De dimineaţă, după un mic dejun consistent la hotelul Kaunas din Kaunas (da, hotelul poartă numele oraşului), ne-am zis că ar fi frumos să mai explorăm un pic oraşul, mai ales că distanţa de 574 kilometri pe care o aveam a parcurge până în Tallinn părea o nimica toată pe lângă distanţele colosale din ziua anterioară.

S-a întâmplat să nimerim în Lituania tocmai în ziua lor naţională, acesta fiind şi motivul pentru ziua de odihnă şi oraşul pustiu. Dar asta ne-a favorizat să descoperim oraşul mai liniştit, fără trafic şi fără îmbulzeala obişnuită a unei zile de lucru. Am urcat pe unul din puţinele dealuri din apropierea oraşului, de

unde ni s-a deschis un vizor extraordinar de frumos asupra urbei lituaniene. Apoi, am mers în unul din scuarurile centrale, pe străzile centrului vechi unde, surpriză, am dat peste o

întrunire a unor proprietari de automobile de epocă. Aceştia tocmai se pregăteau să marcheze ziua naţională a ţării printr-o defilare elegantă, iar noi ne-am prins şi în discuţii cu ei. Eu ne-au vorbit despre Kaunas şi Lituania,

noi despre Moldova şi de ce ar trebui neapărat să ne viziteze ţara. Iar dacă mai luăm la socoteală şi faptul că maşinile sunt pasiunea noastră comună, atunci puteţi intui că ne-am împrietenit foarte repede cu ei.

Apoi am revenit la hotel pentru un prânz. Salată cezar, carne pregătită cu legume şi cartofi copţi, desert, cafea şi apă – toate la un preţ de 10 euro, într-un hotel de 4 stele. Am rămas extrem de satisfăcuţi de alegerea făcută de

noi, mai ales că şi preţul camerelor a fost unul cât se poate de raţional.

A venit, însă, şi timpul să urcăm din nou la bordul lui Opel Insignia Country Tourer şi să înaintăm mai departe în

expediţia noastră. Următoarea destinaţie e Tallinn, Estonia, oraş aflat la 574 km depărtare. Floare la ureche, am zis noi şi am ieşi din Kaunas abia pe la ora 15:40. Dimineaţa fusese cu adevărat toridă, display-ul maşinii

indicându-ne 32 grade Celsius, însă către ora 15 se înnourase şi începuse a picura.

În scurt timp ne-a fost clar că ne îndreptăm drept în miezul unei

furtuni. Norii negri se apropiau tot mai mult, iar în scurt timp după parbriz urmăream o adevărată vijelie, care ne scăzuse serios vizibilitatea. Ploaia tare, abundent, iar noi încercam să menţinem un ritm intens de condus. Totuşi, anumite porţiuni de traseu aveau apă nescursă pe ele, ceea ce ridica riscul acvaplanării, aşa că a trebuit să adaptăm întotdeauna stilul de condus la un maxim posibil din punct de vedere fizic. Am fi crezut aproape orice termen şi distanţă legat de acea ploaie abundentă – că ar fi ţinut vreo sută de kilometri, vreo 2 ore, ba chiar vreo 2 sute de kilometri şi vreo 3 sau 4 ore. Dar că vom avea de înfruntat

această ploaie abundentă pentru întreg traseul de mai departe, tocmai până în Tallinn, nu ne-ar fi trecut prin minte!

A fost un episod foarte solicitant de condus. Traseul spre Riga şi apoi spre Tallinn e în mare parte unul cu doar două benzi, iar în condiţiile unei ploi

intense trebuie să ai privirea
foarte pătrunzătoare în
depărtare pentru a te asigura
că ai liber la manevre. Am avut
sute de depăşiri în condiţii de
ploaie atât de intensă, încât priveam dublu la harta sistemului de navigare pentru a ne asigura că drum merge

într-adevăr înainte şi dacă nu se văd faruri pe contrasens, atunci înseamnă că avem şanse mai mari să fie liber pentru o depăşire. Iar ca provocarea să fie şi mai mare, iar timpul de înaintare şi mai lung, am trecut printr-o mulţime de zone cu reparaţii, cu o mulţime de semafoare care permiteau trecerea doar a unui flux de maşini, pe un singur sens şi la care a trebuit să aşteptăm în repetate rânduri.

Totuşi, Opel Insignia Country Tourer s-a descurcat exemplar şi aici. Am simţit câteva tentative de început a unor acvaplanări, dar greutatea mai mare a maşinii o avantajează în asemenea condiţii, să fie mai fixată pe asfalt, mai sigură pe ea în asemenea condiţii extreme. Consumul mediu al maşinii expediţionale pe tot parcursul kilometrilor făcuţi până aici se menţine la 6.5 litri/100 km, dar maşina are parte de un galop intens de tot!

În acelaşi timp, pădurile care ne înconjurau traseul din ţările Baltice sunt extraordinar de frumoase. Peisajele alăturate drumului erau formate din

copaci înalţi, fără crengi decât în susul tulpinei, iar cerul refuza să înnopteze, deşi era înnorat. Ne apropiem tot mai mult de zonele nopţilor albe! Ne-am împăcat cu ideea unei zile umede de tot, şi ne-am ales o muzică potrivită la bord. Dar, dacă am face o recapitulare a ploii, am putea spune că nu am văzut niciodată o ploaie atât de puternică, ce ar dura atât de mult, pe distanţă atât de mare!

Pe la 22:30 ajungeam în Tallinn, un oraş cu adevărat mare, dar şi foarte

frumos. Ploaia părea că-şi mai reduce din intensitate, ceea ce ne-a alimentat speranţele unei zile următoare mai frumoase. Poate astăzi dimineaţă mergem un pic să mai cunoaştem capitala estoniană înainte de a ne îmbarca pe feribot? Ah, da, uitasem să vă spunem – odată ajunşi la ţărmul Mării Baltice, astăzi vom lua un feribot şi vom „naviga” spre Finlanda! Pentru diseară avem planuri foarte mari acolo! Somnul nu face parte din ele! Staţi pe aproape, pentru că vă vom fascina pe parcursul serii şi nopţii!

Ilie Toma