Zi galopantă pentru cei 3 moldoveni aventurieri şi „antilopa” expediţională. 1,100 km alergaţi pe coasta spaniolă!

Dimineaţă ne trezeam mai relaxaţi, parcă, în minunatul orăşel spaniol Nerja, de pe coasta mediteraneană a Spaniei. În seara de dinainte savurasem o cină plăcută pe malul mării, cu o viziune superbă, de la înălţime, a Mării Mediterane, o viziune botezată deloc în zadar „balconul Europei”. Cu lucrurile frumoase te obişnuieşti foarte repede şi noi am şi reintrat în ritmul infrastructurii europene, având programaţi, pentru ziua de ieri, 1,100 km pe coasta spaniolă! Ne doream să ajungem cât mai aproape de hotarul cu Franţa, iar orăşelul Girona părea a fi destinaţia perfectă pentru marşul galopant pe care ni-l schiţasem în minte.

În Nerja am plătit o parcare usturătoare pentru „antilopa” noastră – sau, altfel zis, maşina noastră expediţională, Opel Insignia Country Tourer, pe care am poreclit-o „antilopă” între timp. Parcarea ne-a costat 22,25 EUR pentru o noapte, dar maşina a stat, cel puţin, într-o parcare subterană supravegheată.

Era aproape ora 10, ora locală, când ieşeam din Nerja. Totuşi, Alex a fost mult mai matinal decât ceilalţi doi membri ai echipajului şi a mers să exploreze ţărmul mării la răsăritul soarelui, reuşind să producă şi nişte poze superbe, dar şi să mai şi filmeze nişte momente frumoase pentru marele nostru film de la sfârşitul expediţiei. În acelaşi timp, la ora 10 dimineaţă spaniolii nu păreau a forfoti prea vizibil spre locurile de muncă într-o zi de luni, aşa cum ar fi fost firesc să fie. Căldura toropitoare a acestei părţi a litoralului, probabil, le impune un ritm mai lejer...

Anatolie fusese cel care dormise cel mai mult pe timpul nopţii, aşa că el a trecut la cârma „corabiei” noastre expediţionale, în timp ce Ilie şi Alex recuperau orele nedormite din timpul nopţii. Foarte curând antilopa noastră alerga sprintenă, în mare viteză, pe autostrăzile spaniole!

Peste vreo două ore de condus, am poposit la o staţie de alimentare, pentru a face plinul maşinii şi a ne mai aproviziona cu nişte snack-uri nesănătoase la bord. Nu planificam un stop pentru prânz, aşa că trebuia să avem câte ceva la bord. În rezervorul maşinii au mai încăput aproape 40 de litri de diesel, iar acum, cu rezervorul plin, puteam fi siguri că vom avea combustibil suficient pentru întregul galop al zilei, deşi vom rula la viteze destul de mari. Afară, însă, era un năduf insuportabil, în această parte a Spaniei. Abia respiram, cu toţii, proaspăt ieşiţi din maşina confortabilă şi răcoroasă, cu o atmosferă menţinută de sistemul de climatizare. Aveam impresia chiar că năduful e mai greu de suportat decât arşita uscată a Saharei... Cine o şti, e o impresie subiectivă, sau una obiectivă – vom lăsa detaliile la latitudinea celor mai pricepuţi în meteorologie. Noi am urcat de zor la bord pentru a înainta mai departe. Aveam încă mulţi kilometri înainte.

Atunci când priveşti harta Europei şi a Spaniei în special, e greu să conştientizezi cât de lungă e distanţa coastei sudice spaniole, însă uite că din Nerja până în Girona sunt peste o mie de kilometri! Noi ne-am continuat alergarea spaniolă cu dârzenie – Anatolie asculta o carte audio în boxe în timp ce ceilalţi doi membri ai echipajului – Alex şi Ilie – dormeau duşi.

Pe la orele amiezii, ne-a zis să intrăm niţel prin Valencia şi Castello de la Plana, nişte oraşe frumoase de coastă. Am găsit aici de toate – şi străzi cu arhitectură frumoasă modernă, şi uliţe înguste cu edificii clasice, şi drumuri tradiţionale pe lângă nişte plantaţii de lămâi, şi o plajă mai simplă cu un drum de coastă. După vreo oră de explorare a acestor regiuni, am călcat pedala acceleraţiei maşinii noastre şi am revenit din nou pe autostrăzile spaniole.

Maşina avea o poftă tot mai mare de alergare – se simţea efectul dieselului aditivat pe care-l turnasem în Spania. În Maroc, dieselul e ceva mai puţin calitativ şi după câteva plinuri începusem să simţim că la turaţii joase motorul avea un turbolag un pic mai lung, iar la turaţii înalte parcă nu i-ar fi ajuns vreo 10 CP din arsenalul său. Însă motorul a funcţionat răbdător, fără să ne dea vreo eroare pe cadranele de bord şi fără vreun alt efect simţitor în funcţionare. Aici, după jumătate de rezervor de diesel curat ca lacrima şi pe deasupra aditivat, sistemul de injecţie a maşinii s-a curăţat peste doar vreo două sute de kilometri şi maşina şi-a dezlănţuit din nou toţi cei 170 CP şi 400 Nm ai motorului, disponibili încă de la turaţii joase. În asemenea cazuri simţi beneficiul enorm real al unui carburant diesel aditivat, de aia şi pentru Moldova, în cazul motoarelor diesel, recomandăm Efix diesel de la Rompetrol, care ajută mult mai bine la menţinerea injectoarelor în stare curată.

După Castello de la Plana am făcut şi o schimbare de şoferi. Ce bună e funcţia de memorare a poziţiei scaunelor şi oglinzilor, cu care e dotată Insignia Country Tourer din expediţia noastră! Fiecare şofer urcă şi-şi apasă poziţia anterior memorată, iar scaunul şi oglinzile se deplasează automatizat în poziţia cea mai corectă pentru el! Un detaliu aparent minor, dar atunci când maşina e condusă de mai mult decât un singur om, e extraordinar de util!

Au urmat alte sute de kilometri pe autostrăzile spaniole. Spre seară treceam şi pe lângă Barcelona, oraş în care redacţia PiataAuto.md a fost deja de vreo 3 ori în acest an la tot soiul de teste internaţionale. Odată cu Barcelona, parcă ne simţeam mai aproape de casă, mai aproape de traseele obşinuite din miezul Europei! Într-un final, pe la vreo 10 seara, ajunsesem şi în Girona, unde ne cazasem la un hotel mai tehnic, mai bugetar, apropiat de autostrada A7, pe care ne deplasam.

Ne despart doar 60 de kilometri de hotarul cu Franţa, iar astăzi avem de parcurs o distanţă ceva mai mică, dar mult mai intrigantă! Vom lua cu asalt Coasta de Azur a Europei! Deoarece caracterul masculin adevărat tinde întotdeauna şi spre lux, că de altfel n-ar mai fi motivat să lupte şi să cucerească. Vom sorbi câte o cafea sau vom degusta câte o salată în cele mai renumite puncte a Coastei de Azur şi o vom face având deja Sahara cucerită în spate. Cu alte cuvinte, nu ne avântăm în albia luxului decât abia după ce am reuşit să marcăm realizarea cea mai importantă a acestei expediţii. Pentru că bărbaţii adevăraţi tind spre lux, dar au tăria de caracter de a nu-l gusta în credit, ci după ce marchează realizări şi cuceriri, care le permit să guste din luxul autentic şi veritabil. Aşa că astăzi, cei 3 moldoveni aventurieri vor savura coasta de azur şi minunatele ei peisaje şi să nu vă miraţi dacă în reţelele sociale cei 3 aventurieri vor tot publica poze cu locuri de vis!