La câţiva paşi de casa lui Moş Crăciun! Am găsit zăpadă şi aurora boreală!
7 Decembrie 2015, 09:16
Ah ce zi minunată! Dimineaţă ne trezeam foarte devreme, după un somn scurt, dar adânc, tocmai în Tallinn, Estonia. A fost nevoie de o trezire aproape ca la armată pentru ca toţi cei 4 aventurieri moldoveni să se învioreze rapid şi peste doar câteva minute să fie jos, afară, încărcând multitudinea de genţi în portbagajul lui BMW Seria 2 Gran Tourer.
Aveam feribotul foarte devreme, la ora 7.30, iar asta însemna că pe la 6 şi un pic trebuia să fim deja în port, pentru check-in-ul firesc. Şi am reuşit la timpul potrivit să ajungem în port, iar apoi şi pe navă. Dar, oamenii de pe acolo au adus nişte unelte de fixare a maşinilor de podeaua feribotului… E semn rău, zicem noi, dacă e nevoie de fixarea maşinilor, înseamnă că ploaia din Tallinn se transformă în furtună pe
mare. In interiorul feribotului, peste tot pe unde era posibil, erau amplasate şi pachete pentru rău de mare. „Băieţi, vom avea o călătorie drăcoasă de tot cu nava asta”, ne-am zis noi…

La început, lângă ţărm, valurile au fost acceptabile, deşi era nevoie de o bună compensare a echilibrului. Dar, undeva pe la mijlocul căii maritime, valurile au devenit cam gigantice de tot şi vasul a început a se legăna furtunos. Din restaurant au început a cădea farfuriile
pe jos, stricându-se cu zecile. Oamenii abia se ţineau de ce apucau! Aveam încredere în vasul modern pe care ne aflam, dar cu forţele naturii nu se pune nicio tehnologie dacă se ajunge la
extrem. După vreo cincisprezece minute de strigăte sporadice de spaimă din partea celor mai slabi de fire de pe feribot şi multă legănare, nava şi-a mai
redus din amplitudinea oscilaţiilor şi drumul a continuat mai liniştit. Peste mai mult de două ore, cu întârziere, ajungeam în Helsinki.
În Finlanda era zi de sărbătoare, cu
mii de drapele atârnate mândru
peste tot. Era ziua naţională a acestei
ţări! Iar oraşul Helsinki, în straie de
sărbătoare într-o duminică dimineaţa,
e mai plăcut ca oricând spre a fi
explorat. Am mai dat o fugă şi pe
la ambasada României din acest
oraş, onorând cu plăcere o invitaţie frumoasă.
Dar aveam aproape 900 km înainte şi nu prea era timp de pierdut. Am urcat în curând la bordul maşinii noastre expediţionale, care ne-a servit exemplar până aici şi care indica un consum
mediu global al expediţiei de 7.4 litri/100 km. Fără a zăbovi prea mult, peste câteva minute ieşeam deja din Helsinki în partea de nord şi ne îndreptam spre Laponia!

Drumul spre nord porneşte cu vreo sută şi un pic de kilometri de autostradă, dar după aia aproape toată distanţa e
formată dintr-un traseu
anevoios de două benzi. La
toate se mai adaugă şi
nişte schimbări în sistemul
de amplasare a radarelor
finlandeze, schimbări
realizate mai ales în
apropiere de Helsinki,
unde camerele radar
nu mai sunt însoţite neapărat şi de indicatoare, iar amplasarea lor e mult mai ascunsă. Prin urmare, cea mai recomandată metodă de a evita amenzile este de a circula regulamentar peste tot.

Lăsasem autostrăzile în urmă şi ne îndreptam spre nordul tot mai pustiu,
cu nenumăratele scrisori ale copiilor din Moldova la bord. Am ieşit să alimentăm fără a ajunge la prea puţină benzină, întrucât pe aici reţeaua staţiilor e mult mai rarefiată. Benzina în Finlanda e usturător de scumpă – cam 1.40-1.43 euro per litru!
Aproape tot traseul e înţesat de lacuri alăturate, pentru că ştiţi voi, Finlanda nu duce lipsă de lacuri! Am poposit şi noi la câteva din ele pentru nişte poze superbe. Dacă în Helsinki ploua intens, atunci după câteva sute de kilometri cerul a căpătat o altă nuanţă coloristică şi s-a curăţat de norii grei. E mult mai plăcut să înaintăm aşa!
Traseul spre nord mai avea amplasate şi noi limite de viteze pentru condiţiile de iarnă, şi dacă tot le-am respectat, am constatat că timpul de ajungere la destinaţie va fi întins cu câteva ore bune faţă de estimările noastre iniţiale. Şi totuşi, deşi e un drum relativ drept, traseul spre Laponia nu e plicticos. Ba dimpotrivă, cu cât de apropii mai mult de Cercul Polar, cu atât mai lunecos
devine, ceea ce-ţi solicită atenţia şi concentrarea pentru păstrarea unei bune traiectorii a maşinii.

Ultimele sute de kilometri le-am mers pe un drum acoperit când de cristale de gheaţă, când de zăpadă. Anvelopele
de iarnă ne asigurau aderenţa atât timp cât manevram profesionist maşina, dar orice frână mai bruscă ne amintea rapid că avem gheaţă sub roţi! Sunt condiţii deloc uşoare!
La un moment dat, de după parbriz s-au zărit lumini verzi intense. Era aurora boreală, intensă, frumoasă, şi prezentă încă înainte de Cercul Polar. Am căutat un loc cât mai întunecos pentru a parca
maşina fără a crea interferenţe luminoase cu minunatul efect ceresc. Ah, cât de frumos este să urmăreşti aurora boreală! Iar noi am avut noroc să o găsim atât de repede!
Am mai mers încă vreo sută şi ceva de kilometri pe zăpadă tot mai abundenţă şi gheaţă tot mai lunecoasă, până am ajuns, în sfârşit în ţara lui Moş Crăciun, în Laponia. Datorită ritmului lent de înaintare consumul nostru global al expediţiei a scăzut la 7.2 litri/100 km, după 3,411 km parcurşi! Casa Moşului
e la vreo 10-15 kilometri depărtare, şi mai durează un pic până o vizităm, dar noi eram în al... nouălea cer verde de extaz că găsisem şi aici auroră boreală! Multă, intensă, frumoasă, magnifică!
Savuraţi aceste poze capturate de maestrul echipajului nostru, Alex Berdicevschi! Asta e Laponia, cea plină de magie, zăpadă şi atmosferă extraordinară! Urmăriţi-ne, pentru că n-a mai rămas mult până la momentul oficial al livrării miilor de scrisori ale copiilor din Moldova adevăratului Moş Crăciun!
PiataAuto.mdIlie Toma
6
5,171
GALERIE FOTO (32 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!