„Bună dimineaţa, putem avea o omletă cu nişte şuncă spaniolă renumită?” Aşa ne începeam noi ziua de ieri în San Sebastian, în Spania. Poposisem la un hotel neaşteptat de elevat, care emana o înaltă clasă prin fiecare mic detaliu al său, de la condiţiile din camere până la restaurante. Iar la micul dejun am putut comanda fiecare ce-şi dorea pentru a-i

fi pregătită mâncarea proaspătă, pe lângă bufetul disponibil.

Eram mult mai odihniţi, după un somn mai lung. Vinul Bordeax degustat cu o seară mai înainte nu şi-a lăsat urme, dar nici n-am abuzat de el, evident. Glumeam cu toţii la masa micului dejun – acum câteva zile echipajul expediţional era istovit de distanţele

lungi şi lipsa de somn, iar Ilie, cel pe care Anatol şi Alex l-au poreclit între timp „comandor”, după un personaj dintr-o carte audio ascultată de toţi la bord, le promitea zile mai lejere şi mai savuroase înainte. Mateloţii navei pe 4 roţi au rezistat cu dârzenie atunci, fără răscoale şi fără dezertări, glumind că promisiunile par să aibă iz electoral. Iar în dimineaţa zilei de ieri, la micul dejun

dejun din San Sebastian, promisiunile electorale păreau să se înceapă a adeveri, lucru total nefiresc pentru nişte promisiuni electorale moldoveneşti, ceea ce ne-a făcut să le lipsim pe bună

dreptate de atributul „electoral”. Au fost, mai degrabă, nişte promisiuni şi nişte responsabilităţi comune de camarazi şi de calaveri, iar acum echipajul expediţional simte, în sfârşit, plăcerea unor zile în care se aleargă mai puţin cu maşina şi se savurează mai mult din aventura expediţiei.

„Unde mergem azi, comandor?”, răsună plină de viaţă vocea lui Anatol, cel care, de fapt, şi-ar fi putut atribui la fel de bine rolul de căpitan al navei pe patru roţi. „Mergem în ţara cavalerilor, camarazi, în renumitul oraş spaniol Salamanca, cel îmbibat de castele şi edificii medievale, cel care a fost cuibul cavaleriei spaniole multă vreme. Dar nu înainte de a trece la câteva minute de

distanţă de San Sebastian, pe coasta nordică a Spaniei!”

După un dejun gustos, savurat în linişte, după încărcarea întregului echipament în portbagajul lui Opel Insignia Country Tourer, întregul echipaj era gata de o nouă zi de aventură. Ne-a luat, într-adevăr, doar câteva minute să ne urcăm pe un deal ceva mai înalt

de alături, cu viziune la valea locului în care poposisem, apoi alte câteva minute să ajungem la linia nordică de ţărm a Spaniei! Ah, ce frumuseţe se ascunde aici! Ce apă de o culoare magnifică! Ce drum de coastă fantastic, pe care să-l savurezi de la volanul unei maşini plăcute în condus! Iar Opel Insignia

Country Tourer ne-a demonstrat pe parcursul întregii expediţii până acum că este o maşină plăcută în condus şi rămâne a fi plăcută chiar şi după distanţe enorme parcurse cu ea. Aşa

că senzaţia de a o
conduce acum pe drumul ăsta superb de coastă era cu adevărat înălţătoare!


Din fericire,
am avut suficient timp să mai şi coborâm din maşină şi să ne apropiem de apa învolburată de valuri. Cât de frumoasă e totuşi lumea! Cât de simplu poţi ajunge astăzi, în zilele noastre, în orice colţ al lumii! Acum vreo 10 ani, ar fi trebui să baţi drumul unor agenţii, să

te ţii de rezervări şi telefoane, pe când astăzi e suficient să ai un telefon mobil cu conexiune la internet ca să-ţi faci o rezervare online în aproape orice destinaţie a lumii, prin Booking.com. Ieşi în garaj, îţi arunci geanta în portbagaj, treci pe la Rompetrol să-ţi faci plinul

cu Efix, tragi o fugă la Donaris Vienna Insurance Group să-ţi faci asigurările şi te pomeneşti deja că explorezi lumea aşa cum ţi-o doreşti tu – spontan şi liber. Aşa facem şi noi în expediţia noastră – parcurgem 21 de ţări pe 2 continente cu aceleaşi instrumente

descrise mai sus, cu mult curaj şi convingere că lumea zilelor noastre e deschisă şi abia aşteaptă a fi explorată!

Am admirat din nou drumul ăsta fantastic de coastă pe care înaintam. Dacă înainte, în expediţiile noastre,

nu ar fi fost posibil să vă redăm atât de bine aceste emoţii, acum Alex, marele videograf şi fotograf din expediţia noastră, ne ajută să vă transmitem mult mai bine şi mai fascinant senzaţiile trăite de noi la bord în expediţie. Cum să nu-ţi doreşti să porneşti în asemenea expediţii, cum să nu-ţi doreşti să

descoperi lumea, dacă descoperirea ei îţi aduce asemenea trăiri?

După frumoasele clipe de pe coasta nordică a Spaniei, am pornit spre inima ei, spre oraşul Salamanca. Aici a urmat, probabil, una din cele mai profunde revelaţii ale acestei expediţii. Un oraş

mai frumos nu ştiu dacă am văzut! Atât de multe edificii istorice, construite toate într-un stil, cu aceeaşi culoare a pietrei, cu aceeaşi manieră a detaliilor! Imensa Mayor Plaza, minunatele străzi care emană viaţa plină şi nuanţată a oamenilor de aici! Oriunde te-ai întoarce în centrul oraşului, vezi străzi

pietonale, edificii impunătoare, castele... Până şi hotelul la care am poposit este, de fapt, un fost castel transformat într-un hotel. Am început explorarea cu o plimbare de seară pentru o cină locală, în care gustat renumita paella spaniolă, pregătită într-un local pur spaniol. Locul şi mediul perfect pentru a intra în vorbă cu localnicii şi a le spune mai multe

despre Moldova, aflând, la rândul nostru, mai multe despre Spania.

Apoi am mers şi într-o plimbare nocturnă în ţara cavalerilor, pentru a prinde mai bine în obiectiv solemnitatea acestor locuri! Da, spiritul secular al cavalerismului e omniprezent

în Salamanca! Şi caracterul masculin adevărat se simte bine aici! Ne-am reîntors apoi spre luxosul castel-hotel care ne adăposteşte în această

seară. E magnific. E
îmbibat şi el de
cavalerism şi de
caracter!...

Ilie Toma