21 de zile. 21 de ţări. 2 continente. 3 bărbaţi din Moldova. Ziua cu cea mai lungă distanţă în cel mai scurt timp!
12 Iulie 2015, 12:52
Dacă ieri vă spuneam că am avut parte de o zi cu un sprint lung, atunci aflaţi că, pe fundalul zilei următoare, acea zi nu ne-a părut decât o încălzire frumoasă. Nu în zadar ne-au întrebat o mulţime de oameni din Moldova, dacă vom putea rezista unei asemenea distanţe lungi...
Ne trezisem dimineaţă lângă Hamburg, într-un hotel minimalist. Dormisem vreo 3 ore şi trebuia deja să începem pregătirile pentru o nouă distanţă. După o mâncare ce abia putea fi numită mic dejun, am mers să alimentăm maşina la o staţie diesel din apropiere, pentru că în seara anterioară ajunsesem cu ea cu becul de rezervă arzând de ceva
timp. În rezervor au încăput vreo 67 de litri, din cei 70 de volum total. Hm, ne-am gândit noi, aveam atât de puţin combustibil rămas în rezervor?...

Când am ieşit pe reţeaua de autostrăzi germane, era aproape amiază, iar noi aveam în faţă o distanţă aproape ireală pentru această zi: 1,250-1,300 km! Nu
e de mirare, deci, că am călcat pedala acceleraţiei din plin, atât cât ne-a permis traficul. La un moment dat, traficul se mai rarefiase şi am reuşit să atingem viteze de 200 km/h! Absolut legal! Cu Opel Insignia Country Tourer 2.0 CDTI, cu 170 CP la activ. Apropo, câţiva dintre Dvs. ne-aţi întrebat cât ar costa în Moldova o asemenea maşină, precum
cea din expediţia noastră. Distribuitorul oficial Opel, East-Auto-Lada, ne-a comunicat că preţurile unei motorizări identice cu maşina noastră pornesc de la 24,132 euro, la care se adaugă o
listă generoasă de opţiuni, care împing preţul final la peste 30,000 euro.

Pe autostrăzile germane devenise interesant. Alex e în căutarea personajelor interesante, epice, în
toată această expediţie, încercând să le prindă în obiectivul său. Norocul i-a surâs, întrucât am dat chiar şi peste un Moskvich 412, condus cu mândrie pe autobahn. Atrageţi atenţia şi la plăcuţele de înmatriculare!
Peste ceva timp intram în Olanda. Punctul nostru de popas din această ţară era Eindhoven, un oraş minunat, care ne-a întâmpinat cu o diversitate fascinantă. Alex aici a avut un adevărat extaz în găsirea personajelor speciale.
Am parcat maşina într-un
spaţiu subteran premiat cu
titlul de parcarea anului nu ştiu cât
în Europa (n-aveam habar că există
şi asemenea premii) şi am
mers în centrul pietonal al oraşului. Aici am luat şi un prânz târziu cu toţii, într-o cafenea la aer liber. E ceva special în oraşul acesta, ne-am zis noi. Multe lucruri pe care să le admiri, de la
oameni şi biciclete, până la arhitectură şi stil.

N-am stat să zăbovim prea mult, însă, pentru că mai aveam mulţi kilometri înainte. Am urcat în maşină, am plătit 4 euro pentru parcare
şi duşi am fost spre Belgia.
Acolo, în Belgia, ne-am
oprit tocmai în Ghent,
un renumit oraş
belgian, nominalizat de mai multe ori printre cele mai frumoase ale lumii! Centrul acestui oraş, explorat de noi la apus de soare, ne-a dat bătăi de cap
enorme, însă! O mulţime de interdicţii, o mulţime de redirecţionări pentru cei de la volan. Într-atât de multe, încât l-am rătăcit pe Alex în plin proces de creaţie. A trebuit să ne învârtim preţ de vreo 15 minute ca să ajungem în acelaşi punct şi să-l luăm din nou la bord. Ghent, însă, e un oraş cu adevărat fascinant. O mulţime de edificii istorice, o mulţime de străzi frumoase, fără gherete,
fără mansarde proptite, fără mii de
panouri publicitare sau orice alte
sălbăticii.
În Belgia, însă, nu ne-au plăcut deloc staţiile de alimentare cu combustibil. Au o regulă deocheată prin care trebuie să plăteşti în avans ceea ce vrei să alimentezi, iar când faci plinul trebuie
să ghiceşti cantitatea. Orice rugăminte de a le lăsa nişte bani cash temporari pentru a alimenta plin şi apoi a achita de facto, e inutilă. Lipsă totală de amabilitate în toate staţiile în care am intrat. Oroare faţă de orice cetăţeni
străini. Inscripţii extremiste în adresa imigranţilor în toaletele deplorabile din benzinării. Lipsă elementară de igienă în aparatele de preparat cafea... E ceva putred în Belgia aia, în inima Uniunii Europene.
A urmat un sprint nebun pentru noi, după Ghent. Ilie şi Anatol făceau schimbul locului de la volan. A condus iniţial Anatol pentru câteva sute bune de kilometri, apoi Ilie. Orele treceau, între timp maşina mergea deja pe teritoriul Franţei, iar oraşul francez Poitiers, destinaţia noastră finală, era încă departe de tot. Îi prevenisem pe cei de la hotel că vom ajunge extrem de târziu, dar în toiul nopţii kilometrii erau interminabili, ne liniştea doar gândul că
e ultima zi cu o asemenea distanţă lungă tocmai până la finalul expediţiei. Răbdăm! Dârz! Şi mergem înainte.

Am ajuns în Poitiers spre ora 4 dimineaţa. Istoviţi. Sleiţi de lipsă de somn. E un oraş frumos, dar îl vom descoperi dimineaţa. Expediţia are şi zile istovitoare, de aia şi o numim
expediţie, că altfel ar fi pur şi simplu o vacanţă frumoasă. Dar le facem faţă, iar înainte avem zile tot mai intense şi mai nuanţate!
PiataAuto.mdIlie Toma
2
2,972
GALERIE FOTO (28 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!