21 de zile, 21 de ţări, 3 bărbaţi: am ajuns în Finlanda, ţara soarelui de miazănoapte!
8 Iulie 2015, 10:59
Ah, ce zi plină de experienţe intense!
Cât de multe locuri, trăiri, reliefuri şi
geografii într-o singură zi! Am ajuns
în tărâmurile soarelui de
miazănoapte, acolo unde cerul
luminează toată noaptea, iar
lumina zilei, prezentă toate 24
de ore la rând, ne mai
dezbate creierul de
la socoteala zilelor.
Dimineaţa ne trezeam
la hotelul Ouru din
Tallinn, Estonia. E
unul din cele mai
accesibile hoteluri din capitala
estoniană, la un preţ de mai
puţin de 60 de euro per cameră,
dar condiţiile de şedere sunt civilizate şi plăcute, astfel încât am rămas cu profunda impresie că hotelul şi-a meritat pe deplin banii. Şi unde mai pui că şi ospitalitatea celor de la hotel a fost deosebită, mai ales când au aflat că venim tocmai din Moldova şi ne aflăm în mijlocul unei asemenea expediţii!
Ne doream să cunoaştem un pic mai mult Tallinn-ul istoric, întrucât ploaia din ziua anterioară nu ne-a permis să o facem atunci. Dar aveam şi un bilet la feribotul Tallinn-Helsinki de la 10:30, iar check-in-ul cu maşina prezentă în port trebuia făcut la 9.30 cel târziu. Dejun, împachetări, fotografii de dimineaţă – toate ne-au adus la concluzia că nu putem risca să rămânem blocaţi în traficul matinal din Tallinn şi e mai bine
să ne îndreptăm din start spre port. Zis şi făcut!

În port am staţionat la rândul de maşini care aştepta îmbarcarea. Mai aveam aproape o oră de aşteptare, iar în curând ceilalţi şoferi de alături au început a intra în vorbă cu noi: „În a câta ţara vă aflaţi acum? Unde mergeţi mai departe? De unde veniţi?” Fireşte, n-am putut să ratăm nicidecum un
astfel de interes din partea celor de alături, aşa că le-am povestit cu entuziasm despre expediţia noastră şi le-am oferit tuturor şi materiale informaţionale despre Moldova! Unul din ei ne-a întrebat ce înseamnă „Efix” de pe maşina noastră, întrucât intuia că e vorba despre un produs petrolier. I-am explicat că Efix e carburant cu aditiv pentru curăţarea sau menţinerea curată a motorului, atât diesel cât şi pe benzină, iar noi îl folosim direct în această expediţie.
În tot acest timp feribotul lăsa să iasă din el maşinile care ajungeau în Tallinn. Îşi deschise uşa frontală imensă, ca o balenă care-şi cască gura, iar vehiculele au ieşit vreme de vreo 30 de minute din el. Alex glumea pe seama şirului nesfârşit de vehicule, care ies din
feribot: „parcă ies dintr-o gaură neagră, fiind teleportate direct din Helsinki încoace”. Într-un final, şirul s-a sfârşit, totuşi, şi am putut să ne îmbarcăm şi noi cu Opel Insignia Country Tourer la bordul imensului vas!
În scurt timp ne aflam la bordul feribotului şi am urcat să admirăm marea tocmai de dus, de pe punte. Apa era de o culoare albastră închisă de tot, trădând temperatura rece a ei. Timpul posomorât, cu mult vânt şi picături de
ploaie care zburau răzleţ, dar cu viteză, completau acest peisaj maritim învolburat. Am coborât apoi într-o secţiune superbă a feribotului,
care ne deschidea o viziune panoramică nemaivăzută spre faţa navei. Puteam vedea încotro înaintează vasul, iar
poziţia aia centrală vizionară ne răscolea instinctele de marinari, demult înrădăcinate în spiritul bărbaţilor...
Din nou pe punte, unde abia se putea respira de la curenţii de aer din faţă, amestecaţi cu picături tăioase de ploaie. „Am înţeles de ce oamenii nordici zâmbesc puţin”, zise unul dintre noi atunci. „Pentru că, imediat ce deschid gura, în ea nimeresc picături de ploaie!” E o glumă fireşte, dar asta nu ne-a împiedicat să râdem cu poftă toţi trei. Spiritul caramaderesc se fortifică
între noi. Expediţia ne uneşte tot mai mult, iar intensitatea noilor experienţe ne convinge că ne aflăm, cu siguranţă, în aventura vieţii noastre!

Peste aproape 2 ore de debarcam în portul din Helsinki. Era deja amiază şi am făcut un popas la hotelul Radisson Blu din imediata apropiere a portului, pentru a lua prânzul de tip bufet de
acolo. Doar 10 euro de fiecare, cu toate incluse, sau, cum spun cei de acolo – tot ce poţi să mănânci şi să bei. Utilă filozofie, mai ales pentru nişte călători ca noi!

Aveam, în sfârşit, timp să explorăm capitala finlandeză. Helsinki e un oraş extrem de frumos, care combină mai multe stiluri de arhitectură, dar toate
ni se par oarecum familiare nouă, celor din Moldova. Finlandezii sunt ospitalieri şi simpli aici, poate chiar mai naturali şi căliţi din firea lor. E unul din puţinele oraşe de pe traseu în care am văzut multe mame cu copii mici pe străzi,
mame care-şi alintă pruncii cu dragoste şi protecţie, fără superficialitatea pe care o vezi uneori în alte oraşe.

Ne-am îndreptat spre linia de ţărm a oraşului. Peisajele superbe sunt
omniprezente, condimentate de tot soiul de ambarcaţiuni. Am găsit şi un debarcader cu vedere la întregul port, iar alături raţele sălbatice coabitau nestingherite. Treceau drumul spre parc, mâncau iarbă de acolo, apoi
traversau strada înapoi spre mare, pentru a sta pe stâncile de pe ţărm. Iar maşinile oprea şi stăteau câte 2-3 minute pentru a le permite convoaielor de raţe să traverseze. Am dat şi noi peste o astfel de echipă de raţe şi, desigur, le-am permis trecerea spre mare!
Am mers şi în inima oraşului
Helsinki, explorând străzile centrale
de acolo. Iar apoi am decis că e timpul să o luăm spre vest. Da, în acel
moment eram exact în punctul de sus al traseului nostru, iar de aici începe deplasarea spre vest, iar apoi şi spre sud vest!
A urmat un traseu formidabil prin pădurile scandinave. Copaci de un verde intens, în mare parte mesteceni şi soiuri conifere, formau tabloul, iar pe jos se aşternea un covor de turbă
moale cu licheni, exact ca în
poveştile scandinave cu troli. Ah, ce peisaje, scăldate în lumina caldă a soarelui de seară!
Peste tot întâmpinam lacuri mai mici şi mai mari, alături de traseu, unele vizibile, altele prea îndepărtate pentru a le zări. Nu e de mirare această
aglomeraţie, întrucât în Finlanda există 187,888 de lacuri cu suprafaţă mai mare de 500 m2! Da, o peste o sută optzeci şi şapte de mii!
După câteva ore fantastice de
condus, ajungeam toţi trei în superba
regiune Teijo! Aici e locul în care vom
face safari în mijlocul tărâmurilor
soarelui de miază noapte! Pentru că
în această perioadă cerul nu se întunecă de tot nici măcar la 1 noaptea, fiind totdeauna deschis, uşor albăstriu, uşor gălbui de la reflecţiile solare! Anatol a zis că el va fi cel care va porni focul în safari şi tot el va fi bucătarul! Toţi trei bărbaţi din Moldova eram undeva în inima geografiei scandinave, pregătiţi de un safari extraordinar!

Dar despre el vă spunem mai multe în următoarea relatare, pentru că experienţa de safari mai continuă şi astăzi în prima parte a zilei! Vă delectăm cu o singură poză surprinsă din acea experienţă! Ah, ce expediţie! Ah, ce aventură intensă!
PiataAuto.mdIlie Toma
4
2,561
GALERIE FOTO (42 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!