cu şenile!”. Aoleu! De ce? De ce? Cu siguranţă tractorul ăsta poate face treaba asta fără pic de efort, dar elveţienii nu pot folosi decât cel mai corect instrument pentru situaţia descrisă în manual, uneori... Aşa că ne-am înţeles să revenim în 20 de minute în acelaşi loc.
Poliţistul amabil ne duce din nou în vale la sector, iar peste 20 de minute din nou în deal. Un tractor nu prea mare, dar cu şenile, condus de acelaşi şofer, era la faţa locului. Am pur cârligul de evacuare la Sorento, am fixat cordonul de tractare şi procesul de salvare a început. Între timp zăpada se topise uşurel de la soare şi avea un strat foarte alunecos, într-adevăr. Încet, încet, Kia Sorento a scăpat din acea mică zonă critică. Şoferul tractorului ne-a întrebat dacă e cazul să ne dea drumul. Noi, însă, l-am rugat să ne mai ţină prinşi, şi să înaintăm încet împreună, pentru a ne asigura în cazul în care am aluneca din nou pe aici, deşi suntem la vale. Poliţistul era alături şi urmărea întreaga operaţiune. În câteva minute Kia Sorento era deja pe asfalt uscat.
Ok, serviciile tractorului vă costă 300 de franci, ne spune şoferul tractorului. Am înghiţit un nod în sec, dar în acelaşi timp înţelegeam că e un preţ mic comparabil cu ce am fi suportat dacă optam pentru vreun serviciu naţional. Am mers la sediu la cel cu tractoarele, am achitat tot, iar poliţistul ne era întotdeauna alături, probabil pentru a se asigura că totul se sfârşeşte cu bine pentru toţi până la urmă. Le-am mulţumit pentru ajutor şi ne-am luat la revedere, cu
buzunarele uşurate de 400 de franci de un asemenea incident şi cu mai mult de jumătate de zi epuizată...

Dar, în acelaşi timp ne simţeam oarecum trecuţi cu bine de o mare primejdie. Noi suntem bine, maşina e absolut integră, se putea să fie şi mai rău. Poate e cel mai puţin dureros deznodământ pentru un asemenea pericol. Dar cu siguranţă vom cere explicaţii serioase de la cei care ar fi
trebuit să monteze anvelope de iarnă pe maşina expediţională şi n-au făcut-o! Am ajuns astă iarnă la Nordkapp, la cel mai nordic punct al Europei, prin nişte condiţii mult mai dure cu o maşină cu tracţiune faţă, dacă aveam anvelope de iarnă! Şi acum ne-am blocat în câţiva centimetri de zăpadă... E oribil şi derizoriu. Am supraestimat potenţialul tracţiunii integrale şi potenţialul de aderenţă în general în lipsa anvelopelor corespunzătoare!
Traseu şi costuri

Capitolul costuri va fi astăzi usturător de tot, din cauza a ceea ce am păţit mai sus... Odată evadaţi din San Bernardino, unde ne îndreptăm? Spre Savognin, o destinaţie absolut necunoscută pentru multă lume, dar în acelaşi timp o destinaţie foarte interesantă pentru schiori.

Indicatorul ăla dat naibi de combustibil al maşinii nu funcţiona din nou şi eram derutaţi despre cât combustibil mai avem. Aşa că am intrat la staţia de alimentare care ne-a ajutat cu lopata de împrumut, am returnat lopata, am alimentat cu vreo 10 litri de diesel şi am băut câte o cafea să ne revenim, pentru care am cheltuit 20 CHF împreună. Niciodată, dar niciodată în intervalul lunii octombrie – aprilie nu vă porniţi cu familia în munţi cu anvelope de vară!

Din fericire, traseul zilei de astăzi e foarte scurt – doar vreo 68 de
kilometri. Savognin e o zonă foarte frumoasă, iar sărbătorile pascale au adus azi mulţi turişti aici, dornici de schiat, de aer curat, de priveşti însorite cu dinţi şi de costuri mult mai moderate faţă de destinaţii mai elitiste, cum ar fi St. Moritz. Noi am găsit o cameră dublă cu mic dejun inclus în hotel Bela Riva,
cu condiţii destul de demne şi o localizare excelentă. Astăzi nu luăm cine fandosite, am depăşit usturător bugetul, am mers într-un supermarket şi ne-am cumpărat o găină coaptă cu 12 franci şi nişte roşii cu 2 franci. Basta, e suficient pe astăzi!
Experienţa de astăzi la bordul lui KIA Sorento

Furia pe care am simţit-o astăzi la bordul lui Sorento, când a rămas incapabilă în zăpada aia, era îndreptată iniţial asupra maşinii. Da, tracţiunea integrală ar fi trebuit să facă mai multe, iar greutatea mare a maşinii a favorizat situaţia. Dar mai apoi, a trebuit să fim de acord că eventualele anvelope de iarnă nu ar fi admis o asemenea
evoluţie şi i-am contactat astăzi pe cei de la Kia Motors Europe. Am primit scuze oficiale înapoi, iar cei de acolo şi-au exprimat surprinderea că maşina ne-a putut fi înmânată cu anvelope de vară, toate regulamentele şi verificările lor stipulând că ea ar fi trebui să fie echipată cu roţi de iarnă. Acum situaţia asta va face obiectul unei anchete interne pe acolo. A naibii birocraţie...
Suntem siguri că Kia Sorento îşi poate demonstra capacităţile sporite de trecere, dar ea are nevoie de nişte echipări elementare, precum anvelopele de iarnă. Orice alt SUV ar avea şi chiar şi un offroader sadea are nevoie de anvelope cu profil potrivit pentru a înainta în condiţiile pentru care este creat. Vom face nişte constatări totalizante mai echilibrate şi mai juste
mai încolo, în zilele următoare. Până atunci vă recomandăm să fiţi măcar Dvs. mai precauţi în călătoriile Dvs. de viitor şi să nu supraestimaţi capacităţile de offroad ale SUV-urilor moderne, cum am făcut-o noi astăzi. Cel puţin dacă nu sunteţi echipaţi corespunzător!
PiataAuto.mdRedacţia PiataAuto.md, din Savognin, Elveţia
4
2,178
GALERIE FOTO (48 IMAGINI)
COMENTARII (6)
Petru Amihalachioaie
Chişinău
la 8 Aprilie 2015 - 11:02
Poate întrebarea mea pare banală, dar de ce nu ați încercat să coborâți înapoi mașina? Cu spatele? Încetișor, încetișor, acționând cu frâna... Sau valea era prea abruptă?
0
0
Delfin
Duisburg, Germania
la 8 Aprilie 2015 - 19:18
Poate era cazul sa faceti mai multe poze de la locul incidentului: de exemplu cu masina tractata, cu tractorul cu roti mari, o poza la roata unde s-a facut alunecus, etc. ... Asa ca amintire pentru voi,... peste vreo 10 ani cand veti privi pozele , veti zambi probabil :)
0
0
Delfin
Duisburg, Germania
la 8 Aprilie 2015 - 19:22
Si n-ar strica daca ati face poze si cu dejunul de la hotele... ca oamenii pe viitor sa stie ce este o noapte la hotel+ dejunul...
Ca dejunul elvetian difera UN PIC de cel moldovenesc....
0
0
Redacţia PiataAuto.md
Chişinău
la 9 Aprilie 2015 - 09:42
@Petru Amihalachioaie: am fi coborât înapoi cu spatele, dar maşina a alunecat sub propria greutate spre stânga, spre acostament, roata stângă spate fiind cea care era mai jos. În articol sunt folosite şi câteva imagini de dinainte de blocaj, dar în locul blocajului drumul era niţel înclinat unghiular spre stânga. Odată blocaţi, înapoi ar fi fost posibil să dăm dacă aveam aderenţă în roţi, mergând spre o zonă ceva mai îndepărtată, de unde să putem porni mai în forţă înapoi spre drum, dar nu mai avea deja aderenţă nici pentru deplasarea înainte, nici înapoi.

@Delfin: Cu siguranţă era bine să avem mai multe poze, dar în acele momente situaţia era una critică şi nu de putea permite să-i irităm cu pozele. Chiar şi atunci când tractorul cu şenile era prezent şi am scos aparatul foto să facem poza de mai sus, poliţistul ne-a rugat să aşteptăm ca el să iasă din cadru :) Despre zâmbetele de pe urmă, cu siguranţă aveţi dreptate :)

@Delfin: Dejunul elveţian diferă într-adevăr de cel moldovenesc. Elveţienii însă se irită foarte mult când îi pozezi în incinta unor localuri, spre exemplu în restaurante unde mănâncă. De asta încercam să evităm fotografierea dejunului :) Deşi, în acest hotel am fi putut s-o facem, pentru că până la urmă eram singuri în întreg restaurantul!
0
0
Delfin
Duisburg, Germania
la 10 Aprilie 2015 - 01:16
APROPO! pastrati notele de plata (chitantele) ce ati platit amenda si evacuarea masinii... si prezentati-le celor de la KIa Europe... Cred ca daca ei isi doresc sa aiba un nume bun si mai ales daca ei recunosc ca a fost o greseala a lor pe intern, atunci s-ar putea ca ei sa va restitue ceea ce ati platit pentru epopea rotilor de vara...

Apoi daca da sa le spuneti si cititorilor !!! :)
0
0
Redacţia PiataAuto.md
Chişinău
la 29 Aprilie 2015 - 07:41
@Delfin:
Le-am expediat deja notele de plată scanate, ni s-a promis că după elucidarea anchetei lor interne s-ar putea să ni se compenseze într-adevăr acele cheltuieli. Aşteptăm, deocamdată :)
0
0
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!