toţi ceilalţi, având impresia unei alegeri corecte şi foarte raţionale. Pe asemenea trasee, n-ai nevoie de un SUV, de exemplu, iar un break, mai ales cu tracţiune integrală, cum e cazul nostru, îţi poate furniza toate avantajele preţioase de călătorii de vacanţe spre destinaţii de mare altitudine!
În aceste condiţii de soare, traseu uscat şi vizibilitate excelentă, viteza ajungea adeseori şi până spre 200 la oră. Dar, totuşi, 180 km/h cred că era o medie menţinută mai des. La un moment dat, autobahn-ul urca în pantă, iar noi eram parte a unui flux de maşini de pe banda stângă extremă, ce conduceau un pic mai rapid ca cei de pe benzile alăturate, noi ţinând acel tempou în jur de 180 la oră. Când am ajuns în vârful pantei şi ea a început a se îndrepta niţel, am observat brusc în faţa mea o coloană de câteva maşini care frânau la maxim! Piciorul meu a lăsat imediat acceleraţia
şi s-a îndreptat în acea clipită, simţită cu încetinitorul parcă, spre pedala de frână. Iar în acel scurt moment în care piciorul meu a făcut drumul de la o pedală la alta, în dorinţa de a apăsa cât mai repede frâna, maşina a fost mai rapidă în reacţii decât mine şi a scos un sunet strident, acţionând la maxim frânele. În fracţiunea următoare de secundă piciorul meu ajunsese şi el pe frână şi între timp mâna dreaptă mersese direct pe butonul de avarie, ca să conectez luminile de avarie şi să-i previn şi pe cei din spatele meu să frâneze cât mai curând, deşi ştiu că la o frânare atât de intensă stopurile de frână ale lui Superb Combi luminează intermitent. Procesul de frânare la maxim a continuat pentru încă nişte fracţiuni de clipă – aveam vreo 180 totuşi, iar ochii mei tot priveau în acele momente în faţă, în speranţa că maşina se va opri în timp util, dar şi în spate, în speranţa că alţii vor reuşi şi ei să
oprească! Peste un moment ce poate fi cu greu cuantificat ca durată, Skoda Superb Combi TDI 4x4 era complet oprită, iar în faţa barei de protecţie mai era un pic mai mult de un metru până la maşina din faţa noastră, iar maşina din spate reuşise să oprească şi ea în distanţă utilă. În total, se adunaseră vreo 10-12 maşini care au frânat la maxim una după alta, de la o viteză imensă, şi doar o minune a făcut ca să nu se întâmple nici un accident! Cauza acestei situaţii stupide a fost un Peugeot 8007 din faţa acestei coloane, care, nu ştiu din ce cauză, a oprit pur şi simplu brusc pe autobahn, pe banda stângă! Nu vreau să cred că cineva a putut face un asemenea gest din prostie, şi tind să cred mai degrabă că a fost vorba de vreo problemă tehnică la acel model, pentru că ştim că era unul tare stricăcios. Dar e cert faptul că am fost cu toţii la un pas de dezastru. Şi am fost salvaţi! Poate aş fi reuşit să opresc maşina şi fără frânarea ei automată,
