Deşi ziua anterioară ne-a istovit de-a binelea, după câteva ore de somn adânc ne trezeam mult mai învioraţi în Poitiers, un oraş francez cu arhitectură extraordinară. Urmează, în sfârşit, zile cu mai puţini kilometri parcurşi şi mai multă savurare a aventurii din expediţia noastră, a celor 3 moldoveni care au pornit în 21 de ţări, pe 2 continente, timp de 21 de zile. Iar astăzi aveam o zi extrem de specială, să ajungem în câteva regiuni de bon-ton veritabil ale Europei. Pentru că adevăratul caracter masculin are maniere şi bun gust, pentru că adevăratul caracter masculin ştie să preţuiască tradiţia şi calitatea autentică.

În acelaşi timp, caracterele bărbaţilor adevăraţi nu se sfiesc să-şi răsuflece mânecele atunci când e cazul şi nici nu fug de anturajele naturale. Aşa că noi am început explorarea Poitiersului cu nişte ieşiri spontane în centrul urbei, unde am dat peste o frumoasă piaţă de peşte. Calmari, raci, crevete, homari – de toate puteai găsi în miezul acestui orăşel francez, de toate în stare proaspătă, fără artificii şi ambalaje fiţoase.

În afara hălii, o
altă piaţă cu localnici
care-şi vindeau fructele
şi legumele, toate produse
local, la o rază de maxim
câţiva zeci de kilometri. N-am
putut să nu cumpărăm câte ceva de
pe acolo şi trebuie să recunoaştem că acele fructe s-au dovedit a fi îmbătătoare la gust – o aromă atât de veritabilă, atât de profundă şi naturală, pe care n-o vei putea găsi niciodată pe rafturile unei mari reţele de

supermarkete. Cât de simplu
poate fi savurată autenticitatea uneori!

Am luat şi un mic dejun târziu într-o cafenea din oraş, una tradiţională foarte axată pe carne, sau boucherie, cum îi spun francezii. Însă localul acela avea o ofertă foarte interesantă la prânz – plăteşti mâncarea din carne pe care ţi-o doreşti şi îţi iei tot ce-ţi mai doreşti adiţional în regim bufet, fără limite.

Apoi am urcat la bordul lui Opel Insignia Country Tourer şi am pornit mai departe, spre sud-vest. Consumul maşinii noastre crescuse între timp la 6.6 litri/100 km în urma rulării pe autostrăzile de mare viteză, dar expediţia asta e neiertătoare cu maşina

noastră. Nu avem deloc timp pentru a o menaja cu un ritm mai eficient de condus. O alergăm nemilos, pur şi simplu. E un cross, un galop pentru ea, care nu mai lasă loc pentru pic de eficienţă. Şi totuşi, o astfel de cifră de consum e îmbucurătoare pentru noi.

Drumul pe care mergeam a început a-şi schimba peisajele, căpătând tot mai multe dealuri şi podgorii prin părţi. Ca să vezi! Ne-am pomenit în arealul regiunii Bordeaux din Franţa, în zona Cognac! Fireşte, ne-am abătut de la drumul principal şi am pornit a

explora aceste minunate regiuni de bon-ton ale Europei. Chateau-uri vechi şi mai actuale, case particulare realizate în acelaşi stil al cetăţilor vinicole, pereţi albi, dealuri superbe, de parcă ar fi fost

special croite pentru viţa-de-vie... Iar ea, viţa-de-vie, se întinde în nenumărate plantaţii, scăldate de lumina caldă a soarelui şi ajutată de relieful acestor înălţimi. Aceste locuri mustesc de

curăţenie, îngrijire, dedicaţie şi bun gust, dar în acelaşi timp sunt atât de similare reliefului ţării noastre! Cu siguranţă că natura a înzestrat Moldova cu un relief asemănător Bordeaux-ului, mai rămâne

doar să perseverăm în continuare la calitate, predilecţie spre aceeaşi îngrijire şi bun gust şi la dezvoltarea renumelui regional. Noi ne-am încumetat să

vorbim cu cei din Bordeaux despre Moldova şi despre vinurile ţării noastre, deşi trebuie să recunoaştem că am întâlnit cam puţini localnici pe străzile

de aici, pentru că era o zi frumoasă, în care se putea lucra bine în agricultură. Am achiziţionat şi noi câteva vinuri de la ei, într-un schimb reciproc de valori

cu cei din Bordeaux. Vom degusta mai târziu licorile de aici, după ce vom fi parcat maşina în garajul hotelului.

Regiunile Bordeaux şi Cognac ne-au inspirat în mod special, greu de transmis prin cuvinte. Nu e vorba de puterea licorilor produse aici şi nici de notorietatea numelor, ci mai degrabă de

aflarea în mijlocul unei regiuni care musteşte de istorie, predilecţie spre calitate, autenticitate şi bun gust consistent. Caracterul masculin adevărat preţuieşte aceste valori…

Ne-am urcat, după o lungă şedere, din nou la bordul lui Opel Insignia Country Tourer şi am pornit spre o altă regiune

de bon-ton în care urma să avem popasul de noapte – San Sebastian. Drumul până acolo a însemnat vreo

250 de kilometri parcurşi pe autostrăzi frumoase şi libere, îmbibate de

lumina soarelui de apus. Ah! Expediţia noastră devine tot mai exaltantă, tot mai scăldată în soare şi tot mai plină de geografia ţărilor calde. Am lăsat departe în urmă frigurile scandinave şi ploile, ne simţim acum cu adevărat înaintând spre cel mai cald continent al planetei! Iar mâine vom savura Spania de-a binelea, pentru că vom avea nevoie de 2 zile pentru a traversa ţara de la un capăt la altul, pentru a ajunge la
strâmtoarea Gibraltar, la capătul continentului european! Ştiţi voi ce urmează acolo, aventura de foc!

Ilie Toma