Am ajuns la Moş Crăciun, în Laponia, cu scrisorile şi desenele copiilor din Moldova!

Dormisem buştean în Laponia, după un drum lung şi solicitant de aproape 3,500 km. De după geam se zărea pădurea de brazi, ninsă din belşug. Locul nostru de popas, al celor patru moldoveni aventurieri, e unul din cele mai înalte puncte din Laponia, iar asta ne-a permis să avem un vizor minunat la ţara lui Moş Crăciun!

Era ora 9:00 şi încă era noapte. Suntem la linia Cercului Polar, iar asta înseamnă că în aceste zile abia dacă se mai zăreşte soarele pentru câteva ore de amiază, şi atunci acesta fiind legat de linia orizontului. Aşa că pe la 10:00 maestrul Alex şi Victor au urcat pe acoperişul edificiului în care poposisem pentru a prinde un răsărit arctic de la înălţime. Da, doamnelor şi domnilor, asta e minunata Laponia, văzută de sus!

Fără să zăbovim prea mult, am urcat la bordul maşinii şi am pornit să explorăm niţel acest tărâm de basm. Carosabilul e acoperit de zăpadă şi gheaţă, însă BMW Seria 2 Gran Tourer e dotat cu anvelope noi de iarnă, care îl fac capabil să înainteze curajos, iar tracţiunea faţă a modelului pare să se descurce minunat, deşi motorul turboaspirat trebuie turat cu grijă, pentru că poate prinde rotaţii şi cuplu prea repede şi astfel poate genera mici derapaje. Totuşi, maşina asta familistă bavareză se simte foarte sigur pe gheaţă şi zăpadă, iar la viteze moderate poate ierta şi multe greşeli de pilotaj.

Laponia, însă, are şi drumuri curăţite rar de tot, unde zăpada e destul de mare şi provocatoare. Atunci când am apucat-o pe un astfel de drum, ne-a venit imediat în minte ideea că ar putea fi prea mult pentru un model familist cu tracţiune spate. Era un drum de pădure, până la urmă. Însă, consolaţi de ideea că patru bărbaţi moldoveni ar putea eventual împinge maşina, am înaintat. Şi nu ne-am împotmolit! BMW Seria 2 Gran Tourer, cu anvelope bune, s-a descurcat de minune pe aici, prin tărâmurile înzăpezite ale Laponiei!

Eram tot mai aproape de casa lui Moş Crăciun. Am poposit în scurt timp în minunatul lui sătuc, ne-am luat sacul cu miile de scrisori ale copiilor din Moldova în spinare şi am mers a prinde vreun elf, poate om afla şi noi dacă Moşul e acasă şi e dornic să ne primească. Dar se vede că toţi elfii sunt extrem de ocupaţi în această perioadă antemergătoare Crăciunului, întrucât n-am putut întâlni nici zare de elf pe străzile sătucului. Noi ştiam, fireşte, poziţia exactă a casei lui Moş Crăciun, şi a oficiului poştal alăturat, dar ne gândisem că vom putea da bineţe unui elf înainte de toate. Eh, pesemne sunt toţi extrem de ocupaţi cu primirea scrisorilor, cu pregătirea saniei Moşului şi a cadourilor pentru copiii din întreaga lume! Se zice că prin catacombele casei Moşului, prin nişte tunele adânci, ferite de ochii lumii, se poate ajunge într-o cameră uriaşă de sub pământ în care mii de elfi muncesc de zor cu tot felul de unelte, pregătind milioane de cadouri pentru copii din toate ţările planetei! În scurt timp eram la bordul maşinii şi ne îndreptam spre oficiul poştal al Moşului. Acolo-s elfii cei responsabili de scrisorile Moşului şi ei ne vor ajuta, cu mâinile lor îndeletnicite, să sortăm scrisorile frumos şi compact pentru ca Moşului să-i fie mai uşor să le citească în momentele lui de tihnă. De fapt, nici noi nu ştim ce fac exact elfii ăia şi cum o fac, ei par doar să umble deasupra scrisorilor cu mâinile, rostind nişte cuvinte ciudate şi vesele în limba elfilor, după care le puneau înapoi în sac pentru Moş, iar la urmă ne-au zis că suntem pregătiţi, noi şi scrisorile, să mergem în casa lui Moş Crăciun!

Am aşteptat un pic la intrarea în tunelele ce dureau în odaia lui, pentru că elfii ne-au şoptit că Moşul taman trase un pui scurt de somn şi în acelaşi timp îşi instruise elfii cu privire la producţia cadourilor menţionate în scrisorile primite în ultimele ore. Nu ne întrebaţi cum de face Moşul două sau trei lucruri deodată, că nici noi nu ştim, dar singura explicaţie plauzibilă sună cam aşa: „doar e Moş Crăciun, el poate tot”! În scurtă vreme a venit un elf jucăuş lângă noi, sărind şi chicotind vesel, şi ne-a chemat înăuntru, zicând că Moş Crăciun abia aşteaptă să ne vadă! „He-he-he, bună ziua, Moş Crăciun, vai cât ne bucurăm să te revedem!”, i-am zis noi când am intrat în odaia lui, după ce am trecut prin tunelele magice, pe lângă orologiul care opreşte timpul şi sute de cutii de cadouri pregătite să fie încărcate în sanie. L-am anunţat pe Moş că venim tocmai din Moldova cu mii de scrisori ale copiilor din toată ţara, care aşteaptă cu sufletul la gură ca scrisoarea lor să ajungă în mâinile Moşului, iar în noaptea de Crăciun să primească o vizită minunată de la adevăratul Moş Crăciun. Moşul se miră, ca-ntotdeauna, de faptul că noi am bătut atâta amar de cale lungă, din Moldova spre Laponia, la bordul unei maşini, dar ne-a mulţumit pentru că i-am adus astfel atâtea scrisori pentru el! Le-a primit cu drag şi a început a le răsfoi imediat! Rostea cu bucurie numele copiilor, a căror scrisori îi treceau prin mână, şi ne tot spunea dacă acel copil a fost cuminte în ultimul an. Spre bucuria noastră, se pare că toate scrisorile pe care le-am adus au venit doar de la copii cuminţi! Iar Moşul, bucuros şi cu inimă mare, ne-a rugat să le transmitem copiilor din Moldova un mare mulţumesc că aceştia i-au scris şi ne-a mai rugat să le transmitem să-l aştepte în noaptea de Crăciun, pentru că el va veni la fiecare dintre ei! Aşa că, dragi părinţi care citiţi această relatare, spuneţi-le imediat copiilor Dvs. acest mesaj al Moşului şi îndemnaţi-i să-l aştepte cu bucurie în noaptea de Crăciun! Iar la final, Moş Crăciun ne-a mai spus că-i iubeşte mult de tot pe copiii din Moldova, ca de altfel pe toţi copiii lumii, iar sania sa poate face drumul din Laponia în Moldova într-o clipită, ajungând imediat deasupra tării noastre, poposind la fiecare casă.

Aşa că eram cu inima împăcată! Moş Crăciun a primit, astfel, toate scrisorile pe care Dvs. le-aţi expediat şi ne-a spus lucruri frumoase în adresa copiilor din ţara noastră. Ca mesageri ai acestor scrisori către Moş Crăciun, era încununarea perfectă pentru misiunea noastră nobilă!

Am mai cutreierat niţel satul lui Moş Crăciun cu senzaţii înălţătoare în suflet, apoi ne-am dus la vânat de auroră boreală pe cerul arctic al Laponiei! Ah, ce minuni se întâmplă pe aici! Cu asemenea culori ale cerului, nici nu e de mirare că Moşul poate urca la bordul saniei trase de reni la înălţimile zborului lui magic! Laponia e o ţară de basm, doamnelor şi domnilor, iar noi, cu plecăciune, vă zicem un mare mulţumesc pentru că, alături de copiii Dvs., ne-aţi ajutat să îndeplinim această misiune nobilă! Urmează drumul spre Moldova, la fel de plin de peripeţii, aşa că urmăriţi-ne în continuare!

P.S.: Nu uitaţi că în acest an noi producem şi un film al expediţiei noastre către Laponia, iar în film şi mai mulţi dintre Dvs. îşi vor vedea scrisorile în mâinile lui Moş Crăciun şi ale elfilor! Staţi pe aproape pentru momentul când îl vom publica!