Concorso d’Eleganza: opulenţa în mişcare

Toate maşinile expuse la Concorso d’Eleganza sunt, într-un fel sau altul extravagante, dar câteva din ele sunt denotă o opulenţă uluitoare. Sunt maşinile anilor ’20 şi ’30 ai secolului trecut, atunci când belşugul, snobismul şi excesurile să făceau tot mai simţite în lumea civilizată, înainte de marea zguduire a celui de-al doilea război mondial. E drept, în unele ţări opulenţa a fost temperată şi de marea depresie de la începutul anilor ’30, dar în alte ţări, mai ales europene, ea a continuat să fie parte din peisaj până spre anul 1939.

Spre exemplu, acest Farman A6B. Farman a fost un renumit constructor de avioane al primii jumătăţi de secol, cu zeci de modele, în timp ce lista modelelor de autoturisme construite vreodată de Farman număra mai puţin de 10 denumiri, însă acestea erau renumite pentru un substrat mecanic superior timpurilor în care existau. De altfel, acest Farman A6B are un motor cu 6 cilindri în linie şi 6,597 cm cubi.

O altă raritate absolută e această Isotta Fraschini 8A SS din 1930, care venea cu un imens motor de 8 cilindri în linie, de 7,375 cm cubi, ce dezvolta 120 CP pe versiunile obişnuite ale modelului 8A, dar care aici, pe versiunea SS, sau Super Sport, dezvolta 150 CP, fiind cel mai puternic motor cu 8 cilindri din lumea auto a timpului său!

Lista rarităţilor continuă cu un Pierce-Arrow 1242 din 1933, care ascunde sub capotă un imens motor V12 de 7.6 litri, care dezvolta 175 CP! Nu e de mirare, deci, că maşina asta putea prinde o viteză de 185 km/h!

Iar odată cu a doua jumătate a anuilor ’30 opulenţa a rămas prezentă preponderent în Europa. Ne oprim privirea la Concorso d’Eleganza asupra unei minunate Lancia Astura 3A din 1936. Maşina mai păstrează o configuraţie V8, dar vorbim deja de o cilindree de 2,972 cm cubi, care producea 82 CP. Şi dacă vorbim de opulenţă, nu putea omite modelele Mercedes-Benz ale acelor vremuri. Priviţi acest 770K din anul 1937. Indicele „K” din denumire indică prezenţa unui compresor mecanic la motorul cu 8 cilindri în linie, de 7,655 cm cubi. Compresorul era cuplat doar la apăsarea completă a pedalei de acceleraţie şi astfel puterea maximă creştea de la 150 CP la 200 CP! O asemenea putere putea alerga maşina până la o viteză de 160 km/h. În acelaşi an 1937, Mercedes-Benz mai producea o altă bijuterie – 540K. Indicele K ne sugerează din nou prezenţa unui compresor, dar de această dată vorbim de un motor de 5.4 litri (după cum sugerează indicele cifric, de fapt). Fără cuplarea compresorului, motorul dezvolta 115 CP, iar odată cu cuplarea manuală a acestuia, puterea maximă creştea la 180 CP! Această forţă era suficientă pentru atingerea unei viteze de peste 170 km/h!