O noapte maritimă şi un sprint scandinav pentru cei 3 aventurieri moldoveni!

După experienţa de safari în sălbăticia pădurilor scandinave, pentru prima dată de când am pornit în expediţia noastră, din Chişinău, am avut ocazia să avem câteva ore de linişte într-un hotel rustic, situat destul de aproape de locurile sălbatice în care ne petrecuserăm noaptea albă de dinainte. Trebuie să recunoaştem că tempoul expediţiei noastre de până acum a fost unul destul de intens, care nu ne-a prea lăsat timp de odihnă lungă sau somn complet. Dar, cum zic chiar finlandezii, există un alt anotimp pentru somn – iarna, iar vara bucură-te de soarele nesfârşit!

În seara acelei zile trebuia să ne îmbarcăm la bordul unui feribot pentru a naviga spre Suedia. După amiază ne-am încărcat toate lucrurile la bordul lui Opel Insignia Country Tourer şi am pornit spre ţărm. Nu ştiu cum se întâmplă, dar de fiecare dată când aranjăm din nou lucrurile într-un portbagaj după un hotel, el pare mai încăpător, parcă de mai rămâne şi un pic de spaţiu. Am urcat cu toţii la bordul maşinii şi am pornit să savurăm mai departe aventura noastră. De această dată Anatol urcase la volanul maşinii expediţionale, întrucât Ilie avusese cel mai scurt somn şi era dornic să mai recupereze în drumul spre ţărmul finlandez. La ora 5 seara eram deja la bordul unui feribot imens – dar absolut imens! Credem că nici un bloc locativ din Chişinău nu este la fel de înalt, de lung şi de lat ca acest feribot! Avea 12 etaje plus o punte şi o cafenea la etajul 13, iar la etajul 7, pe centru, se înşira o adevărată stradă de shopping. O stradă pietonală, după cum a botezat-o Anatol.

Astfel, am avut în sfârşit vreo 15 ore consecutive de ritm sedentar în această expediţie. Am ieşit pe puntea de sus să admirăm adâncimea nuanţei mării Baltice şi să inspirăm aerul răcoros, umed şi un pic sărat al mării. Orice bărbat, atunci când stă pe puntea unui vas şi admiră înaintarea lui în mare, îşi trezeşte nişte instincte de matelot, de explorator şi de cuceritor. Aşa ne simţeam şi noi, nişte exploratori care navigăm sute de kilometri într-o mare care nu mai lăsa nicio vedere a uscatului la orizont.

Am avut în sfârşit şansa unor discuţii lungi caramadereşti, întinşi pe puntea vasului. Am avut în sfârşit şansa unui somn mai lung în cabina noastră de la etajul 5. Iar dimineaţă ajungeam în portul din Stockholm.

Aici am avut parte de o surpriză frumoasă. Funcţionarii de la ambasada Moldovei în Suedia ne-au contactat cu câteva zile înainte şi ne-au invitat să le facem o vizită, dacă tot avea capitala suedeză inclusă în traseu. Invitaţia a fost o onoare pentru noi, aşa că le-am făcut o vizită. Am avut, astfel, ocazia să cunoaştem sediul ambasadei şi echipa cooperantă de acolo. Am servit cu plăcere o cafea cu dumnealor, iar apoi aceştia au binevoit să ne conducă în centrul oraşului Stockholm, pentru a vizita cele mai interesante locuri. Capitala suedeză e un oraş compact, cu multe canale maritime care-l divizează, dar în acel timp te poţi orienta în spaţiu foarte uşor. Iar centrul lui istoric merită cunoscut fără grabă, cu lungi plimbări. Apoi, ne-am luat la revedere de la cei de la Ambasadă, mulţumindu-le tuturor pentru ospitalitate şi în special Dlui Victor Verejan pentru ideea invitaţiei, şi ne-am îndreptat mai departe într-un adevărat sprint scandinav. Era trecut de orele amiezii, iar noi trebuia să ajungem în Europa continentală până diseară, la vreo 1,000 km depărtare!

A urmat o cursă liniştită, dar continuă, cu o singură scurtă oprire pentru un prânz în viteză şi nişte provizii de cafea la bord. Kilometru după kilometru, Opel Insignia Country Tourer înghiţea distanţa enormă pe care o avea de parcurs, iar cifra medie de consum pe întreaga expediţie continua să rămână la valoarea de 6.5 litri/100 km.

Spre seară, ajungeam în Malmo, ultimul oraş suedez dinaintea podului Oresund, cel mai lung pod din Europa, care avea să ne conecteze cu Danemarca. Traversarea podului costă aproape 50 de euro, dar e cel mai rapid mod de a ajunge în Danemarca la bordul unei maşini. Odată ajunşi în Danemarca, am mers să explorăm centrul capitalei acestei ţări – Copenhaga. A fost destul de frig şi pe aici – doar 13 grade în mijlocul verii. Sărmanii danezi…

Ca să ajungem în Europa continentală, însă, trebuia să ajungem în Germania. Ne-am îndreptat spre sud, pe autostrăzile daneze, iar ceasul indica deja aproape miezul nopţii. În regiunea Rodby, a venit timpul să ne îmbarcăm încă pe un feribot. De această dată preţul traversării a fost neaşteptat de mare – tocmai 96 de euro. Când am exclamat miraţi la auzul preţului doamnei de la ghişeu, ea s-a încruntat cu toată seriozitatea şi a repetat cadenţat suma. A trebuit să plătim preţul ca să ajungem pe continent. Feribotul era mult mai mic şi nu prea oferea mari şanse de petrecere plăcută a timpului la bord. Ne era somn tuturor, aşa că am ales să stăm în maşină şi să tragem un pui de somn în timp ce navigăm.

Odată ajunşi pe pământul german, sprintul scandinav se sfârşise, dar nu şi cel de pe ziua de azi. Ne gândeam să ajungem în Bremen, la peste 200 km depărtare. Însă distanţa era deja prea istovitoare, aşa că am decis să căutăm un hotel mai apropiat, cu aplicaţia Booking Now de la Booking.com. Am găsit o opţiune ieftină, cu recepţie activă timp de 24 ore, la marginea oraşului Hamburg. Credem că a fost cel mai simplist hotel din toată expediţia, dar noi aveam nevoie, de fapt, de câte un pat, un duş, conexiune WiFi şi parcare. Am adormit buştean cu toţii.

Urmează lucruri mult mai rafinate pe continentul european în expediţia noastră, pentru că, pe parcursul următoarelor zile vom traversa întregul continent, îndreptându-ne spre strâmtoarea Gibraltar… Ştiţi voi pentru ce, avem provocări uriaşe înainte!